Start > Ritul latin > Duminica a XXVIII-a de peste an (pentru copii)

Duminica a XXVIII-a de peste an (pentru copii)

2 October 2009
879 afișări

Autor: pr. Pietro Righetto
Copyright: Editura Sapientia
Duminica a XXVIII-a de peste an (Anul B)

1. Introducere

Episcopul și scriitorul francez Fénelon, într-o seară de Crăciun, a chemat trei tineri în casa lui pentru o mică muncă. La sfârșit, le-a spus:
- Pe această masă vedeți trei monede de aur și tei cărți de viață spirituală. Alegeți ce vă place.
Doi tineri au luat imediat câte o monedă de aur fiecare; al treilea, în schimb, a preferat o carte bună.
Episcopul i-a zâmbit acestuia din urmă și i-a spus:
- Deschide cartea la prima pagină.
El a deschis cartea și a găsit acolo trei monede strălucitoare de aur.
Atunci, episcopul a încheiat:
- Trebuie să cauți mai întâi împărăția lui Dumnezeu; restul vă va fi dat pe deasupra!

2. Tema

Piste posibile:
- Omenirea este ca o singură familie: bunurile sunt fundamentale pentru toți; egoismul cauzează războaie și discordii.
- Chemarea religioasă: a lăsa totul pentru a fi liberi în slujirea lui Dumnezeu și a fraților.

3. Mesajul zilei

În viață există multe lucruri frumoase și utile: joaca, școala, familia, sănătatea, munca, banii… Dumnezeu. Dar nu toate au aceeași importanță.
- Există o ierarhie de valori. De exemplu, banii valorează mai puțin decât sănătatea; sănătatea valorează mai mult decât joaca etc.
- Alege bine și este înțelept în viață cel care știe să pună bine în ordine aceste valori și dă o mai mare importanță acelor valori care merită, fără a le neglija pe celelalte.
- Dumnezeu îl laudă pe Solomon, așa cum am auzit în prima lectură, pentru că preferă înțelepciunea bogăției și sănătății.
- Noi toți știm că există familii care sunt dispuse să cheltuiască chiar toți banii, doar să îi redea sănătatea fiului bolnav sau libertatea familiei sechestrate, pentru că dragul lor copil valorează mai mult decât tot aurul din lume.
Omul cel mai înțelept din lume a fost Isus: a ales întotdeauna voința Tatălui său ceresc; a ales întotdeauna omul, pe care îl iubea ca frate.
- Hotărârea întregii sale vieți Isus a reînnoit-o înainte de a urca la Ierusalim: “Pentru a-i mântui pe oameni, fii ai lui Dumnezeu, sunt dispus chiar să mor”… Și a murit într-adevăr!
- Pentru Isus, noi suntem mai importanți decât toate lucrurile din lume, suntem mai importanți chiar decât viața pământească.
Apostolii, experimentând o iubire imensă față de Isus și față de oameni și considerându-l lucrul cel mai important pentru această viață și pentru veșnicie, au lăsat totul, chiar și bărcile și familiile lor, pentru a-l urma pe Isus și pentru a obține prietenia lui.
- Mulți sfinți au făcut asemenea apostolilor; au spus: “Este mai bine să îl urmez pe Isus decât pe oameni”, și l-au preferat tuturor lucrurilor din lume, chiar banilor și tuturor celorlalte bunuri de pe acest pământ.
Și nouă astăzi ni se cere să facem o alegere.
- Dacă îl alegem pe Isus, vom avea bucuria însutitului, asemenea apostolilor; dacă vom alege bogățiile, vom avea inima tristă, asemenea tânărului bogat despre care vorbește Evanghelia.
- Să alegem bine, și Domnul ne va binecuvânta pentru totdeauna.
- Cine știe dacă nu cumva, în afară de alegerea lui Isus ca orice bun creștin, cineva nu vrea să îl aleagă în mod special asemenea apostolilor și să devină preot, călugăr, călugăriță?

4. Exemple

a) Cum Francisc distribuia totul săracilor, tatăl l-a citat să apară în fața episcopului orașului, pentru a-l constrânge să renunțe în fața lui la toate lucrurile lui și să restituie ceea ce mai avea încă. La aceasta nu doar că nu s-a opus, dar, plin de bucurie, s-a grăbit să îndeplinească cu grijă cea ce i se cerea. De aceea, apărut în fața episcopului, nu zăbovește… Imediat își scoate toate hainele și le aruncă pe pământ, redându-le tatălui: rămâne gol în fața tuturor. Episcopul, totuși, cunoaște intenția lui și, admirând fervoarea și statornicia sa, s-a ridicat imediat, l-a luat în brațe și l-a acoperit cu propria lui mantie (Tommaso da Celano).

b) Se povestește că, într-o zi, un eremit, intrat într-o grotă pentru a se odihni, a găsit un tezaur strălucitor! Văzând aceasta a fugit strigând:
- Am văzut moartea! Am văzut moartea!
Trei bandiți, ascultându-l și fără să vadă în jur vreun pericol, l-au întrebat:
- Părinte, de ce fugi? Unde este moartea aceasta? Arătați-ne-o!
Eremitul i-a condus atunci în peșteră și le-a arătat tezaurul descoperit. Văzând aceasta, cei trei s-au simțit plini de bucurie și i-au spus sfântului:
- Ai dreptate, părinte! Aceasta este cu adevărat moartea! Puteți pleca.
Au rămas astfel singuri cu acel tezaur imens. Aurul era mult: cum să îl transporte? S-au hotărât între timp să trimită pe unul în oraș, pentru a aduce provizii abundente, în timp ce ceilalți doi rămâneau să păzească acea avere neașteptată.
Cel care a coborât în oraș, înnebunit de strălucirea aurului, s-a gândit:
- Înainte voi mânca și voi bea; apoi voi cumpăra hrană pentru ceilalți, dar o voi otrăvi; astfel, cei doi tovarăși vor muri și eu voi fi singurul stăpân al întregului tezaur!
Dar, la rândul lor, ceilalți doi se gândeau astfel:
- Este mai bine ca tezaurul să fie împărțit în doi decât în trei. Îl vom ucide pe tovarășul nostru imediat ce se va întoarce cu mâncarea. Și așa au făcut: și-au ucis prietenul și au mâncat proviziile otrăvite. Așa au murit toți trei, înșelați de strălucirea bogăției”.

c) Cred că nu este deplasată amintirea unei povestioare a fraților Grimm.

Odată a murit un țărănel, pe cât de sărac, pe atât de bogat, și a ajuns la porțile paradisului. În același moment, a ajuns și un domn bogat, și el doritor să intre.
Sfântul Petru a deschis poarta cu cheia și i-a permis bogatului să intre, apoi a închis poarta la loc. De afară se auzea o mare sărbătoare cu muzică și cântece în cinstea acelui om foarte bogat. Apoi s-a făcut din nou liniște și sfântul Petru a venit, în sfârșit, să deschidă poarta și sărăcuțului. Acesta credea că și la intrarea lui se va face aceeași sărbătoare; în schimb, a fost luat de îngeri cu iubire, cu bucurie, dar fără fast exterior.
Atunci a îndrăznit să îl întrebe pe sfântul Petru care este motivul unei diferențe atât de mari între el și cel bogat. S-a schimbat oare învățătura evangheliei? Sfântul Petru a răspuns:
- Nu este ceea ce crezi, dragul meu. Tu ești infinit de prețios pentru noi; ca și ceilalți și încă mai mult decât ceilalți te vei bucura de toate plăcerile cerului. Dar vezi: oamenii săraci ca tine ajung în paradis în fiecare zi, în schimb, bogați vin foarte rar: trebuie să așteptăm ani, secole. De aceea am făcut o sărbătoare atât de mare la venirea acelui bogat!

d) Pentru viața care durează pentru toată veșnicia este nevoie de o altă hrană. Tezaurele de pe pământ nu pot sătura inima.
“După două zile de rătăcire inutilă prin dezolarea neospitalieră, sub biciuirile razelor soarelui și a vântului, călătorul își epuizase de acum toate rezervele de hrană.
S-a târât încă o altă, foarte lungă, extenuantă zi. La apus, credea că este victima unui miraj sau a unei halucinații când a observat la orizont un smoc de verdeață… A ajuns acolo și a văzut cu bucurie că nu era un miraj, ci o adevărată mică oază, în mijlocul căreia izvora un fir de apă…
A băut mult, cu lăcomie, din acea apă întăritoare. A petrecut noaptea în oază, dar dimineață, mușcăturile foamei au revenit pentru a-l tulbura…
A privit în jur, căutând ceva ce putea să îl salveze de la moartea inevitabilă. Atunci a văzut aproape de izvor un săculteț încă închis, evident uitat de un alt călător.
A întins mâna tremurând spre acel săculteț: cine știe? Poate conținea ceva comestibil. A deschis săcultețul și a răsturnat conținutul în mână; apoi a aruncat totul departe, exclamând: “Vai, nu sunt decât perle!”
Și pentru noi va veni momentul în care ne vom da seama că ceea ce ne place acum nu folosește la nimic pentru cer (P. Bargellini).

e) Sfat practic

Tot discursul trebuie să se sprijine pe acest gând: Isus este mai important decât toate bogățiile. Pentru a educa la această convingere, pot folosi gândurile, dar mai ales mărturiile luate din evanghelie și din viețile sfinților.

Ritul latin