Predici

Dupa cum a promis Isus, ucenicilor sai, ca le va trimite pe “Mangaietorul ce le va descoperi lor tot adevarul,” ca sa-i ajute sa intoarca lumea de la pacat si pentru ca sa le fie pavaza in misiunea ce li s-a incredintat, aceasta promisiune s-a realizat in ziua de Rusalii. Din aceasta zi omul este incorporat in cele trei persoane dumnezeesti: Tatal, Fiul si Spiritul Sfant, colucratori a-i Creatiei, a dezvoltari Bisericii crestine si al desavarsiri constiintelor membrilor ei.

Daca pana la Intrupare, lucratorul a fost Dumnezeu – Tatal, dupa Intruparea iubirea s-a relevat si consolidat prin Jertfa Fiului ca Rascumparator, pentru ca sa fie desavarsita prin Spiritul sfant, se poate afirma, fara teama de a gresi, ca intreaga Creatie, de la inceput si pana la sfarsit, a fost, este si va fi sub scutul Sfintei Treimi. Aceasta mare unitate a Tatalui, Fiului si a Spiritului Sfant, se manifesta prin madularele Bisericii si se reveleaza una pe cealalta pentru ca, toate trei, sa se preamareasca in Trinitate, in sfanta Treime.

Trinitatea apare ca invatatura dogmatica, pentru prima data, atunci cand Isus le spune ucenicilor sai: “Mergeti si invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui, a Fiului si a Spiritului Sfant” Mt. 28/19, instituind in mod nemijlocit Taina sfantului Botez, prin care omul se naste pentru a doua ora. Aceasta, a doua nastere, este cu mult mai minunata pentru ca fiecare crestin se naste la viata harului, la viata de veci pentru nemurire.

Dogma sfintei Treimi este un mister pe care, nu numai sfinti Parinti ai Bisericii lui Cristos au cautat sa-l dezlege, comparandu-l: fie cu trifoiul, sfantul Patrick, fie cu soarele, sfantul Antonie cel Mare sau cu o caramida, sfantul Spiridon al Trimitundei, la Conciliul de la Niceea din anul 325, dar si de o seama de oameni de stiinta, cu intentii bune sau… mai putin bune, insa cu toate acestea, prin mintea marginita a omului, nimeni nu a reusit sa-i dezlege taina pentru ca, acestuia, ii este dat sa inteleaga doar atat cat are nevoie pentru propria mantuire.

Marele filozof si teolog al Bisericii, sfantul Augustin, recunoscut si de Biserica Ortodoxa, fiind preocupat de doctrina sfintei Treimi, dorea foarte mult sa inteleaga si apoi sa explice, logic, acest mister, pe cand se plimba ingandurat pe malul marii, vede un copilas care facuse o gaura in nisip si cu galetuta aducea, in fuga, apa din mare. La intrebarea sfantului; “Ce faci?!” copilul a raspuns: “Incerc sa golesc marea in aceasta groapa din nisip.” La care sfantul il mai intreaba: “Cum poti sa crezi ca marea imensa, ar putea fi golita in aceasta gaura?!” Dar, nemaiasteptand raspunsul copilului, isi face urmatoarea autoreflectie: “Dar, tu, cum poti crede ca vei putea cuprinde, in capul tau mic, imensitatea lui Dumnezeu?!” Si atunci: “Daca misterul sfintei Treimi, cu tot efortul mintii si al vointei noastre de a-l intelege, ramane de domeniul stiintei infinite in divinitate, noi, doar intuindu-i dimensiunea, in mod indefinit, ii putem simti binefacerile din Creatie si din Revelatie,” sa ne rugam sfintei Treimi, ca sa gasim urmele lasate de Cristos pe pamant pentru a-l putea urma asemeni unor crestini adevarati.

Scopul sarbatorii de astazi nu este acela de a explica sau de a intelege misterul sfintei Treimi, ci acela de a contempla si adora pe Dumnezeu Tatal, pe Dumnezeu Fiul si pe Dumnezeu Spiritul Sfant, pentru ca astfel sa ajungem si noi in Imparatia Cerurilor unde vom vedea, direct, fata lui Dumnezeu. Amin.

pr. Vasile Rob Ritul bizantin