Start > Ritul latin > Undeva-n Balcani… Omul euharistic

Undeva-n Balcani… Omul euharistic

9 June 2009
1,352 afișări

Autor: pr. Ștefan Ciubotaru
Copyright: Predici.cnet.ro
Preasfântul Trup și Sânge (Anul B)

Undeva-n Balcani, unde fetele se dau în vânt după ruj cu particule de aur de 24 de carate, unde băieții se tunează cu deodorant antiperspirant cu molecule de argint, unde părinții spun că suntem o mare familie, că ne-avem ca frații, dar la probleme, știm bine, fugim unii de alții…, unde avem multe biserici, că păcătuim cam des…

Aici și acum dorința noastră, dorința poporului creștin este de a ne manifesta credința în Trupul și Sângele Mântuitorului și mai ales de a propune și altora, măcar o dată pe an, să-l privească, să stea față-n față cu el, să-și întâlnească ochii, să-și atingă inimile.

Undeva-n Balcani: – Fată, da soarele ala cu pâinița aia în mijloc e din aur? – Da, fată. – Vai, nu pot să cred, cât ruj cu particule de aur ar ieși… Altundeva, tot în Balcani: – Frate, da cutia aia din care iese fum e din argint? – Cred că da… – Tu îți dai seama câte molecule de argint sunt acolo? – Cum, din acelea de care conține și sprayul tău!?

Acesta nu este în niciun caz omul euharistic. Și sunt șanse mari nici să nu fie vreodată. Omul euharistic nu este așa! Omul euharistic nu se comportă în acest fel! Omul euharistic nu gândește astfel!

Cum este Omul euharistic? Poate el să existe și undeva în Balcani? Poate el să fie azi, aici și acum? Cum îl recunosc? Ce însușiri are Omul euharistic? Ce trebuie să faci ca să devii om euharistic?

Încercăm să dăm un răspuns la aceste întrebări referindu-ne în primul rând la lecturile pe care le-am proclamat la această Liturghie. La prima vedere cu ușurință se poate observa că apare de mai multe ori cuvântul sânge decât cuvântul trup. Vom rămâne așadar la raportul care există între Omul euharistic și sângele Mântuitorului. Asta datorită constatării de mai sus, dar și datorită promisiunii pe care am făcut-o unui preot care a ținut o predică de Trupul și Sângele Domnului și a vorbit (aproape) numai despre Trupul Domnului și foarte puțin despre Sângele Domnului. Eu am promis că o să fac invers.

Să începem. Pentru început omul euharistic este un om al Duhului. De ce? Poate pentru că și sângele euharistic este tot un rod al lucrării Duhului Sfânt. El este cel care face posibil ca din câteva picături de apă amestecate cu vin să bem sângele Mântuitorului. Mai mult decât atât: Duhul face ca acest sânge să și curgă prin venele noastre. Și mai face ca el să nu întrețină doar viața, dar și mântuirea. Nu în ultimul rând, tot Duhul prin sângele euharistic, prin potirul mântuirii potolește setea după tot ceea ce înseamnă sens, motivație și rost de a trăi (undeva-n Balcani).

Omul euharistic mai este și un om al păcii. Nu este vorba de lipsa războiului. Un om al păcii, al păcii interioare, care într-un anumit fel este și lipsă a războiului, dar este mai ales luptă, luptă interioară, trântă cu dușmanii interiori, efort, străduință pentru a învinge o greutate. Pacea omului euharistic, pacea interioară, este sorbită odată cu sângele euharistic, cel din care, după cum găsim și în prima prefață comună, izvorăște adevărata pace.

Omul euharistic este și un om care se varsă. Să privim sângele: el curge, se varsă, se dăruiește mereu. Tainic e sângele. Cu a lui curgere, cu a lui vărsare pentru noi și pentru mulți. Spre iertarea păcatelor. De asemeni, cu a lui dăruire, generos: există doar pentru a-i sluji pe ceilalți, a-i curăța și a-i înviora.

Trăia în Georgia un om foarte bătrân. Într-o zi a mers într-un cimitir ca să-și aleagă un mormânt și a putut vedea câteva pietre funerare cam ciudate pe care se putea citi: “Aici zace Boris, care a trăit douăsprezece minute”; “Ekaterina, care a trăit o oră și două minute”…

Bătrânul vizită întregul cimitir și văzu doar epitafuri care atribuiau puține ore sau minute de viață. Surprins, se apropie de îngrijitorul cimitirului și îl întrebă:

- Tovarășe, cimitirul acesta este cumva un cimitir de copii?

- Nu – răspunse omul. Este un cimitir special. Măsurăm viețile răposaților în funcție de binele pe care l-au făcut celorlalți. Unii au trăit mult timp, însă au dat puțin din el celorlalți.

Există zile pline, folosite la maximum și zile goale, pierdute. Și există, de asemenea, vieți pline și vieți goale, sterile. Ceea ce umple o viață, ceea ce face o viață să fie euharistică este iubirea față de Dumnezeu și slujirea celorlalți.

În cartea Înțelepciunii este lăudat Omul euharistic: atingând îndată perfecțiunea, a umplut mulți ani (Înț 4,13). O temă bună pentru examenul de conștiință: ce calitate au zilele mele? ce “epitaf” merit astăzi? Epitaful Omul euharistic: pentru voi și pentru mulți s-a vărsat.

Omul euharistic, nu în cele din urmă, este și un om adevărat. Adevăratul om este Omul euharistic. Om adevărat în primul rând pentru că nu este “da” și “nu” în același timp. Sângele euharistic este cel care conduce (la) și obține coerență. Om adevărat și pentru că nu vede totul ca pe o competiție. Omul euharistic cu ajutorul sângelui euharistic se ține departe de tot felul de întreceri și mai ales de “competițiile” care pe care. El nu vrea să fie primul om, dar vrea mereu să fie mai om.

Undeva-n Balcani este posibil, chiar și aici, să-l întâlnim pe omul euharistic atâta timp cât cei care viețuiesc pe aceste meleaguri vor fi însetați și înfometați după sângele și trupul euharistic și mai ales dacă nu vor uita că atât trupul, cât mai ales sângele nu ar ajunge la ei fără Inima dulce a Omului-Dumnezeu care bate pentru toți cei în pieptul cărora arde iubirea-i mereu.

Ritul latin