Start > Ritul latin > Duminica a XXIV-a de peste an (pentru copii)

Duminica a XXIV-a de peste an (pentru copii)

26 September 2009
1,095 afișări

Autor: pr. Pietro Righetto
Copyright: Editura Sapientia
Duminica a XXIV-a de peste an (Anul B)

1. Introducere

Este rău să nu îl cunoști pe Isus (cf. exemplul “b”).

2. Tema

Cine este Isus? Să fim atenți, pentru că sunt două feluri de a-l vedea: unul corect, “a-l vedea ca Dumnezeu”; celălalt greșit, “a-l vedea așa cum îl văd oamenii”.

3. Mesajul zilei

Cine este Isus pentru oamenii despre care vorbește Evanghelia?

- (Un profet, Ioan Botezătorul înviat etc.).

Cine este Isus pentru Petru și pentru apostoli?

- (Este Mesia trimis de Dumnezeu; regele glorios care va învinge forțele răului și va instaura minunata împărăție a lui Dumnezeu…)

Cine este Isus pentru voi, copii?

- (Așteptați răspunsurile și comentați-le).

Isus se definește ca: Fiu al lui Dumnezeu și Fiu al omului, venit să ducă iubirea lui Dumnezeu oamenilor, în spiritul Fericirilor, unul care, totuși, va fi refuzat și ucis.

- Când nu este înțeles acest lucru, fie el și Petru, este un “Satana” ispititor care nu gândește cum gândește Dumnezeu!

Cu credință, iubire și venerație i s-au dat lui Isus de-a lungul secolelor multe titluri. Iată-le pe cele mai importante:

- Domn, Profet, Fiu al lui Dumnezeu, Mesia (= Cristos), Învățător, Mântuitor.

- Dar dintre toate, Isus a preferat: Fiu al lui Dumnezeu.

$Fiul lui Dumnezeu a putut astfel, ca om, și să moară pentru noi.

$Un Dumnezeu glorios și atotputernic ar putea părea îndepărtat; dar un Dumnezeu care din iubire se face asemenea omului până la moarte nu poate fi uitat și confundat în iubirea sa.

A gândi cum gândește Dumnezeu înseamnă, așadar,

- a crede și a-l urma pe Isus care se face ascultător Tatălui;

- a nu ne scandaliza de el, de slăbiciunea sa umană;

- a nu-l trăda asemenea lui Iuda, a nu-l renega asemenea lui Petru, a nu-l părăsi asemenea apostolilor; ci a ne încrede în el, până la învierea sa.

4. Exemple

Să trăim realmente cuvintele lui Isus: “Cine vrea să fie ucenicul meu să își ia crucea și să mă urmeze”.

a) Un om, mereu nemulțumit de sine și de alții, continua să murmure împotriva lui Dumnezeu. Spunea:

- Dar cine a spus că fiecare trebuie să își ducă crucea? Chiar nu există nici un mijloc pentru a o evita? Sunt realmente sătul de poverile mele cotidiene!

Bunul Dumnezeu i-a răspuns într-un vis.

Se făcea că oamenii de pe pământ erau într-o procesiune interminabilă. Fiecare mergea cu crucea lui pe umeri. Încet, dar inexorabil, pas cu pas.

Și el era în interminabilul cortegiu și înainta cu greu cu crucea lui personală. La un moment dat, și-a dat seama că crucea lui era prea lungă: de aceea îi era atât de greu să înainteze.

- Ar fi suficient să o scurtez puțin, și m-aș chinui mult mai puțin, și-a spus el.

S-a așezat pe un parapet și, dintr-o tăietură fermă, a scurtat o bucată bună din cruce. Când a plecat din nou, și-a dat seama că acum putea merge mult mai sprinten și mai ușor. Și, fără mult efort a ajuns la ceea ce părea a fi scopul oamenilor aflați în procesiune.

Era o prăpastie: o crăpătură largă în pământ, dar dincolo de care începea “pământul fericirii veșnice”. Ceea ce se vedea dincolo de prăpastie oferea o priveliște încântătoare.

Dar nu existau punți, nici pasarele pentru a trece. Și totuși, oamenii treceau cu ușurință. Fiecare își lua crucea de pe umeri, o sprijinea de marginile prăpastiei și apoi trecea pe ea.

Crucile păreau făcute pe măsură: legau exact cele două margini ale prăpastiei.

Toți treceau. Dar nu el. Își scurtase crucea și acum era prea scurtă și nu ajungea de cealaltă parte a prăpastiei. A început să plângă cu disperare:

- Ah, dacă aș fi știut…

Dar acum era prea târziu și plânsul nu folosea la nimic (B. Ferrero).

b) Deseori, părinții trebuie să cedeze în fața societății și a necesităților vieții care nu le permit să își educe copiii așa cum ar vrea.

Și părinții Cristinei au fost constrânși să accepte un loc de muncă ce nu le ușura acordarea unei educații mai bune fiicei.

Doamna Margareta, o vecină, acceptase să aibă grijă gratuit de Cristina în timpul absenței părinților. Fetița, care mergea deja singură, o urma în timp ce își făcea treburile casnice. Într-o zi, Cristina a arătat cu degetul crucifixul care atârna pe perete în dormitorul doamnei Margaretei și a întrebat:

- Cine este acel om?

- Isus răstignit, a fost răspunsul.

Și fetița a replicat:

- Dar cei care l-au pus pe cruce trebuie să fi fost foarte răi…

Doamna s-a gândit să depășească încurcătura adăugând că în Biserică era un Isus răstignit și mai mare. Într-o zi, ar fi putut merge să o ducă.

Cristina nu a lăsat-o în pace până când nu a dus-o în biserică. Apoi a insistat ca doamna Margareta să îi povestească toată istoria lui Isus.

Vreo zece zile mai târziu, mama Cristinei a sunat la ușa doamnei Margareta:

- Doamnă, fiica mea ne-a repetat istoria lui Isus pe care a ascultat-o de la dumneavoastră. Vedeți, simt o remușcare pentru că nu am vorbit niciodată despre credință cu fiica mea. Acum îmi dau seama că am uitat aceste lucruri frumoase. Munca îmi fură tot timpul pe care aș vrea să i-l dedic Cristinei. Mulțumesc, doamnă, pentru emoția pe care am simțit-o auzind de la Cristina cum a fost răstignit Isus din iubire față de noi. Într-adevăr, copiii au o sensibilitate mai deschisă și mai atentă decât a noastră pentru a-l înțelege pe Dumnezeu. Nu aș fi crezut niciodată că fiica mea ar putea să îl facă pe soțul meu și pe mine să ne recuperăm simțul lui Dumnezeu.

c) Sfat practic

Titlurile și numele atribuite lui Isus sunt de o importanță capitală în cateheză; de aceea, astăzi – chiar în locul Crezului, dacă vreți – se pot repeta ca o litanie.

De exemplu:

Îți mulțumesc, Isuse, pentru că ești Cristos,

Îți mulțumesc, Isuse, pentru că ești Mesia,

Îți mulțumesc, Isuse, pentru că ești Fiul lui Dumnezeu, Domnul, Învățătorul, Profetul etc.

Îți mulțumesc, Isuse, pentru că ești Fiul omului,

Îți mulțumesc, Isuse, pentru că ești Fratele nostru,

Îți mulțumesc, Isuse, pentru că ești Răscumpărătorul și Mântuitorul.

Ritul latin