Start > Ritul bizantin > Coborârea Spiritului Sfânt

Coborârea Spiritului Sfânt

29 May 2009
2,002 afișări

Autor: pr. Ioan Abadi si pr. Alexandru Buzalic
Copyright: Editura Unitas
Duminica Coborârii Spiritului Sfânt (Rusaliile)

Sărbătoarea Coborârii Spiritului Sfânt reprezintă una din cele mai mari solemnități de peste an. Această sărbătoare este legată de ziua nașterii Bisericii lui Hristos, deoarece în ziua coborârii Spiritului Sfânt comuniunea discipolilor lui Isus și a primilor convertiți la creștinism a început să trăiască. În documentele Conciliului Vatican II se menționează: “Odată împlinită lucrarea pe care Tatăl a încredințat-o Fiului pe pământ (cf. Ioan 17, 4), în ziua Rusaliilor a fost trimis Spiritul Sfânt pentru a sfinți necontenit Biserica și astfel cei care cred să poată ajunge la Tatăl, prin Hristos, într-un singur Spirit (cf. Efeseni 2, 18). El este Spiritul vieții… prin care Tatăl dă viață oamenilor morți prin păcat, până când va învia în Hristos trupurile lor muritoare. Spiritul locuiește în Biserică și în inimile credincioșilor ca într-un templu (“Constituția Dogmatică despre Biserică”- Lumen Gentiun, 4).

Spiritul Sfânt S-a coborât pe pământ în ziua a cincizecea după Învierea lui Hristos, când Apostolii petreceau împreună în rugăciune, alături de Preacurata Fecioară Maria (cf. Fapte 1, 14).

Sfântul Luca a relatat acest episod în cuprinsul Faptelor Apostolilor. «Și din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, de suflare de vânt ce vine repede, și a umplut toată casa unde ședeau ei. Și li s-au arătat împărțite, limbi de foc și au șezut pe fiecare dintre ei» (Fapte 2, 2-3).

Spiritul Sfânt li s-a arătat în chip de limbi de foc. În Vechiul Testament, Dumnezeu S-a revelat lui Moise din mijlocul focului mistuitor. Sfânta Scriptură ne învață că «Domnul Dumnezeu este foc mistuitor» (Deuteronom 4, 24). Focul purifică metalul și-l topește, focul încălzește, focul luminează, iar toate aceste caracteristici ale focului constituie simbolul acțiunii Spiritului Sfânt. Căci Spiritul Sfânt purifică sufletele de păcate, încălzește sufletele, aprinde în inimi iubirea cea sfântă și luminează mințile.

Spiritul Sfânt S-a arătat sub forma unor limbi de foc, ca semnul sosirii timpului, că Apostolii trebuie să predice opera de mântuire a lui Hristos. Înainte de înălțare, Isus Hristos a spus apostolilor: «Veți lua putere, venind Spiritul Sfânt peste voi, și Îmi veți fi Mie martori în Ierusalim și în toată Iudeea și în Samaria și până la marginile pământului» (Fapte 1, 8). Spiritul Sfânt i-a sfințit pe Apostolii simplii și neînvățați, încât aceștia au început să înțeleagă profundele mistere ale credinței, devenind cei mai mari predicatori ai Cuvântului dumnezeiesc. Grația Spiritului Sfânt a fost așa de mare, că după prima predicare în Ierusalim, trei mii de oameni care i-au ascultat au crezut în Isus Hristos primind Sacramentul Sfântului Botez (cf. Fapte 2, 41).

În ziua coborârii Spiritului Sfânt, Ierusalimul a fost martorul unei mari minuni. Apostolii s-au adresat poporului în limba aramaică, iar fiecare călător, chiar și din alte țări, care era în trecere prin Ierusalim, i-a auzit și i-a înțeles. Spiritul Sfânt a “tradus” într-un mod miraculos ascultătorilor predica Sfântului Petru și a celorlalți Apostoli.

În cartea Facerii se spune că după potop «era în tot pământul o singură limbă și un singur grai la toți» (Geneză 11, 1). Dar oamenii au început să construiască un turn mare spre cer, ca semn al orgoliului și împotrivirii față de Dumnezeu. Domnul a spus: «Haidem, dar, să Ne coborâm și să amestecăm limbile lor, ca să nu se mai înțeleagă unul cu altul» (Geneză 11, 7). Și i-a împrăștiat pe aceștia Dumnezeu pe tot pământul, iar acel loc a fost numit Babilon. Domnul a pedepsit mândria și păcatul, amestecând limbile oamenilor, astfel încât omenirea devine un pluralism cultural și religios. Dumnezeu și-a continuat munca Sa de mântuire a omenirii prin poporul ales. În ziua coborârii Spiritului Sfânt oamenii din Ierusalim, indiferent de națiunea lor, au auzit fiecare Cuvântul lui Dumnezeu propovăduit în limba sa prin Spiritul Sfânt. Acesta este Spiritul iubirii și al unității, care a înfăptuit o minune pentru unirea tuturor popoarelor. Faptul respectiv este subliniat în cadrul Sfintei Liturghii a Sărbătorii Cincizecimii: “Când S-a coborât limbile amestecând, despărțit-a neamuri Cel Preaînalt. Iară când a împărțit limbi de foc, întru o unire pe toți i-a chemat; și cu un glas preamărim pe Preasfântul Spirit” (Condacul Sărbătorii). Aspectul în sine este precizat și mai clar în cuprinsul stihirilor și al stihoavnelor Înseratului Sărbătorii Rusaliilor.

Spiritul Sfânt acționează permanent în Biserica lui Hristos. El este Sufletul Bisericii. El o sfințește și se îngrijește de toți membrii Bisericii. Hristos lucrează din veșnicie în favoarea omului istoric prin Spiritul Sfânt, prin intermediul Sfintelor Sacramente. În cadrul Sacramentului Botezului ne naștem pentru Dumnezeu din apă și din Spirit Sfânt. Prin intermediul Sacramentului Mirului primim sigiliul Sfântului Spirit. Spiritul Sfânt, în timpul Sfintei Liturghii preface pâinea și vinul în Corpul și Sângele lui Hristos. Prin puterea Spiritului Sfânt obținem iertarea pentru păcatele noastre, atunci când îndeplinim ritualul Sacramentului Mărturisirii, așa cum le-a spus Mîntuitorul-Hristos apostolilor Săi: «Luați Spirit Sfânt; Cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le vei ține, vor fi ținute» (Ioan 20, 22). Toate inspirațiile bune, toate sufletele luminate, toate propunerile bune, provin de la Spiritul Sfânt. Spiritul Sfânt oferă putere martirilor și mărturisitorilor de a suporta orice chin și persecuție pentru Împărăția Cerească. În Epistola către Corinteni citim cuvintele: «Nimeni nu poate să zică: Domn este Isus, – decât în Spiritul Sfânt» (1 Corinteni 12, 3).

În cadrul slujbei Utreniei Solemnității Coborârii Spiritului Sfânt, Biserica noastră cântă: “Spiritul Sfânt: Lumină și de lumină dătător; Binele însuși și izvor de bunătate…” (Stihiră la Psalmii Laudelor). Spiritul Sfânt este lumină și viață, izvor viu și spiritual: Spiritul Înțelepciunii, Spiritul Înțelegerii, al Binelui, Dreptății, Științei, este Cel care domnește și purifică sufletele de păcate. El este Dumnezeu și Cel Care îndumnezeiește. El este Focul care purcede de la Foc. Spiritul Sfânt vorbește, acționează și împărțește haruri. În El s-au preamărit profeții și dumnezeieștii Apostoli împreună cu toți martirii Bisericii lui Hristos.

Apostolul Pavel în Epistola către Corinteni amintește despre un adevăr îmbucurător: «Nu știți, oare, că voi sunteți templu al lui Dumnezeu și că Spiritul lui Dumnezeu locuiește în voi?» (1 Corinteni 3, 16), iar în Epistola către Romani scrie: «Spiritul lui Dumnezeu trăiește în voi» (Romani 8, 9). Noi, creștinii, suntem locuință, templu și biserică vie, pentru că Spiritul Sfânt locuiește în noi. Acesta reprezintă privilegiul nostru, este fericirea, gloria și cea mai mare demnitate a noastră. Fiecare nerecunoștință, păcat și infidelitate a noastră Îl ofensează pe Spiritul Sfânt, Împăratul Ceresc și Mângâietorul sufletelor noastre.

Sufletele și inimile noastre să fie permanent locuințe plăcute Spiritului Sfânt. În ziua de astăzi, la slujba Vecerniei, se recită rugăciunile plecării genunchilor, prin care cerem de la Dumnezeu harurile necesare mântuirii și binele în trecerea noastră pe acest pământ. Să nu uităm zilnic, din toată inima, din tot sufletul și din tot cugetul nostru să spunem una din cele mai profunde și binefăcătoare rugăciuni pentru noi: “Împărate Ceresc, Mângâietorule, Spirite al adevărului, care pretutindenea ești, și toate le plinești, vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și te așează întru noi, și ne curățește de toată spurcăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre”.

Rugăciune

O Iubire imaculată, Splendoarea tuturor sufletelor însetate de Dumnezeu, iată, astăzi cu toții îți oferim întreaga noastră ființă, în această zi minunată, ziua în care a fost aprinsă în Biserica Mântuitorului nostru, candela sfințeniei, pentru ca tot cel care-L iubește pe Dumnezeu, să rămână în lumină, în sfințenie și perfecțiune.

Când porțile sufletului și ale inimii mele se deschid în fața Gloriei Tale, lăsând să pătrundă în ființa mea, dulceața și mireasma Grației Tale Dumnezeiești, care-l transformă pe orice om, făcându-l să strălucească de bunătatea Ta sfântă, prin înțelepciunea Ta Divină, Tu, Spirite Sfinte, mă conduci spre plinirea voinței Tale.

Dacă vrei, Focul Tău purificator, curăță și mistuie în om orice fel de păcat, lăsând în urma lui, dorința acestuia după Împărăția Ta.

Privește Spirite Sfinte la Biserica Ta, și nu lua seama la răutatea celor, care rătăcesc. Știm că Tu Te faci simțit prin unitate și comuniune, prin împăcare și bunătate, prin blândețe și colaborare, dar mai ales prin iubirea care Te caracterizează și prin care am primit noi toți Darul Mântuirii, în Preacurata Fecioară Maria.

Te rugăm, o Spirite Sfinte, revarsă peste întreaga omenire același dar al înțelepciunii și înțelegerii Tale, pentru ca în noi, în întreaga Biserică, și în toată lumea, să bată de-a pururi o singură inimă, antrenată și mișcată numai de puterea Ta cea Dumnezeiască, care să Te Preamărească pe Tine, alături de Mântuitorul, și de Tatăl nostru cel ceresc, și prin care noi, să fim purtați pe aripile sfințeniei și strălucirii Tale, spre locul pe care ni l-ai pregătit, în Patria cerească. Amin.

Ritul bizantin