Start > Ritul bizantin > O, femeie, mare este credinta ta

O, femeie, mare este credinta ta

2 October 2009
1,493 afișări

Autor: pr. Vasile Rob
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XVII-a după Rusalii (a Canaanencei)

Tema Evangheliei de astazi este “mantuirea pe care Domnul o daruieste, gratis, tuturor oamenilor”, dupa cum spunea un frate in credinta intr-o predica.

Sfantul evanghelist Marcu ne realiteaza despre rugaciunea unei femei disperate, dar si hotarate cu care se adreseaza lui Isus, pentru vindecarea fiicei sale posedate de diavol.

Femeia, care era de origine sirianao-feniciana, pe care poporul ales il ura pentru opulenta in care traia si viata in desfrau a locuitorilor acestei tari. Aceasta femeie vine la Isus pentru ca auzise de el si de minunile pe care le facea si nici macar nu se indoia de faptul ca este Mesia, scaparea fiicei sale.

Cu toate ca Isus parea ca nu doreste sa vorbeasca cu aceasta femeie, ea nu renunta si da o lectie de credinta adevarata iudeilor farisei, care, cu toate semnele evidente, refuza sa accepte adevarul ca Isus este Mesia cel promis.

Din insistenta femei se observa iubirea pe care o poarta fiicei sale, ca o mama adevarata, fiind in stare de jertfa maxima pentru ea. Probabil ca boala fiicei sale este si urmarea pacatelor si desfraului acestui popor, stiindu-se faptul ca bolile, care uneori vin peste cei apropiati noua, se datoreaza si pacatelor noastre, ale parintilor.

Strigatul de durere al acestei femei: “Fie-ti mila de mine, Doamne. Fiica mea este rau chinuita de diavol!” se parea ca nu este auzit de Isus pentru ca si ucenicii sai raman contrariati de aceasta atitudine, stiind ca niciodata nu a procedat astfel cu cei care i-au cerut sa intervina.

Nu numai ca Isus nu intervine, ba chiar o refuza facand aluzie si la porecla de “caini” pe care iudei au dat-o acestor locuitori si la faptul ca “a fost trimis numai pentru oile pierdute ale lui Israel”.

Femeia foloseste cuvintele lui Isus cu mare dibacie transformandu-le in favoarea sa, ceea ce-l determina pe Isus sa exclame: “O, femeie, mare este credinta ta. Fie-ti tie dupa cum voiesti!” Cererea acestei femei adresate lui Isus este plina de smerenie si mare nadejde ca pana la urma va fi ajutata. Si, in nadejdea vindecarii fiicei sale, aceasta isi ia angajamentul in sufletul sau de a se intoarce si ea la Dumnezeu si a nu mai cadea in ispita pacatelor. Tocmai lucrul pe care Isus dorea sa-l obtina de la aceasta femeie prin incercarea la care o pune inainte de a-i vindeca fiica, dorind ca atunci cand o sa-i dezlege fiica, de chinurile ce o muncesc sa produca si pocainta sincera a mamei.

Posedarea diavoleasca, din nefericire, nu a incetat sa faca victime si in tineretul de astazi, care avand totul la picioare, inclusiv parinti, care din dorinta de a nu-i supara prin observatiile pe care ar trebui sa le faca, trec cu vederea toate iesirile pacatoase ale odraslelor lor. Ca atunci cand copii cresc si parinti imbatranesc, acestea, sa constate ca odraslele lor nici macar nu-i mai baga in seama si-i neglijeaza.

Curajul femeii canaanience este modelul curajului, smereniei si hotarari cu care si noi trebuie sa cerem Domnului tarie in lupta cu ispitele noastre zilnice, provocate de infirmitatile spirituale.

Prin interventia in mangaierea necazurilor si ale altor neamuri, altele decat cel iudeu, Isus ne face sa intelegem ca, asa dupa cum a spus, mantuirea se adreseaza nu numai lui Israel ci intregului neam omenesc. Si noi, ca urmatori ai lui Isus, avem datoria sa vindecam toate nefericirile, bolnavi si saracii carora le trebuieste mila lui Dumnezeu.

Facerea de bine nu este determinata de timp si de loc. Binele trebuie facut indiferent de timp si de loc. Deoarece, la fel cum Dumnezeu nu a dezamagit-o pe aceasta femeia in nadejdea ei, tot asa nici pe noi nu ne va dezamagi, daca vom cere ajutorul sau, cu credinta la fel de puternica precum a fost credinta femeii canaanience. Amin.

Ritul bizantin