Start > Ritul latin > Să-l iubești din toată inima, din tot cugetul și din toată puterea

Să-l iubești din toată inima, din tot cugetul și din toată puterea

18 September 2009
1,114 afișări

Autor: pr. Anton Dancă
Copyright: Editura Presa Bună
Duminica a XXXI-a de peste an (Anul B)

În fața unei cerințe atât de mari, de a-l iubi pe Dumnezeu «din toată inima, din tot cugetul și din toată puterea» ființei noastre umane atât de slabe, Biserica ne cheamă la o rugă smerită, fiindcă de atâtea ori trebuie să constatăm că ne lipsește însăși inima, cugetul și puterea. La începutul liturghiei ne-am rugat, dar acum să conștientizăm mai profund ceea ce am spus, anume: Dumnezeule atotputernic și milostiv, numai prin darul tău credincioșii te pot sluji cum se cuvine, – adică te pot iubi din toată inima, din tot cugetul, din toată puterea – înlătură orice piedică din calea noastră, – păcatul – ca să alergăm cu bucurie în întâmpinarea făgăduințelor tale – adică spre Împărăția ta cerească.

Moise, grijuliu de soarta poporului israelit din pustiu, înconjurat de atâtea necazuri și lipsit de atâtea bucurii firești ale vieții, ca să poată răzbate prin toate și să ajungă în fericirea pământului făgăduit, îi propune observarea minuțioasă a poruncilor care trebuie să pornească din credința într-un singur Dumnezeu și din iubirea lui. Din acest îndemn poporul a făcut o rugăciune – Shema Israel – (Ascultă Israele), pe care credincioșii o repetau, iar unii o repetă și azi, de trei ori pe zi, și mai ales dimineața. (Lec.I-a: Dt 6, 2-6). Această rugăciune-lege a dat putere unui popor ca să scape de idolatrie, mai ales de ispita cultului care se aducea zeului Baal, să lupte mereu pentru independența națională și să râvnească tot mai mult spre bunurile mesianice.

Numai acea rugă are tărie și putere să ajungă până la tronul celui Preaînalt care este izvorâtă din iubire.

Profeții Osea și Ieremia își asumă acest termen – vei iubi - pornind de la o realitate umană: iubirea conjugală și o folosesc drept ca pe cea mai bună analogie spre a desemna iubirea dintre om și Dumnezeu. Autorul din Deuteronom, Moise, îl descrie pe Dumnezeu ca pe un tată care dă viață și își educă poporul așa cum face un tată cu fiii săi: Ascultă Israele!Ascultă fiule! (cf. CBL p. 254).

Un cărturar, care repeta zilnic de trei ori «Shema Israel», ascultător și dornic să ajungă la Împărăția lui Dumnezeu, se apropie de Isus cu cea mai bună intenție spre a afla de la El dacă această rugă trăită îl poate mântui. Se bucură, aflând confirmarea lui Isus, și exclamă: Bine, Învățătorule, adevărat ai grăit că unul este Dumnezeu și nu este altul afară de el; și a-l iubi pe el din toată inima și din tot sufletul și din tot cugetul și din toată puterea și a-l iubi pe aproapele ca pe sine însuși este mai mult decât toate arderile de tot și decât toate jertfele (Ev. Mc 12, 28b-34).

Dat fiind faptul că nu toți israeliții au fost ca acest cărturar cinstit, ba nici chiar alți cărturari, farizei, saducei și nici măcar arhiereii nu puneau cont total pe această lege-rugă, un autor necunoscut încă, deși probabil este sf. Paul, plin de grijă față de soarta acestui popor și mai ales a Bisericii, a compus Scrisoarea către evrei.

Fragmentul citit și ascultat în cadrul Liturgiei cuvântului de azi (Evr 7, 23-28), ni-l prezintă pe Isus ca Marele Preot. El este rugăciunea prin excelență a Bisericii: trăiește mereu spre a mijloci pentru noi. Ce ne mijolcește? Harul! Ce este harul? Ne învață Catehismul: Harul este un dar suprafiresc, pe care ni-l dă Dumnezeu pentru mântuirea noastră, datorită vredniciilor lui Isus Cristos. O altă întrebare: De unde au vredniciile lui Isus Cristos atâta «putere» încât să ne dobândească acest dar suprafiresc prin care să putem împlini tot binele conform voinței lui Dumnezeu și deci de a-l iubi din toată inima, din tot cugetul și din toată puterea și pe aproapele ca pe noi înșine?..

Să-l ascultăm pe sfântul apostol Paul, care spune: Fraților, eu știu că în mine, adică în trupul meu, nu locuiește binele; există în mine dorința binelui, dar nu și puterea de a-l realiza; în realitate eu nu fac binele pe care îl vreau, ci răul, pe care nu-l vreau… Nenorocitul de mine! Cine mă va elibera de acest trup sortit morții? Și tot el răspunde: Să i se aducă mulțumiri lui Dumnezeu prin Isus Cristos Domnul nostru (Rom 7, 18-19).

Rugăciunea veșnică a lui Isus, ca Mare Preot în fața Tatălui, este aceasta: aducerea de mulțumiri în numele nostru, pe care le primește când ne folosim de jertfa lui Cristos și ne împărtășim cu Preasfântul său Trup și Sânge spre a da putere sărmanului nostru trup muritor ca, înviind odată din morți, să-i aducem mulțumiri veșnice în Împărăția sa. Euharistie înseamnă «mulțumire».

Lui Cristos, ca să vină la noi, i-a trebuit o putere infinită, ca să poată depăși granițele fără de granițe ale dumnezeirii. Cine i-a dat-o?.. Ca să ne elibereze de povoara imensă a păcatului, i-a trebuit o putere infinită. Cine i-a dat-o?.. Fiul omului, ca să ajungă la tronul lui Dumnezeu Tatăl, i-a trebuit o putere infinită ca să depășească granițele omenității slăbite la infinit de păcatele pe care le-a luat asupra sa. Cine i-a dat-o? Ca să-l împace pe Tatăl preasfânt cu omul păcătos îi trebuie o putere nemărginită. Cine i-o dă? Fiului omului, ca să ne ducă acolo unde este el, îi trebuie o putere infinită. Cine i-o dă?

Pentru a ajunge la o țintă atât de sus pusă, este necesar un mijlocitor între Dumnezeu și oameni, un preot care să aibă unele caracteristici personale unice. Un preot care ar fi păcătos și slab, așa cum se recunoaște chiar marele apostol Paul, nu poate să atingă această țintă așa de sus pusă. Cum ar putea ajunge până la cer, dacă trupul supus păcatului îl trage spre mormânt? Numai în Cristos Marele Preot se află puterea de a învinge păcatul și moartea, de a se înălța până în fața tronului ceresc al Tatălui, datorită unei singure jertfe pornite dintr-o iubire veșnică. Unindu-ne cu jertfa lui Cristos, ne unim cu iubirea lui nemărginită față de Dumnezeu și față de oameni (cf. CBL p. 1782-1784). Iată cum iubirea lui Isus este legătura desăvârșită dintre om și Dumnezeu, dintre om și frații săi.

Puterea lui Isus de a uni cu autoritate cele două porunci, de unde provine? De unde această putere de a înălța și de a pune pe aceeași treaptă iubirea aproapelui cu cea a lui Dumnezeu?.. Cine îi dă acest drept? Duhul iubirii pe care, datorită meritelor pătimirilor și morții, Dumnezeu i-a dat Duhul fără măsură (In 3, 34), a ascuns în Inima Lui toate comorile înțelepciunii, înțelegerii, sfatului, puterii, științei, evlavie și fricii de Dumnezeu și pe care apoi le-a revărsat cât a voit și în inimile noastre.

Un singur Dumnezeu, o singură iubire: Dacă noi ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi și dragostea lui este desăvârșită (1In 4, 12). Astfel omul îl iubește pe om și pe Dumnezeu cu aceeași iubire.

Creștinii de azi sunt îndemnați să pună în deplină valoare cerințele iubirii frățești fără frontiere, dar se preocupă mult prea puțin ca să știe că adevărata iubire fraternă este identică cu iubirea lui Dumnezeu. Înțeleasă numai așa – iubire fraternă fără frontiere – se înșeală asupra dimensiunilor iubirii fraterne ca atare. Acolo unde Dumnezeu nu-și află locul care i se cuvine, își pierd din importanță și relațiile față de aproapele. Astfel: în fața foamei, nedreptăților și oprimării, se riscă o ripostă violentă; spre a rezolva problemele demografice ale unei supra-populații, se sugerează o planificare familială bazată pe anticoncepționale și chiar sterilizare, precum și pe legalizarea avortului; în fața crizelor familiale, se propune ca remediu divorțul; unui bolnav incurabil care suferă și chiar unor bătrâni singuri sau incomozi li se sugerează eutanasia (cf. MAC p. 999).

Puterea iubirii noastre autentice față de Dumnezeu și față de aproapele trebuie s-o găsim și s-o trăim în Trupul mistic al lui Cristos, în cadrul Bisericii, fiindcă în ea putem avea certitudinea că porțile iadului nu o vor birui (Mt 16, 18). În Biserică rezidă atotputernicia Duhului lui Cristos, Duhul iubirii atotputernice.

Parafrazând rugăciunea de la început, să ne înălțăm glasul spre cer și să spunem: Dumnezeule atotputernic, păstrează în noi Duhul lui Cristos, ca să te putem iubi din toată inima, din tot cugetul și din toată puterea, iar pe aproapele ca pe noi înșine! Amin.

Ritul latin