Predici

TEXTUL BIBLIC: Marcu 10,35-45

Cererea lui Iacob şi Ioan

35 Iacob şi Ioan, fiii lui Zebedeu, s-au apropiat de Isus şi i-au spus:

- Învăţătorule, am vrea să ne împlineşti o rugăminte.

36 El le-a zis:

- Ce aţi vrea să fac pentru voi?

37 Ei i-au răspuns:

- Dispune ca noi să stăm unul la dreapta ta şi altul la stânga ta, atunci când vei veni în mărire.1

38 Isus le-a zis:

- Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi paharul pe care îl voi bea eu şi să primiţi botezul pe care îl voi primi eu?

39 Ei i-au răspuns:

- Putem!

Isus le-a zis:

- Paharul pe care îl voi bea eu îl veţi bea şi voi şi botezul pe care îl voi primi eu îl veţi primi şi voi, 40 dar eu nu pot dispune ca cineva să şadă la dreapta sau la stânga mea, pentru că aceste locuri sunt ale acelora pentru care au fost pregătite.

41 Ceilalţi zece au auzit şi au fost cuprinşi de indignare din cauza lui Iacob şi Ioan. 42 Isus i-a chemat şi le-a spus:

- Voi ştiţi, conducătorii îşi subjugă popoarele; cei mari îşi fac simţită puterea. 43 Dar între voi să nu fie aşa. Dimpotrivă, cel care vrea să fie mare între voi să fie servitorul vostru; 44 cel care vrea să fie primul între voi să fie sclavul tuturor. 45 Căci Fiul Omului n-a venit să fie servit, ci ca să servească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru cei mulţi.

____________________________________________________________________________________

1 10,37 În timpurile lui Isus, oficialii mai importanţi dintr-o împărăţie stăteau la stânga şi la dreapta regelui.

1 – LECTURA

Ce spune textul?

Piste pentru lectură

Dragi prieteni:

Textul pe care tocmai l-am citit se află imediat după a treia vestire a Pătimirii pe care o face Isus în Evanghelia după sfântul Marcu (10,32-34). Este realmente surprinzător să vedem că discipolii Domnului nu înţeleg nimic din ceea ce se întâmplă. Isus vorbeşte despre pătimirea sa şi ei nu înţeleg nimic din asta, se află în altă sintonie…

Totul începe cu cererea lui Iacob şi Ioan, fiii lui Zebedeu. Se apropie de Domnul şi îi cer favoarea de a sta unul la dreapta şi altul la stânga atunci când Isus va fi în împărăţia sa glorioasă. Discipolii încă mai cred că Isus este un “Mesia” politic sau social care vine să realizeze o “revoluţie” politică în plus după criteriile lumii. Nu au înţeles că “revoluţia” lui Isus este profund spirituală. Însă Domnul le răspunde: “Nu ştiţi ce cereţi…”.

Totuşi, imediat, Domnul le pune o întrebare: sunt ei dispuşi sau nu să îndure aceleaşi suferinţe pe care le va îndura El. Ei foarte siguri, răspund că sunt dispuşi. Isus ia cuvântul şi ratifică faptul că vor suferi mult, însă clarifică şi faptul că Tatăl este cel care decide cine stă la dreapta şi la stânga în Împărăţia lui Isus.

Se pare că ceilalţi discipoli au participat la conversaţie. Sunt cuprinşi de indignare din cauza fiilor lui Zebedeu… Însă: de ce se supără? Pentru că cererea fraţilor nu are sens sau pentru că şi ei doreau locurile acelea? Textul nu clarifică asta însă prin explicaţia lui Isus care urmează, făcută “tuturor”, s-ar părea că ceilalţi zece nu stăteau foarte departe de atitudinea lui Iacob şi Ioan.

Isus face atunci o cateheză excelentă despre tema puterii şi autorităţii. Conducătorii guvernează cu autoritate absolută şi nu permit nimic, îşi impun rău autoritatea lor… Însă între discipolii Domnului nu trebuie să se întâmple asta: cel care vrea să fie în centrul puterii şi autorităţii va trebui să aibă atitudinea servitorului, a sclavului… Cine este exemplul şi modelul acestei atitudini? Însuşi Domnul, Fiul Omului, care nu a venit ca să fie servit ci ca să servească şi să-i răscumpere pe fraţi de păcat.

Pentru a ţine cont: Împreună cu Petru, fraţii Iacob şi Ioan apar de multe ori împreună însoţindu-l pe Isus în momentele mai intense şi speciale ale activităţii sale. De exemplu: Mc 1,19; 1,29; 3,17; 5,37; 9,2; 13,3; 14,33.

Alte texte biblice pentru a confrunta: Mt 20,20-28; Lc 22,24-27.

Pentru a continua aprofundarea acestor teme se poate vedea în dicţionar termenul “Fiul Omului”.

Întrebări pentru lectură

- Cine se apropie de Isus la începutul relatării?

- Ce îl întreabă pe Domnul? Ce îi cer?

- Cum reacţionează Isus? Ce le răspunde?

- Ce “contra-întrebare” le pune Învăţătorul?

- Ce răspund Iacob şi Ioan?

- Cum încheie Domnul dialogul început cu fiii lui Zebedeu?

- Ce se întâmplă după aceea?

- Care este sentimentul şi atitudinea celorlalţi zece discipoli faţă de Iacob şi Ioan?

- De ce sunt supăraţi ceilalţi zece?

- Ce face Isus?

- Ce le spune? Care este conţinutul explicaţiei lui, al catehezei lui?

- Ce comparaţie face Domnul?

- Cine este modelul şi exemplul absolut de dăruire şi de slujire faţă de ceilalţi oameni?

2 – MEDITAŢIA

Ce-mi spune? Ce ne spune?

Întrebări pentru meditaţie

- Ce lucruri îi cer lui Isus?

- Cum este astăzi rugăciunea mea de cerere adresată Domnului?

- Îi cer Domnului lucruri care nu corespund, aşa cum fac în acest text Iacob şi Ioan?

- Cred, asemenea lui Iacob şi Ioan, că a fi discipol al Domnului implică un “privilegiu” conform criteriilor din lumea aceasta?

- Îmi place mereu să caut “primele locuri”?

- Tind “să mă acomodez” pentru a mă simţi bine?

- Sunt condescendent cu aceia care au putere pentru a obţine beneficii particulare cu orice preţ?

- Ce cred despre răspunsul lui Isus dat fraţilor Zebedeu? Cum mă afectează astăzi acest răspuns conform propriei mele situaţii?

- Mă indignez datorită atitudinilor imature şi incorecte ale celorlalţi? În ce aspecte mă afectează? Dacă mă indignez, de ce fac asta?

- Mă simt parte din acei “toţi” (versetul 42) pe care-i cheamă Isus pentru a le face cateheza?

- Ce se întâmplă astăzi cu aceia care ne conduc? Se întâmplă ceva asemănător cu ceea ce descrie Domnul? În care lucruri da şi în care lucruri nu?

- Există astăzi “autoritarismul” sau abuzul de autoritate? În ce ambiente? În ce formă?

- Faptul negativ al abuzului de autoritate: există şi în viaţa mea? Dar în viaţa noastră?

- Cum se exercită autoritatea în familia mea, în prietenii mei, în grupul meu, în Biserică? Se exercită cu atitudinea de umilinţă şi slujire sau cu “autoritarism”?

- Cum exercit eu puţina sau multa autoritate care pot ajunge s-o am în viaţa mea după propriile mele responsabilităţi? Caut să primeze dăruirea, slujirea şi umilinţa? Sau mă las “contagiat” de criteriile lumii?

- Îl iau pe Isus, Domnul, ca model de dăruire şi de slujire?

3 – RUGĂCIUNEA

Ce-i spun? Ce-i spunem?

Pentru rugăciunea noastră la Dumnezeu care pregăteşte ultimul pas din Lectio Divina, acţiunea, vă propunem un număr din Documentul de la Aparecida al Episcopatului Latinoamerican şi din Caraibe.

Documentul de la Aparecida 14b

…Aici se află provocarea pe care o înfruntăm: să arătăm capacitatea Bisericii de a promova şi a forma discipoli şi misionari care să răspundă la vocaţia primită şi să comunice pretutindeni, prin revărsare de recunoştinţă şi veselie, darul întâlnirii cu Isus Cristos. Nu avem altă comoară decât asta. Nu avem altă fericire nici altă prioritate decât să fim instrumente ale Duhului lui Dumnezeu, în Biserică, pentru ca Isus Cristos să fie întâlnit, urmat, iubit, adorat, vestit şi comunicat tuturor, în pofida tuturor dificultăţilor şi rezistenţelor. Aceasta este cea mai bună slujire – slujirea lui! – pe care Biserica trebuie s-o ofere persoanelor şi naţiunilor.

Am subliniat fraza finală din acest paragraf dat fiind faptul că acolo se insistă pe atitudinea de slujire pe care trebuie s-o aibă Biserica şi, de aceea, este atitudinea tuturor discipolilor misionari.

4 – CONTEMPLAŢIA

Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Pentru a favoriza contemplaţia cu acest text biblic poate să ajute luarea părţii a doua a versetului 43, recreând-o în modul următor la persoana întâi singular:

- Dacă vreau să fiu important, va trebui să-i slujesc pe ceilalţi…

- Dacă vreau să fiu important, va trebui să-i slujesc pe ceilalţi…

- Dacă vreau să fiu important, va trebui să-i slujesc pe ceilalţi…

Repetaţi în mod ritmic gândindu-vă la situaţiile vieţii care au apărut în lumina meditaţiei şi a rugăciunii.

5 – ACŢIUNEA

La ce mă angajez? La ce ne angajăm?

Propunere personală

- Alegerea unei atitudini de slujire a fraţilor: simplă, obişnuită şi realizabilă. Asumarea angajamentului de a o realiza mereu când Domnul pune această situaţie în orizontul vieţii noastre.

Propunere comunitară

- Realizaţi o întâlnire cu prietenii tineri pentru a dialoga şi a confrunta această temă a autorităţii în lumea actuală. Conversaţi despre ceea ce se vede în lumea înconjurătoare şi despre ceea ce se percepe în propriul ambient de tineret… Cât de departe suntem de propunerea lui Isus?…

FSC Ritul latin