Start > Ritul latin > Duminica a XXV-a de peste an (pentru copii)

Duminica a XXV-a de peste an (pentru copii)

26 September 2009
1,078 afișări

Autor: pr. Pietro Righetto
Copyright: Editura Sapientia
Duminica a XXV-a de peste an (Anul B)

1. Introducere

Eram copil și era război. Într-o zi, femeile așteptau la rând la unica fântână din sătuc pentru a scoate apă. Deodată, a sosit o camionetă germană. Coboară doi soldați în uniformă. Femeile, speriate, s-au mișcat. Dar acei soldați, cu o prezență amabilă și cu o gamelă, se așază la rând, ultimii.

A fost un gest atât de amabil încât mi-l amintesc încă de parcă ar fi fost ieri.

2. Tema

Isus alege ultimul loc. Cel care vrea să stea cu el alege să slujească. Isus îi iubește pe cei mici; îi iubește pe copii!

3. Mesajul zilei

În concursuri, la școală sau la joacă, sigur că nu este un mediu propice obținerii ultimului loc; ultimul loc nu este invidiat de nimeni.

Isus alege ultimul loc.

- În viață, Isus face ca păstorul cu turma sa, ia în brațe mielușeii cei mai slabi, ca să nu rămână în urmă.

- Isus nu a venit pentru a fi slujit, ci pentru a sluji, dându-și viața pentru mântuirea tuturor.

- Cu o seară înainte de a muri, a vrut să îi facă pe ucenicii săi să înțeleagă aceasta prin gestul care ne surprinde încă: le-a spălat picioarele, așa cum făceau cândva slujitorii cu stăpânii lor.

- Învățătura lui Isus pentru apostolii săi, care se ceartă deseori pentru a avea primele locuri, este: “Dacă vrea cineva să fie primul, să fie ultimul, slujitorul tuturor”.

- A sluji înseamnă a-l iubi pe aproapele până la sacrificiu, a-l iubi cu adevărat.

Cel care vrea să îl urmeze pe Isus trebuie să aleagă ultimul loc.

- Știți de ce sunt certuri în casă, la școală, la joacă și în viață? Știți de ce sunt războaie? Pentru că toți aleargă, dând din coate, pentru a prinde primele locuri…; așa cum este și printre cei mici, la fel este și printre cei mari…, în politică, la muncă, în raporturile sociale. În felul acesta nu este imitat Isus, nu suntem creștini!

- Ascultați ce scria un episcop: “Cât timp vom fi miei, vom învinge și, chiar dacă vom fi înconjurați de lupi numeroși, vom reuși să îi învingem. Dar dacă vom deveni lupi, vom fi învinși, pentru că Păstorul cel Bun nu ne va ocroti” (sfântul Ioan Gură de Aur).

- Cu Isus, cel care vrea cu orice preț să învingă, pierde; cel care știe să piardă din iubire este într-adevăr victorios, așa cum este Cristos cel înviat. Care este adevărata victorie? Cea obținută din iubire.

Isus îi iubește pe cei din urmă; Isus îi iubește pe copii.

- În fiecare clasă este cineva ultimul… Întotdeauna este cineva ales ultimul la joacă… Întotdeauna este un copil care este considerat ca “bun de nimic”. Și mai sunt și copii cu handicap!

- Copilul, în timpul lui Isus și chiar și astăzi, este ființa cea mai slabă, incapabilă să trăiască singură, nefiind apt pentru muncă… Mulți copii sunt uciși, loviți, bruscați, abandonați. Dar Isus îi ține de mână! Dar Isus îi pune primii în împărăția sa, pentru că privește la inima lor.

- În Biserică, copiii au aceleași drepturi cu cei mari, pentru că sunt copiii lui Dumnezeu ca și cei mari!

4. Exemple

a) Se povestește că, într-o zi, un diavol i-a apărut unui sfânt care se pregătea să se roage în deșert. Era foarte furios. Avea chiar un bici. I-a spus:

- Tot ce faci tu pot face și eu. Tu postești, iar eu nu mănânc niciodată; tu ești spiritual, eu sunt spirit pur; tu faci minuni, și eu…

Atunci sfântul l-a întrebat pe diavol:

- Atunci de ce nu ești fericit ca și mine?

- Pentru că tu poți face ceva, răspunse ispititorul, ce nu pot face eu!

- Ce?

- Să mă umilești, să îi slujești pe ceilalți! a răspuns până la urmă mânios. Apoi a dispărut.

b) Pr. Gauthier, preot muncitor, povestește experiența lui de muncă și sărăcie la Nazaret. Este în aceeași echipă cu Abu Said, un muncitor arab. Într-o zi, acesta l-a întrebat:

- De ce faci aceasta? Ai o soție, copii?

- Nu, a răspuns preotul.

- Ai poate o mamă în vârstă.

- Da. Trăiește cu frații mei și cu surorile în Franța.

- Atunci, continuă Abu Said, de ce o faci? Eu o fac pentru soția mea și pentru copiii mei, dar tu, Abuna, de ce?

Și iată că preotul, trebuia să mărturisească în două cuvinte secretul chemării sale:

- Din iubire față de Isus, din prietenie față de tine.

Abu Said i-a zâmbit cu un aer de înțelegere, i-a oferit o țigară și a căutat blocul de piatră cel mai ușor pe care să îl pună pe umerii prietenului.

c) Sfat practic

Deveniți prieteni ai celor care sunt considerați “ultimii”.

Ritul latin