Start > Ritul bizantin > Sfântul Mare Mucenic Dumitru

Sfântul Mare Mucenic Dumitru

10 October 2009
1,406 afișări

Autor: pr. Olimpiu Todorean
Copyright: ParohiaSfantulGheorghe.ro
Sfântul și marele mucenic Dimitrie izvorâtorul de mir

Iubiți credincioși,

Pericopa evanghelică de azi conține un avertisment al lui Isus adresat ucenicilor cu privire la ură și la refuzul lumii, lucruri pe care ei vor trebui să le înfrunte.

Dacă nota distinctivă a comunității creștine este iubirea, acum Maestrul prezintă celor care au ales să-L urmeze ceea ce caracterizează lumea care îl refuză: ura. Domnul avertizează și explică această ură a lumii formulând-o ca și pe o judecată.

Ura lumii față de comunitatea creștină este logica și consecința unei alegeri de viață: ucenicii Evangheliei nu aparțin lumii și aceștia nu pot accepta pe cei care se opun principiilor lor și alegerilor lor.

Credincioșii, din cauza alegerii de viață pe care o fac în favoarea lui Cristos, sunt considerați străini și dușmani.

Existența lor este o acuză continuă la operele perverse ale lumii și un reproș elocvent pentru cine face răul. De aceea omul credincios este urât și respins.

Dar cum se va manifesta ura lumii împotriva ucenicilor? Prin persecuțiile pe care creștinii le vor suporta în numele lui Cristos.

Dar nu sunt aceste probe cele care ar putea să descurajeze ucenicii pe drumul de credință și în misiunea lor de evanghelizare.

Chiar și Domnul a experimentat neînțelegerea și refuzul lumii până în clipa în care a murit. Mai mult, persecuția și suferința sunt o condiție a măririi pe care întreaga comunitate creștină trebuie să o împărtășească împreună cu Mântuitorul.

Soarta ucenicilor este indicată de soarta lui Cristos: dacă acesta a fost persecutat, și prietenii săi vor fi persecutați, dacă acesta a ascultat, și ai săi vor fi ascultați (Io. 15,20).

De aceea nu trebuie să ne mirăm atunci când găsim în jurul nostru indiferență sau ostilitate, atunci când vrei să trăiești conform propriilor convingeri de credință.

Nu trebuie să te deprimi dacă mijloacele de comunicare socială sunt adeseori luate în râs în confruntarea cu stilul de viață creștin sau când exprimându-ți convingerile tale, ești privit ca învechit, lumea considerându-te că aparții unei ere trecute căreia i s-a spus de mult “adio”.

Nici o neliniștire: este un semn că ești credincios lui Cristos cel persecutat și cuvântului său de pe cruce. Nu trebuie să intri în criză dacă mulți nu gândesc ca adevărați ucenici ai lui Isus.

Există o inactualitate a credinței, care este perenă, ce trebuie căutată în suferință, care constă în apelul la cruce, la sacrificiu, la a ști să iubești. Nu trebuie, deci, să acoperi mărturia ta, nici să cobori nivelul cerințelor Cuvântului Evangheliei, nici să lași să fie acoperit cu tăcere ceea ce este compromițător și nepopular.

Sfântul și marele mucenic Dimitrie, supranumit Izvorâtorul de mir, pe care îl sărbătorim astăzi, este unul din nesfârșitul șir al acestor eroi ai credinței, care și-au mărturisit cu tărie și fără compromis credința în Cristos, pe care au pecetluit-o cu tributul sângelui, preferând astfel să-și piardă această viață, decât să se despartă de Maestrul și Mântuitorul lor și, astfel, și-au primit, în Cer, cununa de martir.

Conform tradiției, Sfântul Dimitrie era diacon și a trăit în epoca împăratului Maximian, prin veacul al IV-lea, în Tesalonic, unde a și fost martirizat prin străpungere cu lancea, din ordinul împăratului, pentru faptul că, nu numai se declarase creștin, ci, în închisoare fiind, a binecuvântat și a însemnat cu semnul Sfintei Cruci pe creștinul Nestor, care îi ceruse aceasta spre a putea birui pe păgânul Lie, care trăia la curtea împăratului și sfida, cu forța lui extraordinară, pe toată lumea, provocând-o la luptă. Învingându-l pe Lie, Nestor, drept răzbunare din partea împăratului, a fost martirizat odată cu Dimitrie, protectorul său. Pentru minunile săvârșite după moarte, Dimitrie a primit titlul de mare martir, iar pentru că din moaștele lui a izvorât multă vreme un mir vindecător, el a fost numit Izvorâtorul de mir. Biserica noastră răsăriteană îi sărbătorește martiriul azi, 26 octombrie, sărbătoare ce își are originea încă în veacul al IV-lea, Sfântul fiind venerat, încă de pe atunci, în mod deosebit, pentru sfințenia și minunile întâmplate prin mijlocirea Lui.

Iată-l așadar pe Sfântul martir Dimitrie, proclamând și el, ca toți sfinții, prin pilda vieții sale, același unic stil de viață demnă de un adevărat creștin: trăirea integrală, fără concesii, fără compromisuri, absolută, a Evangheliei. El a înțeles că orice se poate târgui: avere, carieră, haine și podoabe vestimentare, libertate și durere, însă Dumnezeu, credința, sufletul, mântuirea, iadul și raiul – acestea nu se pot târgui, iar cine încearcă s-o facă, pierde totul. De aceea, sfântul, conștient că Dumnezeu, care ni S-a dat pe Sine în întregime, refuză să primească de la noi o inimă împărțită, a dăruit totul și, astfel, el a câștigat Totul, căci în schimbul vieții muritoare, oferită ca mărturie a credinței și iubirii față de Cristos, a primit de la Cristos premiul vieții nemuritoare, potrivit făgăduinței Lui: “Pe cel ce Mă va mărturisi înaintea oamenilor și Eu îl voi mărturisi înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.” (Gh. Neamțiu)

Dar – s-ar putea cineva întreba – oare numai murind pentru Cristos devenim creștini adevărați, mărturisitori ai Lui?

Ajută-mă, Doamne, să trăiesc așa cum vrei Tu în mijlocul dificultăților provocate de ostilitatea lumii. Ajută-mă să nu am teamă de a fi mărturisitor al tău, dar ajută-mă și să nu fiu judecător prea sever al celor care îmi pun obstacole.

Ajută-mă, înainte de toate să înțeleg greșelile mele, ocaziile pe care, poate, le-am dat eu, neîmplinirile mele. Ostilitatea poate să fi venit și din cauza insuficienței mele. Și acest lucru trebuie să-l iau în considerare.

Ajută-mă să înfrunt cu curaj toate reacțiile care vin din faptul că eu spun ceea tu ai fi zis, că fac ceea ce tu ai fi făcut.

Ajută-mă să nu-mi fie niciodată teamă să-mi fac un examen de conștiință, să nu nesocotesc mesajul tău și mărturia pe care trebuie să o dau în numele tău. Amin.

Ritul bizantin