Predici

Sărbătoarea Coborârii Spiritului Sfânt reprezintă una din cele mai mari solemnităţi de peste an. Această sărbătoare este legată de ziua naşterii Bisericii lui Hristos, deoarece în ziua coborârii Spiritului Sfânt comuniunea discipolilor lui Isus şi a primilor convertiţi la creştinism a început să trăiască. În documentele Conciliului Vatican II se menţionează: “Odată împlinită lucrarea pe care Tatăl a încredinţat-o Fiului pe pământ (cf. Ioan 17, 4), în ziua Rusaliilor a fost trimis Spiritul Sfânt pentru a sfinţi necontenit Biserica şi astfel cei care cred să poată ajunge la Tatăl, prin Hristos, într-un singur Spirit (cf. Efeseni 2, 18). El este Spiritul vieţii… prin care Tatăl dă viaţă oamenilor morţi prin păcat, până când va învia în Hristos trupurile lor muritoare. Spiritul locuieşte în Biserică şi în inimile credincioşilor ca într-un templu (“Constituţia Dogmatică despre Biserică”- Lumen Gentiun, 4).

Spiritul Sfânt S-a coborât pe pământ în ziua a cincizecea după Învierea lui Hristos, când Apostolii petreceau împreună în rugăciune, alături de Preacurata Fecioară Maria (cf. Fapte 1, 14).

Sfântul Luca a relatat acest episod în cuprinsul Faptelor Apostolilor. «Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat împărţite, limbi de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei» (Fapte 2, 2-3).

Spiritul Sfânt li s-a arătat în chip de limbi de foc. În Vechiul Testament, Dumnezeu S-a revelat lui Moise din mijlocul focului mistuitor. Sfânta Scriptură ne învaţă că «Domnul Dumnezeu este foc mistuitor» (Deuteronom 4, 24). Focul purifică metalul şi-l topeşte, focul încălzeşte, focul luminează, iar toate aceste caracteristici ale focului constituie simbolul acţiunii Spiritului Sfânt. Căci Spiritul Sfânt purifică sufletele de păcate, încălzeşte sufletele, aprinde în inimi iubirea cea sfântă şi luminează minţile.

Spiritul Sfânt S-a arătat sub forma unor limbi de foc, ca semnul sosirii timpului, că Apostolii trebuie să predice opera de mântuire a lui Hristos. Înainte de înălţare, Isus Hristos a spus apostolilor: «Veţi lua putere, venind Spiritul Sfânt peste voi, şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginile pământului» (Fapte 1, 8). Spiritul Sfânt i-a sfinţit pe Apostolii simplii şi neînvăţaţi, încât aceştia au început să înţeleagă profundele mistere ale credinţei, devenind cei mai mari predicatori ai Cuvântului dumnezeiesc. Graţia Spiritului Sfânt a fost aşa de mare, că după prima predicare în Ierusalim, trei mii de oameni care i-au ascultat au crezut în Isus Hristos primind Sacramentul Sfântului Botez (cf. Fapte 2, 41).

În ziua coborârii Spiritului Sfânt, Ierusalimul a fost martorul unei mari minuni. Apostolii s-au adresat poporului în limba aramaică, iar fiecare călător, chiar şi din alte ţări, care era în trecere prin Ierusalim, i-a auzit şi i-a înţeles. Spiritul Sfânt a “tradus” într-un mod miraculos ascultătorilor predica Sfântului Petru şi a celorlalţi Apostoli.

În cartea Facerii se spune că după potop «era în tot pământul o singură limbă şi un singur grai la toţi» (Geneză 11, 1). Dar oamenii au început să construiască un turn mare spre cer, ca semn al orgoliului şi împotrivirii faţă de Dumnezeu. Domnul a spus: «Haidem, dar, să Ne coborâm şi să amestecăm limbile lor, ca să nu se mai înţeleagă unul cu altul» (Geneză 11, 7). Şi i-a împrăştiat pe aceştia Dumnezeu pe tot pământul, iar acel loc a fost numit Babilon. Domnul a pedepsit mândria şi păcatul, amestecând limbile oamenilor, astfel încât omenirea devine un pluralism cultural şi religios. Dumnezeu şi-a continuat munca Sa de mântuire a omenirii prin poporul ales. În ziua coborârii Spiritului Sfânt oamenii din Ierusalim, indiferent de naţiunea lor, au auzit fiecare Cuvântul lui Dumnezeu propovăduit în limba sa prin Spiritul Sfânt. Acesta este Spiritul iubirii şi al unităţii, care a înfăptuit o minune pentru unirea tuturor popoarelor. Faptul respectiv este subliniat în cadrul Sfintei Liturghii a Sărbătorii Cincizecimii: “Când S-a coborât limbile amestecând, despărţit-a neamuri Cel Preaînalt. Iară când a împărţit limbi de foc, întru o unire pe toţi i-a chemat; şi cu un glas preamărim pe Preasfântul Spirit” (Condacul Sărbătorii). Aspectul în sine este precizat şi mai clar în cuprinsul stihirilor şi al stihoavnelor Înseratului Sărbătorii Rusaliilor.

Spiritul Sfânt acţionează permanent în Biserica lui Hristos. El este Sufletul Bisericii. El o sfinţeşte şi se îngrijeşte de toţi membrii Bisericii. Hristos lucrează din veşnicie în favoarea omului istoric prin Spiritul Sfânt, prin intermediul Sfintelor Sacramente. În cadrul Sacramentului Botezului ne naştem pentru Dumnezeu din apă şi din Spirit Sfânt. Prin intermediul Sacramentului Mirului primim sigiliul Sfântului Spirit. Spiritul Sfânt, în timpul Sfintei Liturghii preface pâinea şi vinul în Corpul şi Sângele lui Hristos. Prin puterea Spiritului Sfânt obţinem iertarea pentru păcatele noastre, atunci când îndeplinim ritualul Sacramentului Mărturisirii, aşa cum le-a spus Mîntuitorul-Hristos apostolilor Săi: «Luaţi Spirit Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le vei ţine, vor fi ţinute» (Ioan 20, 22). Toate inspiraţiile bune, toate sufletele luminate, toate propunerile bune, provin de la Spiritul Sfânt. Spiritul Sfânt oferă putere martirilor şi mărturisitorilor de a suporta orice chin şi persecuţie pentru Împărăţia Cerească. În Epistola către Corinteni citim cuvintele: «Nimeni nu poate să zică: Domn este Isus, – decât în Spiritul Sfânt» (1 Corinteni 12, 3).

În cadrul slujbei Utreniei Solemnităţii Coborârii Spiritului Sfânt, Biserica noastră cântă: “Spiritul Sfânt: Lumină şi de lumină dătător; Binele însuşi şi izvor de bunătate…” (Stihiră la Psalmii Laudelor). Spiritul Sfânt este lumină şi viaţă, izvor viu şi spiritual: Spiritul Înţelepciunii, Spiritul Înţelegerii, al Binelui, Dreptăţii, Ştiinţei, este Cel care domneşte şi purifică sufletele de păcate. El este Dumnezeu şi Cel Care îndumnezeieşte. El este Focul care purcede de la Foc. Spiritul Sfânt vorbeşte, acţionează şi împărţeşte haruri. În El s-au preamărit profeţii şi dumnezeieştii Apostoli împreună cu toţi martirii Bisericii lui Hristos.

Apostolul Pavel în Epistola către Corinteni aminteşte despre un adevăr îmbucurător: «Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Spiritul lui Dumnezeu locuieşte în voi?» (1 Corinteni 3, 16), iar în Epistola către Romani scrie: «Spiritul lui Dumnezeu trăieşte în voi» (Romani 8, 9). Noi, creştinii, suntem locuinţă, templu şi biserică vie, pentru că Spiritul Sfânt locuieşte în noi. Acesta reprezintă privilegiul nostru, este fericirea, gloria şi cea mai mare demnitate a noastră. Fiecare nerecunoştinţă, păcat şi infidelitate a noastră Îl ofensează pe Spiritul Sfânt, Împăratul Ceresc şi Mângâietorul sufletelor noastre.

Sufletele şi inimile noastre să fie permanent locuinţe plăcute Spiritului Sfânt. În ziua de astăzi, la slujba Vecerniei, se recită rugăciunile plecării genunchilor, prin care cerem de la Dumnezeu harurile necesare mântuirii şi binele în trecerea noastră pe acest pământ. Să nu uităm zilnic, din toată inima, din tot sufletul şi din tot cugetul nostru să spunem una din cele mai profunde şi binefăcătoare rugăciuni pentru noi: “Împărate Ceresc, Mângâietorule, Spirite al adevărului, care pretutindenea eşti, şi toate le plineşti, vistierul bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi te aşează întru noi, şi ne curăţeşte de toată spurcăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre”.

Rugăciune

O Iubire imaculată, Splendoarea tuturor sufletelor însetate de Dumnezeu, iată, astăzi cu toţii îţi oferim întreaga noastră fiinţă, în această zi minunată, ziua în care a fost aprinsă în Biserica Mântuitorului nostru, candela sfinţeniei, pentru ca tot cel care-L iubeşte pe Dumnezeu, să rămână în lumină, în sfinţenie şi perfecţiune.

Când porţile sufletului şi ale inimii mele se deschid în faţa Gloriei Tale, lăsând să pătrundă în fiinţa mea, dulceaţa şi mireasma Graţiei Tale Dumnezeieşti, care-l transformă pe orice om, făcându-l să strălucească de bunătatea Ta sfântă, prin înţelepciunea Ta Divină, Tu, Spirite Sfinte, mă conduci spre plinirea voinţei Tale.

Dacă vrei, Focul Tău purificator, curăţă şi mistuie în om orice fel de păcat, lăsând în urma lui, dorinţa acestuia după Împărăţia Ta.

Priveşte Spirite Sfinte la Biserica Ta, şi nu lua seama la răutatea celor, care rătăcesc. Ştim că Tu Te faci simţit prin unitate şi comuniune, prin împăcare şi bunătate, prin blândeţe şi colaborare, dar mai ales prin iubirea care Te caracterizează şi prin care am primit noi toţi Darul Mântuirii, în Preacurata Fecioară Maria.

Te rugăm, o Spirite Sfinte, revarsă peste întreaga omenire acelaşi dar al înţelepciunii şi înţelegerii Tale, pentru ca în noi, în întreaga Biserică, şi în toată lumea, să bată de-a pururi o singură inimă, antrenată şi mişcată numai de puterea Ta cea Dumnezeiască, care să Te Preamărească pe Tine, alături de Mântuitorul, şi de Tatăl nostru cel ceresc, şi prin care noi, să fim purtaţi pe aripile sfinţeniei şi strălucirii Tale, spre locul pe care ni l-ai pregătit, în Patria cerească. Amin.

pr. Ioan Abadi si pr. Alexandru Buzalic Ritul bizantin