Predici

TEXTUL BIBLIC: Marcu 5, 21-43

O fetiţă moartă şi o femeie bolnavă

21 Isus a trecut cu barca pe malul celălalt al Mării Galileii.

22 Când a ajuns la ţărm a venit un şef de sinagogă, pe nume Iair.

Văzându-l pe Isus, a căzut la picioarele lui 23 şi l-a rugat cu stăruinţă:

- Fiica mea e pe moarte! Vină, pune-ţi mâinile peste ea ca să se vindece şi să trăiască.

24 Isus a plecat împreună cu el şi l-a urmat o mulţime atât de numeroasă, încât mai să-l strivească. 25 În mulţime se afla o femeie, care, de doisprezece ani suferea de hemoragie; 26 ea suferise din cauza tratamentului prescris de mulţi medici, îşi cheltuise toată averea, fără să simtă vreo îmbunătăţire, dimpotrivă, starea ei se înrăutăţise tot mai mult.

27-28 Această femeie deci, auzind ce se vorbea despre Isus, a venit pe la spate, prin mulţime, şi s-a atins de haina lui, căci îşi zicea: «Dacă mă voi atinge măcar de haina lui, voi fi vindecată». 29 Deodată, hemoragia s-a oprit şi a simţit în trupul ei că a fost vindecată.

30 În aceeaşi clipă, Isus a simţit că a ieşit o putere dintr-însul. El s-a oprit în mulţime şi a întrebat:

- Cine s-a atins de hainele mele?

31 Ucenicii i-au răspuns:

- Vezi că te striveşte mulţimea şi tu întrebi: “Cine m-a atins?”.

32 Însă el se uita în jur pentru a o vedea pe aceea care făcuse acest lucru. 33 Atunci femeia, tremurând de frică, conştientă de ceea ce i se întâmplase, a venit, s-a aruncat la picioarele lui şi a spus tot adevărul.

34 Dar Isus a spus:

- Fiică, credinţa ta te-a vindecat. Mergi în pace şi rămâi vindecată de boala ta!

35 Pe când mai vorbea încă au venit nişte oameni din casa şefului sinagogii şi au spus:

- Fiica ta a murit. De ce îl mai deranjezi pe Învăţător?

36 Isus, care a auzit aceste cuvinte, a spus şefului sinagogii:

- Nu te teme, credinţă să ai!

37 El nu a lăsat pe nimeni să-l însoţească, în afară de Petru, de Iacob şi de Ioan, fratele lui Iacob. 38 Ajunşi la casa şefului sinagogii, Isus a văzut învălmăşeală şi lume care plângea şi bocea. 39 El a intrat şi le-a spus:

- Pentru ce atâta zarvă şi plânset? Copila nu a murit, ci doarme.

40 Dar ei l-au luat în râs. Atunci el a dat toată lumea afară, a luat cu dânsul pe tatăl şi pe mama fetei şi pe cei care îl însoţeau, a intrat în camera unde zăcea copila, 41 a prins-o de mână şi i-a spus:

- Talita, kum!

Ceea ce înseamnă: «Fetiţă, scoală-te!». 42 Numaidecât fata s-a sculat şi a început să meargă; ea avea doisprezece ani. Cei de faţă au rămas înmărmuriţi.

43 Dar Isus le-a poruncit cu străşnicie să nu afle nimeni; apoi le-a spus să dea fetei de mâncare.

1 – LECTURA

Ce spune textul?

Piste pentru lectură

Dragi prieteni:

În această duminică, liturgia ne oferă posibilitatea de a opta pentru două forme ale unuia şi aceluiaşi text biblic: relatarea din Mc 5,21-43 sau, în formă mai scurtă, să citim Mc 5,21-24.35-43. Alegem prima opţiune pentru această Lectio Divina.

În acest text se concentrează două evenimente literare diferite însă unite într-o singură piesă. Ambele relatări citite în unitate au o bogăţie teologică foarte mare.

Încă o dată totul începe pe malul mării sau al lacului Galileii. Acesta este acelaşi loc în care Isus i-a ales pe primii săi discipoli, l-a chemat pe Levi şi a predicat parabolele sale. Amintim ceea ce am meditat duminica trecută: marea simbolizează răul pe care Isus îl combate şi-l distruge.

Structura acestui text este unică, este un fel de relatare sandviş sau împerecheată:

Începe o relatare, se întrerupe pentru o altă relatare, revine la relatarea care începuse. Desfăşurarea este astfel:

- Versetele 21-24: Prima parte a episodului lui Iair cu fiica sa…

- Versetele 25-34: Relatarea despre femeia care suferea de hemoragie.

- Versetele 35-43: A doua parte a episodului lui Iair cu fiica sa.

Merită să citim şi să recitim de mai multe ori textul pentru a intra în dinamica sa.

În prima parte ne este prezentat Iair, unul din şefii sinagogii, care pare să aibă mult respect faţă de Isus şi pentru aceasta îl roagă să vină în casa lui pentru ca s-o vindece pe fiica lui. Isus porneşte la drum spre locul acela.

Apare în mulţime o femeie care era bolnavă de doisprezece ani de hemoragie şi, deşi a cheltuit bani cu medicii, nimic n-a putut s-o vindece. Dimpotrivă, starea ei se înrăutăţea tot mai mult. Ea, care auzise vorbindu-se de Isus, voia numai să-i atingă haina pentru a se vindeca şi aşa şi face, apropiindu-se pe la spate. Ea simte că a fost vindecată. Isus îşi dă seama de situaţie şi întreabă cine l-a atins. Discipolii se miră, dat fiind faptul că toată lumea îl atinge pe Isus. Însă Domnul continuă să se uite în jur pentru a descoperi cine a fost. Femeia se apropie tremurând de frică şi spune tot adevărul. Frica femeii se datorează foarte probabil pentru ceea ce ea a făcut: conform canoanelor rituale ale iudaismului din acel timp, hemoragia de care suferea o făcea impură; şi în afară de asta, tot ceea ce atingea, inclusiv persoanele, deveneau “impure”. Cu toate acestea, Isus se află mult mai departe de aceste canoane, şi o salvează şi o vindecă de această situaţie. Pentru aceasta îi vorbeşte într-o manieră aşa de cordială, afectivă şi mângâietoare: o numeşte fiică, îi spune că s-a vindecat pentru că a crezut în El şi-i spune să meargă liniştită, în pace.

În acest moment se face loc celei de-a doua părţi a primei relatări. Apar persoanele din casa lui Iair care-i spun că fiica lui a murit. În acest context dramatic sunt foarte puternice cuvintele pe care Isus le spune lui Iair: “Nu te teme, credinţă să ai”.

Atunci când ajung la casa şefului sinagogii, era multă zarvă aşa cum era obiceiul în acel timp în faţa unui răposat. Isus le spune să nu plângă pentru că fata nu a murit, ci doarme. Ei îl iau în râs pe Isus. După aceea, se apropie de fată împreună cu părinţii ei şi cu cei trei discipoli ai lui, o ia de mână şi-i spune în aramaică (limba maternă a lui Isus): Talita kum. Asta înseamnă a da o poruncă: Fetiţă, scoală-te… În acel moment femeia care avea doisprezece ani (după cum boala femeii dura de doisprezece ani), se ridică şi începe să meargă. Toţi au rămas înmărmuriţi pentru ceea ce s-a întâmplat.

În totalitatea relatării Isus apare ca unicul “medic” care în situaţii dificile şi extreme poate să dea adevărata sănătate: adică mântuirea. Isus este unicul care are puterea de a da viaţa, ceea ce numai Dumnezeu poate să facă.

Pentru a ţine cont: Isus permite să-l însoţească la casa lui Iair doar trei discipoli: Petru, Iacob şi Ioan (versetele 37 şi 40). Aceşti trei ucenici ai Domnului sunt martorii marilor evenimente din viaţa lui: sunt prezenţi la schimbarea la faţă, sunt prezenţi în momentul rugăciunii lui Isus în Ghetsemani şi sunt prezenţi la multe dintre minunile lui Isus.

Alte texte biblice pentru a confrunta: Mt 9,18-26; Lc 8,40-56; Mc 9,2; Mc 14,33.

Pentru a continua aprofundarea acestor teme, se poate vedea într-un dicţionar biblic cuvântul “Sânge”.

Întrebări pentru lectură

- De unde vine Isus şi unde ajunge?

- Cu ce călătoreşte Domnul?

- Unde se opreşte după ce soseşte?

- Ce personaj apare în scenă?

- Ce-i spune Domnului?

- Ce face Isus după aceea?

- Pe cine evidenţiază în mod deosebit evanghelistul dintre personajele care se adună în jurul lui Isus şi-l însoţesc în acest moment?

- Ce i se întâmplă acestei “femei”?

- Ce “are de gând” să facă femeia?

- Ce se întâmplă atunci când face asta?

- Cum reacţionează Isus?

- Ce îi spun discipolii săi?

- Ce face femeia?

- Pentru ce tremură de frică?

- Ce îi spune Domnul? De ce boală a fost eliberată?

- Cu ce atitudine o trimite?

- Ce vin să spună persoanele din casa lui Iair?

- Ce îi spune Isus lui Iair în acest moment aşa de dramatic şi aşa de dur?

- Ce face Isus după aceea?

- Cum reacţionează cei din casa lui Iair?

- Cum procedează Isus cu fata? Cu cine se apropie de ea?

- Ce îi spune fetei în aramaică? Ce înseamnă?

- Cum se termină relatarea?

2 – MEDITAŢIA

Ce-mi spune? Ce ne spune?

Întrebări pentru meditaţie

- Sunt eu dintre aceia care încearcă “să se adune în jurul” Domnului?

- Mă apropii de Isus cu respectul şi veneraţia pe care o are Iair (se înclină până la pământ şi-l roagă)?

- Îl invit pe Domnul “să vină în casa mea”, în viaţa mea, în inima mea pentru ca să vindece tot ceea ce este bolnav?

- Îi cer lui Dumnezeu să dea viaţă şi mântuire celor din familia mea şi prietenilor mei?

- Care sunt bolile spirituale şi fizice pe care le am astăzi?

- De cât timp am aceste boli?

- Caut toate mijloacele pentru a mă vindeca aşa cum face femeia care suferea de hemoragie? Care a fost rezultatul? De care boli m-am putut vindeca?

- “Mă gândesc” asemenea acestei femei şi caut să mă apropii de Isus, chiar dacă într-o manieră silenţioasă şi aproape imperceptibilă?

- Mă străduiesc “să ating” mantia, haina lui Isus pentru a fi vindecat?

- Îi spun adevărul vieţii mele şi al inimii mele lui Isus aşa cum face femeia? Îi încredinţez aceluiaşi Domn fricile care mă fac să tremur?

- Mă las consolat de Isus? Îl las ca să mă trimită în pace?

- În definitiv: Mă încred sau nu mă încred în Isus?

- În situaţiile dramatice ale vieţii caut să ascult cuvântul lui Isus care şi astăzi îmi spune ca lui Iair: “Nu te teme, credinţă să ai”?

- Mă încred în Domnul cu toate că totul pare să spună că nu există nici o soluţie de ieşire?

- Mă las luat de mână?

- Ce înseamnă astăzi pentru mine că Isus îmi spune, îmi porunceşte ca să mă ridic din “bolile mele spirituale”; şi mai mult, să mă ridic din propria mea “moarte spirituală”?

- În definitiv: Mă las vindecat, mântuit de Isus?

3 – RUGĂCIUNEA

Ce-i spun? Ce-i spunem?

Pentru a face rugăciunea putem folosi Psalmul 131 [130]:

131 (130)

Încredere de copil în Dumnezeu

(1a) Cântare a treptelor. A lui David.

1 (1b) Doamne, eu nu am o inimă îngâmfată,
nici nu privesc cu trufie;
nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari
şi prea înalte pentru mine.
2 Sufletul îmi este împăcat şi liniştit
ca un copil înţărcat la sânul mamei sale.
Da, sufletul meu este în mine,
ca un copil în braţele mamei sale.
3 Să nădăjduiască Israel în Domnul,
de acum şi până-n veac!

Să ţinem cont de atitudinea copilului în braţele părinţilor săi şi de tendinţa de a pune speranţa, încrederea numai în Dumnezeu.

4 – CONTEMPLAŢIA

Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Pentru a contempla acest text, vă sugerez una din multele fraze posibile pe care am putea căuta “să le savurăm” în prezenţa lui Dumnezeu:

- Nu te teme, credinţă să ai…

- Nu te teme, credinţă să ai…

- Nu te teme, credinţă să ai…

5 – ACŢIUNEA

La ce mă angajez? La ce ne angajăm?

Propunere personală

- A mări în propria viaţă respectul şi umilinţa pe care atât Iair cât şi femeia care suferă de hemoragie le arată în faţa prezenţei lui Isus Domnul.

Propunere comunitară

- Faceţi un dialog în grupul vostru de tineri cu privire la experienţele de moarte din lumea tinerilor astăzi. Din ce situaţii vine astăzi Isus să-i “ridice” pe tineri cu puterea sa suverană? În ce formă putem contribui cu umilinţă pentru ca acest lucru să fie o realitate?

FSC Ritul latin