Predici

1. Introducere

Ţinând cont de o legendă religioasă antică, Isus poate fi reprezentat ca “pelican”, care, negăsind nimic pentru a-şi hrăni micuţii, cu ciocul îşi sfâşie pieptul şi le dă puilor să bea sângele lui şi să mănânce carnea lui, ca să poată trăi.

2. Tema

De ce să participăm la Liturghie în fiecare duminică?

3. Mesajul zilei

De ce venim la Liturghie în fiecare duminică?

Pentru două motive principale.

- Pentru a ne uni cu Domnul, care ne mântuieşte. Elemente ale acestei mântuiri care se realizează pentru noi la fiecare Liturghie sunt:

$Alianţa: Dumnezeu a încheiat cu noi un pact veşnic de prietenie, mai perfect decât cel înfăptuit cu evreii la poalele muntelui Sinai (cf. prima lectură).

$Viaţa divină: evreii considerau sângele victimelor instrument de transformare a păcătoşilor în prieteni ai lui Dumnezeu. Isus, cu sângele său, ne-a purificat într-adevăr de păcat şi ne-a făcut fii ai lui Dumnezeu (cf. lectura a doua).

$Comuniunea de iubire: ca şi la Cina de pe urmă, şi astăzi Domnul ne adună într-o singură familie, în jurul Mesei sale sfinte, chezăşie a comuniunii veşnice de viaţă cu el.

- Pentru a ne educa la comuniunea de iubire cu Dumnezeu şi cu toţi oamenii.

$Noi ne străduim să fim buni; noi suntem slabi în iubire; pentru aceasta, Isus ne-a dat Euharistia, care este şcoala iubirii. Toate cele trei părţi principale ale celebrării euharistice concură în vederea atingerii acestui scop.

$Cum ne educă la iubire liturgia penitenţială? Purificându-ne de păcat, dându-ne iertarea lui Dumnezeu, invitându-ne să iertăm şi să refacem pacea cu toţi…

$Cum ne educă la iubire liturgia cuvântului? Prezentându-ne istoria de iubire a lui Dumnezeu faţă de noi, învăţându-ne preceptul carităţii, care este rezumatul Bibliei…

$Cum ne educă la iubire liturgia euharistică? Prezentându-ne şi unindu-ne cu jertfa lui Isus, care şi-a dat viaţa pentru prietenii săi, şi care – unit mereu cu trupul său mistic, care suntem noi – aduce în numele tuturor mulţumire şi laudă Tatălui.

$Copiii care nu iubesc Liturghia riscă să moară de malnutriţie spirituală, din lipsă de iubire.

Liturghia este sacramentul unităţii şi iubirii.

- În Euharistie, noi formăm o singură familie, unită în iertare, în ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, în unire cu Isus care moare şi învie pentru noi, în rugăciune şi în cântare.

- “Unitatea Bisericii este semnificată şi înfăptuită de Euharistie”.

4. Exemple

Participând la celebrarea euharistică, să ne lăsăm molipsiţi de iubirea lui Isus faţă de noi, mărturisind iubirea lui.

a) Germanii abia intraseră în sătucul Pusay, când o rafală plecată de la o fereastră a ucis un ofiţer al armatei invadatoare. Comandantul, ca represalii, i-a încolonat pe toţi bărbaţii din micul sat belgian în piaţă şi a ordonat:

- Unul dintre voi l-a ucis pe ofiţer. Ori se predă singur cel care l-a ucis şi se va face dreptate, ori voi ordona decimarea.

Toţi au tăcut. A fost ordonată decimarea… A izbucnit un urlet disperat al femeilor şi copiilor. Dar s-a ridicat o voce, cea a bătrânului paroh care a spus:

- Eu sunt vinovat! Ucideţi-mă pe mine!

A fost împuşcat. Era nevinovat. Moartea lui a însemnat viaţă pentru tot satul!

b) Pentru a traduce în termeni potriviţi mentalităţii copiilor aceste concepte, prezentăm această povestire.

Erau prieteni, în total o duzină. S-au organizat, au format un grup pentru vacanţa de Crăciun. S-au dus la munte ca să schieze. În ziua aceea zăpada era splendidă. Au petrecut toată ziua în aer liber. Dar spre apus, vremea s-a schimbat brusc. Un viscol puternic i-a surprins pe toţi acei tineri departe de refugiu. De acum era seară când, după eforturi mari, au reuşit să se întoarcă şi să fie din nou împreună. S-au numărat: mai lipsa cineva: Renata! Viscolul a blocat-o cine ştie unde.

Ce să facă? Discută. Un grup spune:

- Să aşteptăm, va sosi! Nu este copil!… Aşa îi trebuie, nu trebuia să se desprindă de noi. Nu este bine să ieşim şi să mergem după ea: este prea periculos pe vremea aceasta! Şi apoi, cine ştie unde este?

Un al doilea grup, în schimb, gândea astfel:

- Suntem prieteni; unul pentru toţi, toţi pentru unul! Nu putem rămâne aici când o prietenă de-a noastră poate că este pe moarte. Să mergem să o căutăm! Şi au ieşit, au căutat-o îndelung, inutil; au strigat, au făcut semne cu torţe: nimic!

S-au întors cu inima şi cu membrele frânte. Unul din acest grup, însă, nu s-a întors: nu s-a dat bătut. Îşi propunea:

- Vreau să o regăsesc pe Renata cu orice preţ, chiar cu preţul vieţii! Suntem prieteni: destinul ei este şi al meu! A căutat, a tot căutat, a strigat îndelung… S-a întors la miezul nopţii, epuizat, dar o aducea pe Renata rănită cu sine. Acea întoarcere a provocat bucurie, felicitări, discuţii şi chiar acuzaţii… Dar Renata era în siguranţă cu ei.

Aici sunt trei grade de participare: care sunt?

Ce a făcut Isus pentru mine pentru a mă mântui?

Ce fac eu pentru el şi pentru fraţii care au nevoie de ajutor?

În care dintre aceste trei grade de participare mă pot regăsi?

pr. Pietro Righetto Ritul latin