Start > Ritul bizantin > Învățătorul în lege

Învățătorul în lege

30 August 2009
1,201 afișări

Autor: pr. Ioan Abadi si pr. Alexandru Buzalic
Copyright: Editura Unitas
Duminica a XV-a după Rusalii

Discutând cu colegii săi, un profesor le-a spus: “Doamnelor și domnilor! Nu fiecăruia i s-a dat să se bucure de o minte strălucită, dar orice om poate să aibă o inimă nobilă”. Nu fiecare om poate să devină un geniu al științei, dar orice om poate fi un geniu al iubirii. Pentru preot cea mai ușoară predică este cea privitoare la iubire, dar de foarte multe ori această virtute este cel mai greu de practicat în viața de zi cu zi.

Sfânta Scriptură ne amintește obligativitatea și nevoia iubirii în relațiile cu semenii noștri. Dacă-l vom întreba pe un creștin dacă Îl iubește pe Dumnezeu, ne va răspunde că da. Și se poate spune că fiecare creștin se străduiește să-L iubească pe Dumnezeu în felul său. Dar realitatea arată cu totul altfel când este vorba despre iubirea aproapelui nostru. În familiile care aparent duc o viață foarte frumoasă, la un moment dat apar diferite probleme. Astfel, în multe familii apar neînțelegeri între copii și părinți, între frați și surori. De foarte multe ori domnește ura între vecini, între membrii unor comunități, se întâmplă chiar și în rândul credincioșilor unei parohii. Ne lăudăm că-L iubim pe Dumnezeu, dar ne este foarte greu să-l iubim pe aproapele nostru.

Sfânta Scriptură ne amintește că iubirea lui Dumnezeu și iubirea semenului nostru se întrepătrund, este una și aceeași iubire. Sfânta Scriptură subliniază că acela care-L iubește cu adevărat pe Dumnezeu, este dator să-l iubească și pe aproapele. Marele apostol al lui Hristos, Sfântul Ioan, afirmă : «Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăște, mincinos este! Pentru că acela care nu iubește pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească» (1 Ioan 4, 20).

La întrebarea învățătorului legii, care este cea mai mare poruncă, Dumnezeiescul nostru Mântuitor i-a răspuns cu cuvintele scrise în Cartea Deuteronomului «Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta, din tot sufletul tău și din toată puterea ta», iar cu cele din Cartea Leviticului: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți» (Levitic 19, 18).

Ce înseamnă iubirea semenului nostru, ca pe noi înșine? Suntem iubitori de sine, cu toate că avem diferite defecte, slăbiciuni sau imperfecțiuni. Ne iubim pe noi înșine, deși nu suntem sfinți. Suntem păcătoși înaintea lui Dumnezeu. Sfântul Ioan scrie în prima sa epistolă: «Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înșine și adevărul nu este în noi» (1 Ioan 1, 8). Cu toate că suntem niște păcătoși înaintea lui Dumnezeu, continuăm să ne iubim. Porunca lui Dumnezeu ne spune să-l iubim pe semenul nostru ca pe noi înșine, adică să nu privim la slăbiciunile sale, la greșelile lui, conștientizând că nu este perfect, ba poate foarte greu de conviețuit cu el. Fiecare om este creat după chipul lui Dumnezeu, prin urmare fiecare om este un copil al lui Dumnezeu Tatăl. Pentru fiecare om, Hristos a murit pe cruce și tot pentru fiecare om există câte un loc în cer, pentru că Domnul Dumnezeu dorește să fim mântuiți cu toții, ne spune Sfântul Apostol Pavel (1 Timotei 2, 4).

În Evanghelia Sfântului Ioan, Isus Hristos spune: Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unul pe altul, precum Eu v-am iubit pe voi» (Ioan 15, 12). Isus Hristos ne iubește deși nu suntem perfecți. Așadar și noi suntem datori să-i iubim pe semenii noștri, precum și Isus ne iubește. Sfântul Ioan spune: «De ne iubim unul pe altul, Dumnezeu rămâne întru noi» (1 Ioan 4, 12). Să fim atenți la aceste cuvinte! Din acestea rezultă faptul că, dacă nu ne iubim unul pe altul, atunci Dumnezeu nu locuiește în noi.

Ne întrebăm uneori: “Ce înseamnă aceasta? Oare trebuie să iubesc pe fiecare om? Să-l iubesc și pe dușmanul meu, și pe tâlhar, să-i iubim și pe cei, care ne persecută, pe aceia, care vor să distrugă Biserica lui Hristos?” Da! Domnul ne poruncește să-i iubim pe toți. Aceasta nu înseamnă, că trebuie să ne facem copărtași la acțiunile lor, sau să fim de acord cu comportamentul lor negativ! Să facem diferențiere între faptă și om – creația lui Dumnezeu. Creatorul nostru dorește să nu avem în inimile noastre vreun resentiment față de aceștia, ci să-i iertăm din toată inima și ființa noastră, să ne rugăm pentru adevăratul lor bine, pentru convertirea lor. «Iubiți pe vrăjmașii voștrii… Căci dacă veți iubi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veți avea» – spune Isus (Matei 5, 44, 46). Uneori ne întrebăm: “Cum pot să-l iubesc, când acest lucru mi se pare imposibil?” Cu toții suntem neputincioși înaintea lui Dumnezeu, dar cu toate acestea, El continuă să ne iubească în mod necondiționat și permanent.

Isus Hristos, prin exemplu Său, ne-a învățat să-i iubim pe toți oamenii. A predicat întotdeauna iubirea, iertarea și caritatea. Tuturor le-a făcut bine. Unii dintre aceștia L-au prins, L-au închis, L-au biciuit, L-au încoronat cu spini, au scuipat asupra Lui, și-au bătut joc de El, ca în cele din urmă să-L răstignească pe cruce, iar răspunsul Său a fost «Tată! Iartă-le lor că nu știu ce fac» (Luca 23, 34). În lume există foarte multă ură, Hristos a adus pe pământ focul iubirii dorind ca acesta să ardă în inimile tuturor oamenilor.

Iubirea eroică este statornică în credință. Isus ne-a învățat să ne iubim. El, este Predicatorul, Învățătorul și Împăratul iubirii. Să ne amintim de cuvintele Sfintei Scripturi: «Dumnezeu este iubire și cel care rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne întru el» (1 Ioan 4, 16).

Rugăciune

O, Doamne, fă ca dorind să Te iubesc pe Tine din toată inima mea, să depun toate eforturile necesare pentru a respecta poruncile Tale, căci acela, care nu-l iubește cu adevărat pe aproapele său încalcă poruncile, iar cine le încalcă Te nesocotește pe Tine, Cel ce le-ai întemeiat.

Dar oare câți dintre oameni pot să le păzească? Cine a iubit vreodată pe aproapele său așa cum ai făcut-o Tu, Hristoase? Dacă nu voi putea înfăptui acest lucru, fă ca să pot urma cel puțin de departe pașii Tăi. Pentru că singur, nu sunt în stare să-l iubesc pe semenul meu ca pe mine însumi, precum Tu ai dorit să mori pentru mântuirea lumii întregi, atunci fă-mă cu ajutorul harului Tău, să-l iubesc așa cum Tu dorești, făcând ceea ce mie mi-ar place, să-mi facă el. Dar să ocolesc a înfăptui ceea ce nu mi-ar plăcea să mi se facă. Tu însuți dorești ca înainte de toate să fiu îndemnat spre așa ceva, pentru că dacă îl voi iubi pe semenul meu doar din interes, atunci aceasta nu-mi va folosi la nimic.

O iubire nemărginită, care cuprinzi cerul și pământul, fă ca să domnească în inimile și sufletele noastre iubirea, astfel ca toți să cunoască că suntem cu adevărat discipolii Tăi. Amin.

Ritul bizantin