Start > Ritul bizantin > Ieșit-a semănătorul să semene sămânța sa

Ieșit-a semănătorul să semene sămânța sa

10 October 2009
1,725 afișări

Fiecare cuvant din Sfanta Scriptura, in general si din Sfanta Evanghelie, in special, este o samanta care rodeste sau nu, depinde de ogorul in care ea a cazut dar si de modul in care este ingrijita udata si sapata pentru a-si putea da rodul. La fel si Isus, in aceasta parabola din Evanghelia pe care am ascultat-o astazi, accentul este pus tocmai pe ogorul in care seminta cade. Pentru ca, seminta, sa poata germina, ogorul trebuie sa fie unul bun, in caz contrar ea poate ajunge in multe locuri in care nu aduce rod si se pierde.

Isus spune ca:

1. O samanta a cazut langa drum incat nu a avut pamant unde sa intre pentru ca drumul este batatorit si de acolo au luat-o pasarile si au mancat-o;

La fel ca omul care aude cuvantul dar nu-l poate pastra in inima sa deoarece aceasta inima este ocupata cu alte griji care nu sunt hrana pentru suflet, cum ar fi; mandria, lipsa rugaciunii, refuzul sfintelor sacramente, etc. si la care omul le da o mai mare importanta decat sufletului.

2. Alta seminta a cazut pe piatra incat nu a avut unde sa-si dezvolte radacini pentru a rodi;

La fel ca omul care, auzind cuvantul lui Dumnezeu, il primeste cu mare bucurie, dar neavand radacina (nefiind pregatit) la prima ocazie se leapada de acest cuvant. Acesti oameni continua sa traiasca cu sentimente de ura, invidie si dusmanie in neajunsurile lor.

3. O alta parte a semnitei a cazut intre spini si din cauza desisiului nu poate sa se dezvolte;

La fel ca oameni care ar putea sa primeasca acest cuvant si chiar sa aiba posibilitatea de a-l inmulti, insa alte preocupari lumesti nu-l lasa sa primeasca cuvantul. Asa dupa cum un mare numar de idei bune si chiar actiuni laudabile, se opresc inainte de a se dezvolta.

4. Numai cea de a patra parte a semintei cade in pamantul bun unde poate sa aduca roada multa;

Adica acolo unde exista rugaciune multa, fapte bune si indurare, exista si Dumnezeu. Iar acolo unde este Dumnezeu exista si roada insutita.

Dupa ce spune aceste exemple, cu voce ridicata, subliniaza: “cine are urechi de auzit sa auda!” Cu alte cuvinte cine doreste sa-si intareasca credinta sa se apropie de Dumnezeu sa-si ia apa si hrana din invataturile sale si sa-si pliveasca inima de rautate, mandrie, dusmanie, razbunare, clevetiri si alte asemenea care-l trag inapoi, punand in locul acestora; rugaciunea, smerenia si faptele cele bune, virtutile, pe care le poate lua cu el si in vesnicie.

Din nefericire si noi, cu toate ca venim la Biserica, nu incercam sa fim ogorul cel bun si afanat in care cuvantul Domnului sa poata intra si sa-si faca rodul bine meritat. Si in acest fel se pot explica marile esecuri si neinpliniri ale multor familii crestine.

O alta neimplinire a acestei lumi este si cea prezisa de catre sfantul apostol Ioan in 1Io. 4,1: “multi prooroci mincinosi au iesit in lume…” Intradevar, in aceste zile multi se considera autentici lucratori in tarina Domnului, numai ca nu toti invata ceea ce Dumnezeu ne-a transmis prin sfinti apostoli si sfinti parinti ai Bisericii dealungul veacurilor, ci dau o interpretare, divinelor invataturi, in functie de interesele pe care acestea o urmaresc. Si ceea ce este si mai grav este faptul ca acesti “prooroci mincinosi” nu duc lipsa de adepti care sa-i urmeze.

Frate crestine, daca mintea ta nu ia aminte la cuvantul lui Dumnezeu din sfanta Evanghelie, la predica preotului si nu incearca sa inteleaga cele auzite, atunci este asemenea drumului din pilda acestei Evanghelii.

Iar daca ai venit sa asculti cuvantul lui Dumnezeu, nu cu scopul indreptari naravurilor tale rele si nici spre folosul sufletului tau, ci numai pentru a pandi stiinta preotului si priceperea sa oratorica. Sau numai sa vezi cine mai vine la biserica, chiar daca vei lua aminte si, poate vei reusi sa si intelegi cele auzite, esti doar piatra, fiindca inima ta nu are si aplicare spre ascultarea cuvantului evanghelic.

Daca auzi cuvantul lui Dumnezeu si ai dorinta si vointa de indreptare, insa iesind afara din Biserica, in loc sa meditezi la cele abia auzite, te afunzi imediat in placerile lumesti si te ineci in placerile trupului, esti ca pamantul plin de maracini (spinos). Si astfel, cuvantul lui Dumnezeu, devine fara de rod in tine.

Insa, daca auzind cuvantul lui Dumnezeu, gandul tau este drept, luarea aminte mare, evlavia multa si intelegandu-l te gandesti, deseori la el, incercand sa-l transpui mereu in viata acesta-ti va fi folositor si va face rod insutit de fapte bune, precum samanta cea cazuta in ogorul bun.

Prin urmare, cand veniti la sfanta Biserica, sa ascultati cuvantul lui Dumnezeu, sa nu fiti: nici drum, nici piatra si nici maracinis, ci sa faceti in asa fel ca inima voastra sa fie pamantul bun si curat, stiind ca Dumnezeu, care a facut pe om liber, milostiv fiind, vrea ca toti oameni sa se mantuiasca, dar fiind drept, pe nimeni nu obliga, ci doar cheama si indeamna. Iar mijlocul prin care face acest lucru este tocmai semanarea cuvantului sau, prin misiunea incredintata preotilor sai.

De aceea, pana in vremurile noastre, acest cuvant are puterea de a intoarce pe cei rataciti, de a indrepta pe cei pacatosi si de ai intari pe cei ce cred cu adevarat in el. Amin.

Ritul bizantin