Predici

Care este scopul vieţii noastre pe acest pământ ? Chiar dacă creştinismul ne dă un răspuns, suntem plini de virtuţi pentru a ne dărui cu întreaga noastră fiinţă servirii lui Dumnezeu ?

Una dintre actriţele bogate ale Hollywoodului, se afla bolnavă pe patul de moarte. Într-o zi a rugat-o pe servitoarea ei să-i aducă bijuteriile sale: aur, briliante, perle, podoabele de aur, lănţişoare, medalioane, cercei, daruri preţioase pe care le-a primit cu diferite ocazii. Servitoarea i-a adus toate aceste lucruri preţioase. Muribunda le-a privit, le-a presărat pe podea şi a spus cu lacrimi în ochi: “Toate acestea va trebui să le părăsesc? Nu-mi vor mai folosi la nimic?” Sărmana femeie! A adunat multe lucruri preţioase, iar acum se apropia moartea şi toate trebuia să le părăsească. Apostolul Pavel spunea:«Noi nu am adus nimic în lume, tot aşa cum nici nu putem să scoatem nimic din ea afară» (1 Tim. 6, 7).

Nimic nu putem duce din lumea aceasta cu noi, în afara iubirii faţă de Dumnezeu şi aproapele. Acesta este adevărul propus nouă astăzi spre meditare. Care este scopul vieţii noastre şi cum trebuie să trăim pe acest pământ dacă ceea ce este material, palpabil, nu poate să folosească dincolo de mormânt. Isus ne dă pilda bogatului căruia i-a dat pământul rod bogat. Iată Evanghelia de astăzi: un bogat avea un pământ bun, un pământ fertil. Bogatul se îngrijora spunând: “N-am unde să adun roadele mele”. Nici măcar, nu-i vine în minte, că în jurul lui trăiesc vecini săraci, care i-ar fi recunoscători dacă ar da dovadă de caritate. Dar el este atât de egoist, încât se gândeşte numai la el şi doreşte să se folosească de toate bunurile lui. Îşi spune: «N-am unde să adun roadele mele…Voi strica hambarele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele. Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te» (Luca 12, 17-19). Cutremurător egoism! De şapte ori se gândeşte la el. Scopul vieţii lui nu este altul decât mâncarea, băutura şi veselia! Nu se gândeşte la eternitate! Nu-şi dă seama că într-o zi se va afla în faţa lui Dumnezeu la judecată.

Acest bogat s-a gândit că va trăi mult timp, aşa cum nici noi de multe ori nu ne gândim la sfârşitul vieţii şi la lucrurile de pe urmă, dar Domnul ne spune: «Nebune! În această noapte voi cere de la tine sufletul tău.» (Luca 12, 20). Şi toate cele pe care tu le-ai pregătit ale cui vor fi? Nimic nu vei lua cu tine în mormânt: cu mâinile goale te vei prezenta înaintea lui Dumnezeu la judecată, căci te-ai îngrijit numai pentru nevoile corpului, nu de suflet; te-ai gândit numai la cele pământeşti, iar nu la cele cereşti; pentru tine a fost mai importantă viaţa prezentă, decât cea cerească. Nebune! Sufletul tău va fi luat de la tine în această noapte, moartea va lua locul vieţii tale, iar acestea, pe care le-ai adunat, ale cui vor fi? Isus Hristos Îşi încheie pilda spunând:«Aşa se întâmplă cu cei, care-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţesc în Dumnezeu» (Luca 12, 21). Înfiorător adevăr! Lumea de astăzi şi societatea de consum ne învăluie cu o multitudine de probleme, făcându-ne prizonieri unui sistem în care banul induce frenezia schimbării şi dependenţa.

Întreţinerea vieţii şi a confortului minim trebuie plătit cu preţul muncii care este evaluată în «Bani». Orice individ este despuiat de umanitatea sa, fiind redus la un simplu «cod numeric personal», un număr de ordine la un dosar sau un mecanism neînsemnat ce poate fi oricând înlocuit. Unii văd omul ca un produs al evoluţiei materiei : omul este materie – acum omul este redus la o valoare abstractă legată de bani, de finanţe. Însă adevăratul om, corp şi suflet, unicul om existent pe Pământ suferă…

În anul 1976 o fetiţă, pe numele Lisa, din statul Massachusetts – USA, a scris o scrisoare câtorva persoane, printre acestea şi episcopului de Providence (Rhod Island), Yolter Cronckat şi unui deţinut, care a fost condamnat la moarte. În fiecare scrisoare fata a cerut să i se răspundă la întrebarea: “Care va fi prima întrebare a dumneavoastră, atunci când, după moarte, vă veţi afla înaintea lui Dumnezeu?” Micuţa Lisa a primit răspunsul de la toţi cei întrebaţi. Condamanatul la moarte a dat un răspuns scurt: “Atunci când ne vom întâlni cu Dumnezeu, eu cred că orice întrebare va fi în zadar”. Binenţeles că aşa este. El a omorât o persoană nevinovată, şi a fost condamant la moarte, iar în ziua stabilită se va afla în faţa lui Dumnezeu. El, asasinul, nu va adresa vreo întrebare Atotştiutorului Dumnezeu, căci dreptul Dumnezeu îl va întreba pe el, de ce l-a omorât pe omul nevinovat. Episcopul i-a scris fetiţei un răpuns înţelept: «Dragă Lisa! Aflându-mă înaintea lui Dumnezeu la judecată, Îl voi întreba: “Îndurătorule Doamne! Oare am folosit bine darurile şi harurile pe care mi le-ai oferit în cursul vieţii mele pământeşti?”»

Această întrebare esenţială ne priveşte pe fiecare dintre noi. Oare Domnul Dumnezeu este mulţumit de viaţa mea? M-am rugat bine? Am luat cum se cuvine parte la Sfânta Liturghie? Mi-am îndeplinit conştiincios obligaţiile mele? Am trăit în pace cu aproapele meu? Am fost caritabil cu semenii mei şi cu cei săraci? Am fost cu adevărat creştin ? Sunt pregătit să mă întâlnesc cu Isus Judecătorul, dacă Dumnezeu mă va chema?

Să nu uităm că suntem oameni în măsura în care trăim valorile spiritului şi că numai ceea ce este spiritual rămâne în urma noastră. Contează dacă am crezut, dacă am avut speranţă, dacă avem copii spirituali şi mai presus de orice contează cât am iubit.

În epistola de astăzi am auzit cuvintele Apostolului Pavel: «Căutaţi cu atenţie, ce este bine plăcut Domnului» (Efeseni 5, 10). Într-alt loc Sfântul Pavel spune: «Căutaţi cele de sus, unde se află Hristos, şezând de-a dreapta lui Dumnezeu. Cugetaţi cele de sus, nu cele de pe pământ» (Coloseni 3, 1-2). Bogatul din Evanghelie a fost legat peste măsură de pământ şi nu s-a gândit la eternitate. Mântuitorul ne învaţă prin cuvintele: «Adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta» (Matei 6, 20-21).

Rugăciune

O, Mântuitorul meu, fă ca printr-o dorinţă fierbinte şi stăruitoare, să caut perla înţelepciunii dumnezeieştii, cel puţin aşa precum caută oamenii comorile şi banii, căci Tu ai promis că dacă o voi căuta în acest fel, o voi afla…

O, Iubire nepreţuită, o, minunată unire a iubirii cu Dumnezeu cel Preaiubitor, Tu te numeşti iubire şi reprezinţi piatra nepreţuită, singură în fiinţă, dar totuşi întreită în Persoane, şi atât de iubită în unire, că pe toţi cei care se unesc şi se apropie de Tine, îi face de un singur spirit cu Tine. Descoperă-mi şi mie această perlă nepreţuită pentru ca să trăiesc pentru ea şi să o dobândesc. Iată îţi ofer toate cele pe care le am; iar atunci când voi avea mai mult, mai mult îţi voi oferi, deoarece toate acestea sunt mici, faţă de ceea ce este cu adevărat preţios. Fă, Doamne, prin harul tău, să-Ţi servesc nu pentru recompensă, ci din iubire curată faţă de Tine. Amin.

(După L. da Ponte)

pr. Ioan Abadi si pr. Alexandru Buzalic Ritul bizantin