Start > Ritul bizantin > Duminica a XIV-a dupa Rusalii

Duminica a XIV-a dupa Rusalii

2 October 2009
1,170 afișări

Autor: pr. Vasile Rob
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XIV-a după Rusalii

Imparatul din Evanghelia de astazi este Dumnezeu, care prin nunta pe care o face Fiului sau, unindu-l, prin intrupare, cu firea omeneasca, invita pe toti oamenii sa imparateasca in unire cu Cristos.

Cei dintai invitati la acest ospat sunt evreii, poporul ales. Pentru aceasta, din timp, Dumnezeu, prin proorocii si profetii sai, i-a chemat la acest ospat, dar, nesocotind invitatia facuta si-au vazut fiecare de treburile lor. Mai mult, chiar, pe uni i-au gonit, pe alti i-au batut si schinjuit, iar pe alti i-au omorat. De aceea, in locul acestora, Dumnezeu, a chemat, prin misionari, sai la ospatul mantuirii, pe celelalte neamuri.

Ceea ce trebuie sa retinem din refuzul celor chemati, ca acestea au invocat drept scuza, ocupatiile pe care le aveau cu treburile vremelnice, ceea ce denota ca, preocuparea excesiva pentru cumularea averilor si inrobirea sufletului lucrurilor materiale, constituie una din piedicile care opresc sufletele sa urmeze chemarea lui Dumnezeu.

Faptul ca, cei chemati, s-au ocupat de tarina si de negustorie nu a fost nici un rau. Raul s-a produs prin faptul ca ei s-au alipit de aceste lucruri nepermis de mult si le-au umbrit ochii si sufletul pana acolo incat, de dragul lor, au uitat de Biserica, au uitat de Dumnezeu care ia chemat la el.

Daca suntem sinceri cu noi insine, vom recunoaste ca fiecare dintre noi, ne regasim intr-un fel sau altul, intr-una dintre aceste motivatii pe care cei chemati la ospatul Domnului le-au invocat. Pofta trupului, pofta ochilor si trufia vieti sunt cele trei imbolduri nedisciplinate ale trupului cu care avem de a ne lupta pana la ultima suflare.

Nu odata ne-am lasat si noi amagiti de placerea mancari, ori a bauturi, ori de gesturi sau actiuni lipsite de caritate si de milostenie, impidicand, astfel unirea noastra cu Dumnezeu si de impartasirea din darurile iubiri sale.

Parabola continua spunand ca dupa ce sala sa umplut, regele a venit sa-si vada invitati si acolo a vazut un om care nu era imbracat in haina de nunta, pe care dupa ce l-a certat, l-a scos afara.

Pentru a intelege parabola trebuie sa explicam aici ce era cu haina de nunta cu care acel om trebuia sa fie imbracat. In acele vremuri, cand cineva facea nunta sau un ospat cu mai multi invitati, gazda, la intrarea in sala unde se tinea ospatul dadea fiecarui invitat o haina in care sa-si petreaca. Astfel ca despre acea haina este vorba aici.

Aceasta parabola trebuie inteleasa in sensul ei metaforic, adica, ospatul la care sunt invitati oameni este acela de a gusta din sfantul Sacrament, Trupul si Sangele Domnului de la sfanta Liturghie, iar acel om nu a facut efortul de a veni, sa se impartaseasca, pregatit.

Este probabil si cazul unor dintre noi care ne-am apropiat sau ne apropiem de sfanta Impartasanie fara a fi pocait cu adevarat. Sigur ca, preotul, este si el om, nu are de unde sa stie care cat este de pregatit. Dar, sa stiti, ca exista Cineva, undeva de care nu putem fugi! Si, cred, ca ne va fi deosebit de penibil momentul in care ne va spune si noua: “Prietene, cum ai intrat aici, fara a fi imbracat in haina de nunta?!

Cand preotul, cu potirul in mana, ne invita sa luam parte la jertfa lui Isus de pe sfantul Altar nu ne spune: “Veniti asa cum sunteti” ci ne spune: “Cu frica lui Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati.” Asadar, veniti, dar inainte de a veni sa fiti spovediti si sa fi eliminat omul vechi din voi, dati jos masca ipocriziei de pe fata voastra si omorati; desfranarea, necuratia, patima, lacomia, ura, dusmania si injuraturile de pe limba voastra. Veniti imbracati in haina de nunta a regelui Cristos, in pocainta, iertare, iubire si smerenie.

Jertfa de pe Altar este pentru toti credinciosi participanti la sfanta Liturghie deoarece Isus s-a jertfit pentru intreg neamul omenesc si din ea trebuie sa manance toti cei prezenti. Asa spune Cristos prin preot, la fiecare Liturghie: “mancati dintru acesta toti…” si “beti dintru acesta toti…” pe nici unul din cei de fata nu-l lasa neinvitat pentru ca, pentru toti si-a dat viata si toti trebuie sa manance Trupul sau si sa bea Sangele sau pentru ca altfel nu avem viata in noi.

A te impartasi inseamna a primi si tu un acoperamant pentru goliciunea sufletului tau, a fi si tu imbracat in haina de nunta si a avea astfel garantia ca Dumnezeu nu te va arunca si pe tine afara, deoarece Isus, in Io. 6,56 spune: “Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele meu, ramane in Mine si eu in el!”

Sa stiti ca in primele veacuri, cand crestini erau vanati ca niste animale, prigoniti si ucisi, pentru credinta in Cristos, toti participanti la sfanta Liturghie, se impartaseau si isi dadeau sarutul pacii, semnul iertari. Astazi, doar in Biserica Catolica numarul celor care se impartasesc este mai mare si sunt singuri care-si mai dau si dupa 2000 de ani sarutul pacii, gestul iertari.

Noi, astazi, aducem la Biserica doar trupul si acela gol, fara nicio haina de nunta si ne intoarcem acasa la fel de goi, fara sa fi primit in trupul nostru merindea vesniciei. Amin.

Ritul bizantin