Predici

TEXTUL BIBLIC: Ioan 20, 1-9

1 În prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a mers dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric. Ea a văzut că piatra fusese înlăturată de pe mormânt. 2 Atunci a alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care îl iubea Isus şi le-a zis: «L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus».

3-4 Petru şi celălalt ucenic au plecat şi s-au dus la mormânt. Alergau amândoi, dar celălalt ucenic, alergând mai repede decât Petru, a ajuns cel dintâi la mormânt. 5 Aplecându-se, a văzut fâşiile de pânză pe jos, dar nu a intrat. 6 A ajuns şi Simon Petru care venea după el. 7 A intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză pe jos, ca şi ştergarul care îi acoperise capul; acesta din urmă nu era împreună cu fâşiile de pânză, ci era înfăşurat şi pus undeva deoparte. 8 Atunci a intrat şi celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt. El a văzut şi a crezut. 9 Căci ei încă nu ştiau că, după Scriptură, Isus trebuia să învie din morţi.

1 – LECTURA

Ce spune textul?

Piste pentru lectură

Iubiţi prieteni:

Paşte fericit vă urez tuturor!

Duminica aceasta este duminica “principală” din an. Este duminica prin excelenţă, cea care dă sens tuturor duminicilor pentru că este Ziua Sfântă a Învierii Domnului nostru Isus Cristos.

Relatările pascale sunt prezente în cele patru evanghelii. Astăzi noi avem prima parte din capitolul 20 al Evangheliei după sfântul Ioan.

Sunt trei personaje care “circulă” în relatarea noastră:

- Maria Magdalena.

- Simon Petru.

- Ucenicul favorit al lui Isus (literlamente: “ucenicul pe care-l iubea Isus”).

Maria Magdalena merge la mormântul lui Isus. Nu ştim ce anume o motivează, însă nu pare să aibă o credinţă profundă în înviere de vreme ce se alarmează profund atunci când observă că piatra care închidea mormântul a fost dată la o parte. Mai mult, comentează celorlalţi doi ucenici care că l-au luat pe Domnul şi nu ştie unde l-au pus. Este interesant că aceste cuvinte ale Mariei referitoare la incertitudine sunt la plural: “nu ştim unde l-au pus”. Poate că a fost cu celelalte femei aşa cum relatează ceilalţi evanghelişti sau, poate că, aici se prezintă în mod simbolic preocuparea întregii comunităţi creştine primare care în faţa morţii Domnului său şi în faţa realităţii mormântului gol, se întreabă fără speranţă în înviere, unde este Domnul… Pentru aceasta Maria Magdalena poate fi considerată ca simbol al comunităţii creştine care de multe ori îl caută fără să-l găsească, sau care caută în locul nepotrivit, care nu reuşeşte să înţeleagă. Însă care continuă în căutarea sa… Se apropie de ceilalţi doi ucenici pentru a găsi răspunsuri, pentru a găsi sens pentru căutările sale…

Ceilalţi doi ucenici ies alergând şi ajunge cel dintâi ucenicul pe care îl iubea Isus. Se uită, vede fâşiile de pânză, însă nu intră. După aceea ajunge Simon Petru şi intră şi vede fâşiile de pânză şi ştergarul care-i acoperea capul lui Isus. Intră după aceea celălalt ucenic şi evanghelistul ne spune literalmente că “a văzut şi a crezut”. Ce este cu adevărat surprinzător în asta? Celălalt ucenic crede, are credinţă, acceptă învierea lui Isus fără a fi nevoie ca Domnul Înviat să-i apară deocamdată. Ucenicul iubit crede văzând semnele învierii şi nu învierea în sine a lui Cristos. Aici este o cheie foarte interesantă pentru noi astăzi. A învăţa să vedem semnele învierii în viaţă, în vieţile noastre. Este interesant de observat că acest “a văzut şi a crezut” al ucenicului iubit precede episodul cu Toma pe care-l vom medita duminica viitoare. Toma nu va avea încredere în fraţii săi spunându-le de la început că nu va crede în Isus înviat până când nu va vedea semnele cuielor în mâinile sale şi nu-şi va pune degetul în semnul cuielor şi nu va pune mâna în rana coastei sale. Contrastează în mod clar cele două perspective diferite ale acestor doi ucenici ai Domnului.

Textul se termină cu o reflecţie care semnalează că abia acum încep să înţeleagă ceea ce spunea Scriptura despre învierea lui Isus.

Pentru a ţine cont: În Ierusalim există două locuri actualmente care susţin că ar fi locul mormântului lui Isus: biserica Sfântului Mormânt şi Mormântul din Grădină. Mormântul din Grădină a fost identificat ca mormântul lui Isus la sfârşitul secolului al XIX-lea. Totuşi, o tradiţie foarte veche care datează din primul secol, susţine că mormântul lui Isus se află în biserica Sfântului Mormânt în partea antică a cetăţii Ierusalimului. În secolul al IV-lea, Constantin, se presupune că a localizat locul mormântului sub un templu roman din secolul al II-lea şi acolo a construit o biserică. De atunci, această biserică a fost restaurată şi menţinută de-a lungul secolelor. Actualmente este împărţită între şase biserici creştine diferite: catolici latini, ortodocşi greci, armeni, sirieni, copţi şi etiopieni.

Alte texte biblice pentru a confrunta: Mt 28,1-8; Mc 16,1-8; Lc 24,1-11.

Pentru a continua aprofundarea acestor teme se poate vedea în dicţionar cuvântul “Înviere”.

Întrebări pentru lectură

- Cum începe relatarea?

- Ce ore şi ce caracteristici temporale se precizează la începutul textului?

- Ce observă Maria Magdalena când ajunge la mormântul unde-l puseseră pe Isus?

- Cum reacţionează Maria Magdalena în faţa celor văzute?

- Ce le spune lui Petru şi ucenicului pe care îl iubea Isus?

- Ce fac Petru şi celălalt ucenic?

- Cine ajunge primul la mormântul lui Isus?

- Ce face acela care ajunge cel dintâi?

- Ce vede?

- Ce ajunge după aceea?

- Ce face şi ce vede?

- Care este atitudinea ucenicului pe care îl iubea Isus?

- Cum se încheie relatarea?

2 – MEDITAŢIA

Ce-mi spune? Ce ne spune?

Întrebări pentru meditaţie

- Ce îmi evocă întunericul de dimineaţă şi mormântul spre care se îndreaptă Maria Magdalena?

- Care sunt “întunecimile” din viaţa mea?

- Care sunt “mormintele” din existenţa mea? Unde este moarte şi lipseşte viaţă?

- Înţeleg cu claritate ce anume implică învierea Domnului pentru mine şi pentru toată lumea? Este numai o frază în plus sau descopăr dinamismul pe care-l are realmente?

- Am spiritul de căutare al Mariei Magdalena?

- În mijlocul dificultăţilor mă las învins rapid de descurajare sau continui să lupt şi să caut?

- În mijlocul “mormântului gol” mă resemnez sau caut, întreb, ies din mine pentru a găsi un răspuns…?

- Reacţionez imediat în faţa veştilor importante aşa cum fac Petru şi celălalt ucenic?

- Sunt capabil să percep semnele învierii lui Cristos în mijlocul situaţiilor zilnice?

- Am nevoie “să văd fizic” pentru a crede sau am încredere în semnele pe care Dumnezeu mi le dăruieşte în mod constant?

- Am o atitudine de credinţă aşa de profundă ca aceea a celuilalt ucenic care “a văzut şi a crezut”?

3 – RUGĂCIUNEA

Ce-i spun? Ce-i spunem?

Să luăm, pentru a trezi rugăciunea, un text biblic din sfântul Paul, în acest An Jubiliar Paulin, pentru ca marele Apostol să ne orienteze în această celebrare pascală: 1Cor 15,1-8

15

Cristos a înviat!

“1 Vă aduc aminte, fraţilor, evanghelia pe care v-am predicat-o, pe care voi aţi primit-o şi în care aţi rămas, 2 prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa cum v-am predicat-o eu, altfel, în zadar aţi crezut.

3 Căci v-am transmis, în primul rând, ceea ce am primit şi eu: Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, 4 a fost înmormântat şi a înviat a treia zi, după Scripturi. 5 Şi i s-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece, 6 după aceea s-a arătat la peste cinci sute de fraţi dintr-o dată, dintre care cei mai mulţi au rămas până acum, iar unii dintre ei au murit. 7 După aceea, i s-a arătat lui Iacob şi apoi tuturor apostolilor. 8 Ultimului dintre toţi, ca unui născut înainte de vreme, mi s-a arătat şi mie”.

Este important de observat că Paul este martor al Învierii nu pentru că el a văzut în mod fizic evenimentele, ci pentru că i le-a povestit cineva, l-a învăţat. În acelaşi mod noi trebuie “să povestim” fraţilor noştri învierea Domnului.

4 – CONTEMPLAŢIA

Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Pentru a interioriza acest mesaj al Paştelui vă propun să faceţi să răsune expresia: vreau să văd semnele învierii şi să cred.

În faţa fricii şi a nesiguranţei: vreau să văd semnele învierii şi să cred.

În faţa lipsei locului de muncă şi a posibilităţilor: vreau să văd semnele învierii şi să cred.

În faţa drogurilor care distrug şi marginalizează: vreau să văd semnele învierii şi să cred.

În faţa…

În faţa…

5 – ACŢIUNEA

La ce mă angajez? La ce ne angajăm?

Propuneri personale

- Să mă apropii de vreo persoană care trece prin vreo dificultate şi să-i vestesc cu realism şi optimism Învierea Domnului.

- Să revitalizez participarea mea la Liturghie sau la Cult conştient că acolo se celebrează memorialul Paştelui lui Isus.

Propuneri comunitare

- Dialogaţi în grupul tău de prieteni cu privire la “semnele învierii” în ziua de astăzi. Care ar fi aceste semne în ambientul tinerilor?

- Căutaţi literatură corespunzătoare pentru a compara şi a diferenţia foarte bine învăţătura despre înviere cu învăţătura orientală a reîncarnării. Cereţi de la vreun preot, călugăr sau călugăriţă care să vă faciliteze acest material pentru a vă putea forma.

FSC Ritul latin