Start > Ritul latin > Duminica a X-a (pentru copii)

Duminica a X-a (pentru copii)

13 June 2009
1,444 afișări

Autor: pr. Pietro Righetto
Copyright: Editura Sapientia
Duminica a X-a de peste an (Anul B)

1. Introducere

A-l înfrânge pe Dumnezeu? (Legendă nordică).

Thor conduce o expediție în Țara Giganților. Când ajunse în apropierea gigantului Skrymir, jură să-l ucidă chiar în acea noapte. Atunci când uriașul dormea, Thor, cu un topor uriaș, l-a lovit cu o formidabilă lovitură în față. Uriașul se trezi și spuse: “Oare a căzut o frunză?” Și adormi din nou. Thor dădu o altă lovitură și mai puternică decât prima. Dar uriașul se întrebă: “O fi fost un fir de nisip”? A treia lovitură a fost și mai îngrozitoare, dar uriașul spuse: “O fi căzut o pană de pasăre peste mine”. Thor atunci începu să se plângă: “Nu am nici o putere împotriva giganților”.

Cine se luptă cu Dumnezeu se aseamănă cu Thor.

2. Tema

Isus a venit în lume pentru a ne elibera de diavol, de superstiție și de rău. “Doamne, tu ești stânca mea și scăparea mea, izbăvitorul meu, Dumnezeul meu, ajutorul meu”.

3. Mesajul zilei

Fuga spre munți, dar mai ales credința în Dumnezeu, a salvat poporul evreu de dușmani.

- Cananeii, filistenii, păgânii puteau să distrugă Israelul, nu doar cu armele, cât mai ales cu zeii și superstițiile lor religioase; de aceea, evreul se ruga: “Doamne, tu ești stânca mea și scăparea mea, izbăvitorul meu, Dumnezeul meu, ajutorul meu”.

Cei din antichitate, ca, de altfel, și triburile primitive astăzi, cred în puterea spiritelor. Cred în duhurile bune, care îi protejează pe oameni; în duhurile rele care aduc boli și nefericire.

- În timpul lui Cristos nu existau aziluri și spitale; multe persoane bolnave, mai ales din punct de vedere psihic, erau considerate posedate de duhuri necurate.

- Cristos eliberează posedații și vindecă bolnavii redându-le seninătatea și încrederea.

În Biblie, dușmanul principal al lui Dumnezeu și al omului este diavolul, Satana, care încearcă să rupă prietenia dintre om și Dumnezeu și încrederea în Dumnezeu.

- Isus, în ispitirea sa, în viața și în patima sa, se întâlnește cu Satana și îl învinge. Isus, în contradicție cu Adam, nu ascultă de șarpele ispititor (cf. prima lectură).

- În istoria omului există mereu o luptă între bine și rău, dar victoria binelui, a lui Dumnezeu, a lui Cristos este sigură. Șarpele va fi distrus.

- Prin victoria lui Cristos, creștinii sunt mai puternici decât duhurile rele; dacă vor să stea cu Isus, nu se pot lăsa dominați de diavol; diavolul pentru ei este ca un câine supărat sau ca un animal feroce legat: ajunge să păstrezi distanța.

Pe lângă teama de duhuri, Cristos ne eliberează și de orice frică superstițioasă și de credințe bizare.

- Cât de straniu este să ne temem de magia neagră, de talisman și de alte influențe demonice.

- Cât de nebuni sunt cei care se înspăimântă de numerele 13 sau 17, de pisica neagră care traversează strada, de horoscoape, de jocurile de cărți, de magi și vrăjitoare etc.

- Chiar în urmă cu trei mii de ani Biblia recomanda: “Să nu fie printre voi nimeni care să practice magia sau ghicitul sau care să vorbească cu duhurile” (Dt 18,10).

Împărăția celui rău este acolo unde este diviziunea și ura; Împărăția lui Cristos, în schimb, este unde se află unitatea, iubirea, încrederea în Dumnezeu.

- Tu, dacă vrei să faci parte din noua familie a lui Isus, unde puterea celui rău nu va putea să o distrugă, trebuie să îndeplinești o singura condiție: “Să faci voința lui Dumnezeu Tatăl”.

4. Exemple

a) Mesajul de azi este acela de a-i educa pe copii la “siguranța religioasă”, menită să împuternicească siguranța psihologică și să ne elibereze de teama, de scrupule și de superstiții inutile. Cu cât se micșorează credința în Dumnezeu Tatăl, cu atât crește frica de diavol.

b) Reamintim o scenă din copilăria lui Don Bosco.

Ioan avea șapte anișori când, aflându-se în casa bunicilor, auzi că de mult timp în podul casei se auzeau zgomote ciudate care îi erau atribuite diavolului. Erau oameni care credeau și care nu credeau. Dar într-o seară, se auzi un zgomot ciudat dintr-o parte în alta a podului. A fost o spaimă generală. Dar micul Bosco nu se înspăimântă. Luând o lumânare, se îndreptă spre acel loc. Peste tot este întuneric; nu se vede nimic. Deodată, în vede fața lui un coș care se plimba încetișor spre ei. Colegii curajoși se înspăimântară de moarte. Micul Bosco se apropie de acel coș plimbăreț și, ridicându-l, descoperă o găină mare. Atunci se explica totul: găina mânca atunci când a căzut asupra sa coșul, iar săracul animal se tot plimba pentru a se elibera de închisoare (Piantelli).

c) Un poem indian.

Un brahman, după ce a ucis din greșeală un animal (acest lucru era interzis de religie din cauza reîncarnării), nu mai avea pace.

După o căință sinceră, începu să cerșească și să postească pentru a repara într-un fel răul făcut. Auzind vorbindu-se de un mare învățat, se îndreptă spre el pentru a se perfecționa. În timpul cursurilor auzi că acest învățat este și un mare vânător.

La început se sperie. Odată cu trecerea timpului, urmărindu-l pe profesor descoperi că, cu roadele vânatului, maestrul pregătea mâncăruri delicate pentru părinții săi bolnavi care erau iubiți cu devoțiune.

Brahmanul s-a luminat atunci: înțelese că tabuurile sale nu au nici o importanță; singurul lucru important în viață este iubirea.

d) Să explicăm ultima invocație a rugăciunii Tatăl nostru “Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuiește de cel rău” = Ajută-ne în ispită și eliberează-ne de cel rău.

Ritul latin