Predici

TEXTUL BIBLIC: Ioan 10, 11-18

11 Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oile sale. 12 Cel plătit nu este păstor, căci oile nu-i aparţin. Dacă vede lupul venind, el lasă oile şi fuge, iar lupul le răpeşte şi le risipeşte. 13 Cel plătit fuge, pentru că nu-l interesează decât plata şi nu-i pasă de oi.

14-15 Eu sunt păstorul cel bun; eu cunosc oile mele şi oile mele mă cunosc pe mine, precum mă cunoaşte Tatăl şi eu cunosc pe Tatăl. Eu îmi dau viaţa pentru oile mele.

16 Mai am şi alte oi care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta glasul meu: va fi o singură turmă şi un singur păstor.

17 Tatăl mă iubeşte, pentru că eu îmi dau viaţa şi o voi primi din nou. 18 Nimeni nu mi-o poate lua; o dau de la mine însumi. Eu am putere să o dau şi putere am să o iau din nou. Aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl meu.

1 – LECTURA

Ce spune textul?

Piste pentru lectură

Dragi prieteni:

În sens strict, liturgia din această duminică ne invită să reflectăm asupra celei de-a doua părţi a capitolului 10 din Evanghelia după sfântul Ioan, de la versetul 11 până la versetul 18. Totuşi, dat fiind faptul că prima parte din relatare, de la versetul 1 la versetul 10 este intim legată cu a doua, vom lua textul complet pentru a reflecta despre Isus Bunul Păstor (de la versetul 1 la versetul 18 inclusiv).

Într-o cultură animalieră şi cu un fond seminomad de mulţi ani, imaginea păstorului este foarte puternică. Este aplicată călăuzelor, conducătorilor şi guvernanţilor poporului şi, mai ales, lui Dumnezeu. Sunt multe texte din Vechiul Testament care merg în această direcţie. Este suficient să amintim frumosul psalm 22: “Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic”.

Isus ne relatează ceea ce se întâmpla în fiecare dimineaţă în Palestina. Un mare ţarc sau staul cu multe turme şi cu un portar. Aceste ţarcuri sau staule erau mai mult sau mai puţin rectangulare şi erau limitate de mici ziduri de pietre aşezate grămadă.. O poartă mică de lemn într-un spaţiu gol în zidul de pietre. Dimineaţa vin păstorii şi fiecare îşi ia turma chemând oile pe nume (în unele inscripţii din secolul I din Palestina apar numele oilor: “Urechi lungi”, “Bot alb”), reflectând astfel relaţia specială a fiecărui păstor cu oile sale (v. 1-6).

Aceasta este prima parte a relatării, primele şase versete. După aceea îşi dezvoltă reflecţia în două părţi:

- Meditaţia despre poarta oilor, în versetele 7-10.

- Meditaţia despre Bunul Păstor, în versetele 11-18.

Să intrăm lent în relatare pentru a asculta ceea ce Dumnezeu vrea să ne spună astăzi…

Să contemplăm relatarea din afară şi să analizăm diferitele “personaje” (divine, umane sau animale) şi ceea ce face sau nu face fiecare dintre ele. Am putea detaşa nouă “personaje” care se află în relatarea noastră. Să vedem textul:

1. TÂLHARUL şi/sau HOŢUL: nu intră pe poartă (v. 1); vine numai ca să fure, să ucidă şi să distrugă (v. 10).

2. PĂSTORUL: intră pe poartă şi se îngrijeşte de oi (v. 2); cheamă fiecare oaie pe nume (v. 3); merge în faţa oilor (v. 4).

3. PORTARUL (“cel care păzeşte intrarea”): deschide poarta (v. 3).

4. OILE: recunosc glasul păstorului (v. 3); îl urmează pe păstor pentru că recunosc glasul său (v. 4); nu-l urmează pe un necunoscut, fug de el pentru că nu cunosc glasul său (v. 5); tâlharilor şi hoţilor nu le pasă de ele (v. 8); intră şi ies prin poarta care este Isus şi găsesc păşune (v. 9); îl cunosc pe Isus (v. 14-15).

5. ISUS: este poarte prin care trec oile (v. 7); este poarta pentru a avea acces la mântuire (v. 7); a venit pentru ca oile să aibă viaţă şi pentru ca s-o aibă din belşug (v. 10); este păstorul cel bun (v. 11 [de două ori] şi v. 13-15); îşi dă viaţa pentru oile sale (v. 1 şi v. 14-15); îl cunoaşte pe Tatăl aşa cum Tatăl îl cunoaşte pe el (v. 14-15); are alte oi pe care trebuie să le aducă şi astfel, oile ascultând, să se formeze o singură turmă cu un singur păstor (v. 16); îşi dă viaţa şi o primeşte din nou (v. 17); nimeni nu-i ia viaţa, ci el o dă din proprie voinţă (v. 18); este liber pentru a-şi da viaţa şi pentru a o lua înapoi (v. 18).

6. “CEL PLĂTIT” (“cel plătit pentru că păzeşte oile”): când vede lupul venind, lasă oile pentru că nu este el păstorul şi oile nu-i aparţin (v. 12); fuge pentru că nu-l interesează decât plata şi nu-i pasă de oi (v. 13).

7. LUPUL: atacă oile şi le risipeşte peste tot (v. 12).

8. TATĂL: îl cunoaşte pe Isus aşa cum Isus îl cunoaşte pe El (v. 14-15); îl iubeşte pe Isus pentru că-şi dă viaţa (v. 17); porunceşte ca Isus să-şi dea viaţa şi s-o ia înapoi (v. 18).

9. CELELALTE OI: nu sunt din aceeaşi turmă, vor asculta de Isus pentru a forma o singură turmă cu un singur păstor (v. 16).

Pentru a ţine cont: În versetele 14-16 apare verbul “a cunoaşte” sau “a recunoaşte“. În originalul grec nu înseamnă numai activitatea intelectuală de a percepe ceva cu inteligenţa, ci se adaugă elementul de trăire personală de “a avea experienţa cu”, adică a cunoaşte cu mintea, inima şi cu toată sensibilitatea pe care Dumnezeu ne-a dat-o. A cunoaşte implică a avea o “întâlnire profundă şi totală” cu “cel cunoscut”. Este cunoaşterea care duce la unirea “lui eu cu un tu”. În acest text, în mod incredibil Isus compară cunoaşterea oilor pe care o are El cu cunoaşterea reciprocă dintre Tatăl şi Fiul.

Alte texte biblice pentru a confrunta: Mt 18,12-14; Lc 15,3-7; Ps 23(22); Ez 34.

Pentru a continua aprofundarea acestor teme se poate vedea într-un dicţionar biblic cuvântul “Păstor”.

Întrebări pentru lectură

- Cum începe textul de astăzi?

- Ce caracteristici are întreaga relatare? Este o minune, o parabolă, un discurs simbolic, un dialog cu vreun personaj, o controversă cu adversarii?

- Câte personaje se pot găsi?

- Ce tip de acţiune realizează fiecare dintre ele?

- Ce caracteristici are păstorul?

- Căror personaje se contrapune păstorul cel bun?

- La cine referă Isus comparaţia?

2 – MEDITAŢIA

Ce-mi spune? Ce ne spune?

Întrebări pentru meditaţie

Pentru meditaţia acestui text vom lua două poziţii diferite şi astfel putem face două meditaţii diferite, prima mai lungă, a doua un pic mai scurtă:

PRIMA

Pentru prima meditaţie vă propun să ne plasăm astfel: noi ca oi

- în faţa măreţiei şi a bunătăţii lui Isus în imaginea păstorului cel bun şi a porţii;

- în faţa josniciei şi răutăţii tâlharului/hoţului, a celui plătit şi a lupului.

Există un mare contrast aici de care trebuie să ţinem cont: întreaga bunătate a păstorului şi tot negativul tâlharilor/hoţilor-celor plătiţi-lupilor. Noi ca oi rămânem în mijloc…

Ce face Isus, Păstorul cel Bun, în viaţa mea astăzi?

- Experimentez că mă păzeşte, mă mângâie, mă ocroteşte şi mă însoţeşte în mod deosebit?

- Descopăr eu că intră cu respect şi delicateţe în viaţa mea prin “poarta” inimii mele?

- Ascult eu că mă cheamă în mod personal pe numele meu: ……………..?

- Percep eu că merge în faţa mea arătându-mi cărarea fericirii adevărate?

- Ce înseamnă că Isus este pentru mine “poartă” pentru a ajunge la mântuire? Care ar fi sau ar putea să fie “porţile false” pentru mântuire?

- Cum primesc viaţa pe care mi-o dăruieşte din belşug?

- În ce formă îl accept pe Isus ca Păstorul cel Bun în viaţa mea astăzi?

- Apreciez că şi-a dat viaţa pentru mine, că a murit şi a înviat pentru a mă mântui şi a-mi da din belşug viaţa nouă a fiilor lui Dumnezeu?

Cine este sau cine sunt, şi ce pot face tâlharii, hoţii, cei plătiţi şi lupii din timpul nostru?

- Cei care “fură, ucid şi distrug” viaţa tinerilor astăzi: superficialitatea, maltratarea, discriminarea, căutarea plăcerii în formă desfrânată, sexul fără iubire, alcoolul, drogurile, violenţa în toate formele sale, nesiguranţa, asasinatele…

- Cei care intră pe lângă poarta inimii tinerilor: toţi cei care în vreo formă încearcă să-i înşele oferindu-le o fericire falsă, cei care dau “lovituri sub centură” abuzând de energia şi de generozitatea proprie vârstei tinereşti…

- “Cei plătiţi”: cine promite sau se angajează cu cuvântul, cu discursuri frumoase, însă după aceea nu-şi îndeplineşte ocrotirea promisă… Cei care “fug” în momentul pericolului, al ameninţării… Îi interesează numai siguranţa lor personală şi nu binele tinerilor.

- Lupul: cei care atacă şi risipesc, prădători ai vieţii tinerilor, care-i ameţesc şi-i dezorientează pe tineri de la angajările lor mai salutare şi elementare: efortul pentru a creşte, implicarea prin prietenie şi familie, studiul, distracţia sănătoasă, reunirea lor pentru a face opere de binefacere…

Ce fac eu ca “oaie” din turma lui Isus?

- Recunosc glasul Păstorului cel Bun în Biserică, în Biblie, în “persoanele bune” pe care Isus le-a pus şi le pune în drumul meu?

- Îl urmez pe Păstorul cel Bun? Vreau să fiu discipolul său?

- Mă las hrănit de “păşunile bune” la care mă duce însuşi Isus: rugăciunea personală, în familie, comunitară?

- Îi urmez pe “necunoscuţi”? Ce glas aud? Mă distrag ascultând glasurile lumii care mă duc la indiferenţă şi la superficialitate?

- Cine ar fi “călăuzele false” ale tinerilor?

- Mă las sedus de “cei plătiţi” din timpul nostru? Ce atitudine am cu cel sau cei care încearcă să mă depărteze de calea Domnului?

- Mă refugiez în Isus şi în învăţătura lui în faţa atacurilor tâlharilor/hoţilor şi a lupilor de astăzi?

- Ce fac în faţa celor care vor “să fure, să ucidă şi să distrugă” viaţa tinerilor?

- Experimentez libertatea de a sta în Isus şi de a-l ţine în inima mea oriunde m-aş afla, oriunde m-aş duce?

- Cine sunt pentru mine astăzi, în manieră personală şi particulară, tâlharii/hoţii, cei plătiţi şi lupii care mă pândesc cu mai multă forţă?

A DOUA

Pentru a face a doua meditaţie, mai scurtă, vă propun ca noi să ne plasăm în locul Păstorului cel Bun.

- Sunt sau nu sunt “păstorul cel bun” după chipul lui Isus, unicul Bun Păstor? Trăiesc sau nu trăiesc vocaţia mea baptismală de a fi “alt cristos” în lume? În ce măsură răspund şi în ce măsură nu răspund?

- Ce fac din partea lui Dumnezeu “în” şi “pentru”: familia mea, şcoală, prieteni, ambient, cartier, locuinţă, locul de muncă, locurile sportive şi recreative, parohie, grup, mişcare, instituţie din care fac parte…?

- Unde descopăr eu că Isus îmi cere să mă concentrez mai mult? Asupra cui trebuie să exercit, în mod deosebit, “păstorirea lui”? De cine trebuie să am grijă, pe cine trebuie să ocrotesc, să conduc, să încerc să-l cunosc, să-l chem pe nume şi să-l duc la Isus care este Viaţa adevărată?

- Consider că “îmi dau viaţa”? O “ofer” pentru Isus în slujba fraţilor mei? Sunt generos, serviabil sau sunt prea concentrat asupra mea însumi?

- Înţeleg realmente că a-mi da viaţa în Isus înseamnă a o câştiga şi a o recupera pentru viaţa veşnică?

- Ce-mi cere Isus astăzi… aici şi acum? Ce-mi şopteşte în acest moment de rugăciune?

3 – RUGĂCIUNEA

Ce-i spun? Ce-i spunem?

Pentru a face rugăciune cu acest text, oferim Psalmul 23(22):

23 (22)

Domnul este păstorul cel bun

(1a) Psalm. Al lui David.

1 (1b) Domnul este păstorul meu,

nu voi duce lipsă de nimic;

2 el mă paşte pe păşuni verzi,

mă conduce la ape de odihnă,

3 îmi înviorează sufletul.

Mă călăuzeşte pe cărări drepte

de dragul numelui său.

4 Chiar dacă ar fi să umblu

prin valea întunecată a morţii,

nu mă tem de nici un rău,

căci tu eşti cu mine

toiagul şi nuiaua ta mă mângâie.

5 Tu pregăteşti masă pentru mine

în faţa duşmanilor mei

îmi ungi capul cu untdelemn

şi paharul meu e plin de se revarsă.

6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi

în toate zilele vieţii mele

şi voi locui în casa Domnului

până la sfârşitul zilelor mele.

4 – CONTEMPLAŢIA

Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Pentru a interioriza mesajul poate să fie foarte potrivit să reluăm tematica numelui, care apare în primele versete.

“Numele” pentru mentalitatea ebraică din timpul lui Isus este mult mai mult decât o simplă denumire a cuiva. Exprimă aceeaşi realitate a persoanei care este numită, ca şi cum numele ar fi realmente persoana. Numele cuiva şi faptul de a chema pe nume este un act aproape “sacru”. Pentru aceasta, a numi pe cineva exprimă în sine iubire, afecţiune, apreciere, prietenie, angajare, căutare a întâlnirii… Isus nu cheamă o mulţime anonimă ci pe fiecare cu “propriul său nume”. Pentru Isus nu există “masă”, ci persoane cu un “chip”, cu o viaţă, cu o istorie care trebuie vindecată, respectată şi asumată…

Pentru contemplaţie deci să-l ascultăm astăzi pe Isus care ne cheamă pe fiecare cu propriul nostru nume…

5 – ACŢIUNEA

La ce mă angajez? La ce ne angajăm?

Propunere personală

- Să aleg pe cineva faţă de care în mod deosebit trebuie să fiu imagine a lui Isus Bunul Păstor.

Propunere comunitară

- Dialogaţi în grupul de tineri întrebările de la meditaţie care au de-a face cu aceia care încearcă să-i îndepărteze pe tineri de la calea pe care o arată Isus Bunul Păstor.

Cine sunt astăzi tâlharii, hoţii, atacatorii şi “cei plătiţi” faţă de tineri?

FSC Ritul latin