Start > Ritul latin > Preasfânta Treime

Preasfânta Treime

29 May 2009
1,357 afișări

Autor: pr. Pietro Righetto
Copyright: Editura Sapientia
Preasfânta Treime (Anul B)

1. Introducere

Iubirea umană este un mic simbol al iubirii imense a lui Dumnezeu.

Sfântul Benedict Labre, cerșind pe străzi, s-a întâlnit într-o zi cu un alai de nuntă. Mirele, văzându-l cu picioarele goale, singur și îmbrăcat prost, a exclamat:

- Sărman nefericit! Chiar că nu ai nimic care să te facă să te bucuri de viață, nici măcar iubire!

Sfântul, zâmbind, i-a răspuns:

- Eu am o iubire mai mare și mai frumoasă decât a ta! Iubirea ta este umană și muritoare, slabă și mică… Iubirea divină pentru mine, în schimb, este imensă, sigură, veșnică! Încearcă să le cultivi pe amândouă!

2. Tema

Prin semnul Sfintei Cruci, toți creștinii spun că: Dumnezeu Tatăl ne iubește; Dumnezeu Fiul ne iubește; Dumnezeu Duhul Sfânt ne iubește.

3. Mesajul zilei

Omilia destinată copiilor va fi dezvoltată în formă dialogată, pentru a trezi o participare mai activă. Răspunsurile indicate aici sunt luate din “Catehismul copiilor” (CEI, I și II).

- Există o rugăciune care rezumă ce este Dumnezeu și ce a făcut pentru noi. Este recitată în fiecare duminică în timpul Liturghiei. Care este? Crezul.

- În “Crez” este vorba despre trei Persoane divine care ne-au arătat iubirea lor minunată. Care sunt? (Așteptați răspunsul).

- Ce a făcut Dumnezeu Tatăl pentru noi? Dumnezeu Tatăl ne-a creat… ne cunoaște pe nume… ne iubește dintotdeauna… nu uită niciodată de nimeni… este Atotputernic, creator al cerului și al pământului… ni l-a dat chiar pe Isus…

- Ce a făcut Dumnezeu Fiul pentru noi? Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om… și-a dat viața pentru a ne arăta cât de mult ne iubește Tatăl și cât trebuie să îl iubim pe Tatăl… acum Isus înviat trăiește în mijlocul nostru și ne unește în iubire cu Duhul Sfânt.

- Ce a făcut Dumnezeu Duhul Sfânt pentru noi? Înainte de toate, o observație. Este foarte greu să formăm în mintea copiilor noștri o imagine “analogică” a Duhului Sfânt, poate pentru că în limba noastră îi atribuim un nume neutru. Pentru Isus, apostoli, și pentru evrei, Ruah, este de gen feminin și, prin urmare, mai potrivit pentru a exprima o matrice spirituală de viață (cf. In 3,5 ș.u.). “Dacă cineva nu se naște din apă și din Duhul Sfânt…”. Duhul Sfânt ne dă viața divină și veșnică, ne adună în familia lui Dumnezeu, ne deschide mintea și inima, ca să putem să îl cunoaștem pe Isus înviat, ne iartă, ne ridică și ne învie.

- Noi nu știm cum unicul Dumnezeu este Tată și Fiu și Duh Sfânt. Credem aceasta pentru că ne-a revelat Isus. Ne bucurăm că Dumnezeu este Tată, pentru că astfel suntem realmente copiii săi; suntem bucuroși că Isus este Fiu, pentru că astfel noi suntem într-adevăr frații săi; suntem bucuroși că Dumnezeu este Duh Sfânt pentru că suntem realmente făcuți divini de el.

Iubirea lui Dumnezeu față de noi este misterioasă și infinită!

4. Exemple

a) Ferice de noi: putem conversa cu Treimea care locuiește în inimile noastre.

Tazrouk era un loc de pace și Frații aveau grădina lor. Dar câte eforturi pentru a face ceva pe nisipul acela! Dacă nu lipsea apa, veneau lăcustele, iepurii sălbatici să distrugă totul… Așa că erau constrânși să pună capcane…

Într-o seară, pe cerul Tazroukului a apărut un stol de berze care se îndreptau spre nord: era primăvară. În cercuri ample, stolul a coborât pentru a înnopta. În încercarea de a găsi un loc de aterizare, o barză și-a pus picioarele într-o capcană. A petrecut o noapte pierzând sânge și, când au observat-o frații, în zori, era prea târziu. A murit în aceeași zi și au îngropat-o pe malul apei, dar aici a început drama care ne-a pătruns pe toți până în adâncuri.

Zborul berzelor a fost reluat spre nord, dar însoțitoarea berzei moarte a rămas pe loc. În aceeași seară, am văzut sărmana pasăre coborând în același loc unde a fost prinsă tovarășa sa, a început să se învârtească, să se învârtească cu gemete și îngrijorare vizibilă căutând. Și așa până la apus. A doua zi, scena s-a repetat… A rămas acolo tot anul… căutând și dormind acolo unde se simțea încă pe nisip sângele tovarășei.

Frații s-au obișnuit cu barza și barza s-a obișnuit cu frații… parcă încercând să îi înțeleagă. Și eu am încercat să o înțeleg, dar eu am rămas eu și ea a rămas barză…” (C. Carretto).

Să mergem să le vestim tuturor marea iubire a lui Dumnezeu față de noi! Noi, care putem intra în dialog adevărat cu el!

b) Să ne amintim mereu de Treime și de iubirea ei față de noi.

Se povestește că Ignațiu de Loyola, trecând pe străzile Romei, se emoționa de fiecare dată când întâlnea trei lucruri: trei păsărele, trei copii care se jucau, trei oameni care discutau… Îi aminteau mereu de iubirea Preasfintei Treimi.

Treimea este iubire. “Spunea cineva: Dumnezeu este unul; cum ar putea avea un fiu? Un creștin a răspuns: Dumnezeu, pentru noi, este iubire; cum ar putea să rămână singur?” (G. Marchioni).

Ritul latin