Start > Ritul latin > Duminica a IX-a (pentru copii)

Duminica a IX-a (pentru copii)

13 June 2009
796 afișări

Autor: pr. Pietro Righetto
Copyright: Editura Sapientia
Duminica a IX-a de peste an (Anul B)

1. Introducere

Într-o zi, un rege l-a întrebat pe poetul Torquato Tasso:

- Care ființă credeți că este cea mai fericită?

- Dumnezeu! a răspuns poetul.

- Corect. Și dintre oameni?

- Cel care îi seamănă cel mai mult lui Dumnezeu!

2. Tema

Împreună cu Dumnezeul care ne iubește în inimă, este mereu sărbătoare!

3. Mesajul zilei

Dumnezeu Tatăl pregătește pentru noi, copiii săi, o sărbătoare veșnică.

- Din prima lectură. În ziua de sabat, evreii se odihneau și aminteau bunătatea lui Dumnezeu care îi crease și îi eliberase din sclavia egiptenilor (= Paștele ebraic). Dumnezeu stabilise această zi de sărbătoare și de odihnă și pentru binele lor, pentru seninătatea lor: “pentru ca slujitorul și slujitoarea ta să se odihnească cu tine”.

- Din a doua lectură. Celebrăm sărbătoarea săptămânală pentru a aminti, pe lângă creație, în mod deosebit învierea lui Isus. Gloria lui Dumnezeu strălucește în Isus, care ne ajută să trecem de la sclavie la libertatea fiilor lui Dumnezeu, de la moarte la viață, de la tristețe la bucurie.

- Din Evanghelie. Prin două răspunsuri clare (sâmbăta este pentru om; este drept ca în ziua de sâmbătă să se facă binele), Isus face să izbucnească bucuria sărbătorii mesianice în sâmbăta evreilor. Împreună cu Isus, pentru creștini a început duminica bucuriei, a mântuirii și a iubirii. Această duminică se va termina abia în cer, unde Dumnezeu ne-a pregătit o odihnă veșnică.

Isus a transformat lumea într-o sărbătoare.

- Pentru aceasta a trebuit să lupte și să sufere. Am văzut în aceste duminici mai multe ciocniri între Isus și farisei. Să le rezumăm pentru a putea înțelege mai bine evanghelia lui Isus.

- Fariseii, acești călugări din timpurile lui Isus, îi reproșează Mântuitorului: Tu nu trebuie să fii prieten cu păcătoșii! Trebuie să îi pui pe ucenicii tăi să postească! Nu trebuie să le permiți apostolilor tăi să încalce sâmbăta, culegând spice! Nu poți vindeca bolnavi sâmbăta!

- Felul de a gândi al lui Isus nu se poate potrivi cu cel al fariseilor! De ce? Pentru că reflectă iertarea lui Dumnezeu; pentru că Isus îi iubește pe păcătoși; îi cheamă să lucreze în împărăția sa; pune iubirea deasupra oricărei alte prescripții religioase; vrea o lume umană, bună, solidară.

- Isus a transformat lumea într-o sărbătoare, pentru că a adus legea iubirii, chiar dacă aceasta poate comporta și jertfă.

4. Exemple

a) Bucuria este rodul iubirii.

Un fel de Dante budist a coborât să viziteze iadul și apoi a urcat la contemplarea paradisului.

Iadul i s-a părut ca un imens, aprins banchet, în care sufletele regilor erau condamnate să mănânce orez cu bețișoarele tradiționale de fildeș, dar prea lungi, și de aceea nepotrivite pentru a duce la gură prețioasa mâncare. Chinuindu-se cu mânuirea dificilă a lungilor

instrumente, condamnații se loveau între ei, își încrucișau bețele cu ale celorlalți, iar orezul se împrăștia peste tot, dar fără să ajungă la gura celor înfometați. De aici furie…

Urcat în paradis, Dante budist a avut surpriza să vadă același fel de banchet: o masă îmbelșugată, cu același fel de orez și aceleași bețișoare, nepotrivite pentru mâncat. Dar cei invitați erau satisfăcuți și apetitul lor era satisfăcut din plin, erau în armonie. Cum era posibil? Secretul era foarte simplu. Fiecare dintre cei invitați nu se gândea să se hrănească pe sine, ci îl servea pe cel din fața lui! (P. Bargellini).

b) A fi, indiferent de condiții, instrumente de seninătate și bucurie.

Un învățător al legii îi privea pe vânzătorii din piață. I-a apărut profetul Ilie. Învățătorul i-a spus:

- Va intra vreunul dintre acești vânzători în împărăția lui Dumnezeu?

Profetul, coborând capul, a răspuns:

- Nici unul, chiar nici unul!

Între timp au venit în piață doi bărbați. Prin jocurile lor atrăgeau atenția tuturor; până și copiii râdeau. Atunci profetul Ilie a spus: “Aceștia cu siguranță vor ajunge în împărăția cerurilor”. Învățătorul legii se duse să vorbească cu doi comici: “Ce vindeți?” Ei răspunseră: “Chiar dacă deseori noi avem inima tristă, vrem să vindem tuturor bucuria de a trăi”.

c) A face pe cineva să zâmbească este un act de milostivire.

Un țăran irlandez, mereu fericit, avu într-o noapte un vis ciudat. I se păru că era mort și că ajunse la judecata finală. Era disperat pentru că avea multe probleme de conștiință; i se părea că Judecătorul, primind pe cineva printre cei fericiți, spunea: “Mi-a fost foame și tu mi-ai dat să mănânc; mi-a fost frig, iar tu m-ai îmbrăcat etc.”; se părea că orice faptă bună făcută din iubire față de Cristos era răsplătită.

Țăranul tremura pentru că nu-și amintea să-l fi întâlnit pe acest Judecător foarte frumos și strălucitor; dar când ajunse în fața Judecătorului fu primit cu bucurie în rândul celor drepți. “Dar oare ce bine am făcut?” se întreba plin de smerenie. Dar Judecătorul spuse: “Eram trist într-o zi, iar tu m-ai făcut să râd; eram bolnav, iar tu m-ai consolat, tu m-ai mângâiat; eram supărat, iar tu m-ai înveselit cu bucuria ta, intră în bucuria Domnului tău (G. Barra).

Ritul latin