Start > Ritul bizantin > Tânărul bogat

Tânărul bogat

30 August 2009
1,037 afișări

Autor: pr. Ioan Abadi si pr. Alexandru Buzalic
Copyright: Editura Unitas
Duminica a XII-a după Rusalii

Banul și bogăția pot să servească binelui, dar pot să fie și spre săvârșirea nelegiuirilor și nedreptăților. Cu bani poți să cumperi haine, mâncare, locuințe, mașini, cărți bune, poți să construiești biserici creștine, să înfăptuiești opere de caritate, să-i ajuți pe cei săraci și părăsiți, poți să ajuți la răspândirea pe întreg cuprinsul lumii a împărăției lui Dumnezeu, a domniei păcii și iubirii, prin intermediul presei, televiziunii și al radioului. Pe de altă parte banul poate să răspândească răul, prin presa străină de Dumnezeu, prin filmele imorale și literatura mincinoasă, etc. Pentru bani, mulți oameni comit zilnic spargeri, tâlhării, crime și alte fapte necurate.

Banul în sine nu constituie ceva rău. Omul este cel care poate să folosească aceste valori materiale în scopuri bune sau rele. Banii pot să-i apropie pe oameni de Dumnezeu, să-i conducă spre mântuire, dar aceiași bani pot să aducă în rândul lor și nenorociri. Nefericirea constă în faptul că oamenii devin atașați de ei, lâsându-se înșelați de diavol. Mântuitorul spune: «Nu puteți sluji lui Dumnezeu și mamonei» (Matei 6, 24).

Tânărul din Evanghelia de astăzi nu este rău în sine. A fost atașat peste măsură de bogăție. “De vrei să intri în viață, păzește poruncile”. “Care porunci?”, a întrebat tânărul, iar Isus Hristos i-a răspuns? «Să nu ucizi, să nu săvârșești adulter, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta și să iubești pe aproapele ca pe tine însuți» (Matei 19, 17-19). Isus nu-i enumeră toate poruncile. El îi amintește de acele porunci, care se referă la semeni. Tânărul Îi răspunde, că pe acestea le-a păzit din copilărie, însă are acea tainică chemare spre a-L urma pe Hristos. Atunci Isus, îi spune. «Dacă vrei să fi desăvârșit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor și vei avea comoară în cer; apoi vino și urmează-Mi. Auzind cuvântul acesta, tânărul, a plecat întristat, căci avea multe avuții» (Matei 19, 21). Inima tânărului era atașată de averile pământești, devenite astfel lanțuri grele pentru sufletul său.

Dacă acest tânăr L-ar fi ascultat pe Isus ca și apostolii, el ar fi fost fericit. Din păcate nu L-a ascultat, deoarece inima sa fusese atașată peste măsură de bunurile pământești. De aceea Mântuitorul a spus: «Un bogat greu va intra în împărăția cerurilor» (Matei 19, 23). Sfântul Luca a consemnat în Evanghelia sa cuvintele cutremurătoare ale lui Hristos: «Vai vouă bogaților, că vă luați pe pământ bogăția voastră» (Luca 6, 24).

Hristos nu condamnă proprietatea privată, nici bogăția; Mântuitorul a avut deasemenea persoane apropiate printre cei bogați, precum Nicodim, Iosif din Arimatea sau Zaheu. El condamnă atașamentul exagerat față de bani și bogăție, condamnă zgârcenia, absența carității față de săraci. Isus spune: «Vindeți averile voastre și dați milostenie» (Luca 12, 33).

În pilda despre bogat și săracul Lazăr, Isus l-a condamnat pe bogatul care se îmbrăca în haine scumpe, care se distra în fiecare zi dar în care era absentă caritatea față de Lazăr, om sărac, bolnav și înfometat. Pentru un astfel de comportament, bogatul a ajuns în infern. Pe pământ nu va exista niciodată o egalitate între oameni, deoarece totdeauna vor fi săraci și bogați. Oamenii săraci trăiesc cu convingerea că dacă ar fi fost bogați, dacă ar fi avut locuințe frumoase, mașini, haine scumpe și toate cele necesare, atunci ar fi fost cu adevărat fericiți. Bogații au alte probleme și nu mai au timpul să simtă libertatea și fericirea zilei lipsite de griji. Cel mai bine este să te folosești de tot ceea ce ți-a dăruit Dumnezeu fără să te atașezi de bunurile și valorile iluzorii ale lumii acestea.

În anul 1976 a murit unul dintre cei mai bogați oameni din lume, miliardarul Howard Hu. El, a avut tot ceea ce și-a dorit și de multe ori își schimba locuința în hotelele sale de lux, astfel că foarte puțini știau unde își află reședința. Dar niciodată nu a fost fericit. Făcând cunoscută moartea acestuia, comentatorul unui post de televziune a spus: “Nu a putut să-și cumpere cu milardele sale fericirea, pe care a dorit-o”. Iar un pastor protestant, care a fost prezent la funeraliile sale, a citat cuvintele Sfintei Scripturi: «Noi, n-am adus nimic în lume, tot așa cum nu putem să scoatem din ea ceva afară» (1 Timotei 6, 7).

Operele de caritate constituie o mângâiere în clipa morții. De aceea, persoanele care se bucură de bunurile lumii conform voinței lui Dumnezeu sunt datoare să facă opere de caritate față de cei săraci, transformându-și în acest fel bogăția lor materială într-una spirituală, care le va fi de folos în împărăția cerească. Luăm cu noi numai iubirea pusă în faptele noastre. Aceasta reprezintă aurul care îl punem în balanța judecății de apoi. Iubirea ne înflăcărează, iubirea ne luminează și tot iubirea ne ajută să îl urmăm pe Hristos. Să cerem de la Dumnezeu darul iubirii, ca să dăm valoare faptelor noastre și să ne îndepărtăm de rătăcirile lumii acesteia, pentru a-L putea urma pe Hristos.

Rugăciune

O, Bogăție nesfârșită, cât de mare și cuprinzătoare poți fi. Tu, Dumnezeul nostru, ne arăți adevărata bogăție. Lucrurile materiale, dacă le privim cu atenție, ne aduc aminte de Creatorul, care ni le-a oferit în dar pentru a le folosi după nevoințele noastre.

O, adevărată Bogăție, Isuse Hristoase, ființa care Te dorește cu sinceritate știe că Tu ești singura Perlă prețioasă ce cuprinde în sine bogăția infinită și splendoarea cea mai presus de orice frumusețe, pentru că Tu ești Calea, Adevărul și Viața, care-l conduce pe om spre Împărăția cea cerească. Aici, cel ce Te-a găsit se va putea bucura pe deplin de măreția Preasfintei Treimi pe care o va putea venera și lăuda de-a pururi. Amin.

Ritul bizantin