Predici

În Palestina, pe malul de miazănoapte al Lacului Ghenazaret, se află oraşul Capernaum. Isus Hristos, a locuit deseori în Capernaum. Acolo a predicat şi a făcut numeroase minuni, astfel, că Evanghelistul Matei numeşte Capernaumul locul lui Isus Hristos (cf. Matei 9, 1). Evanghelistul Marcu descrie minunea vindecării paraliticului în Capernaum. Hristos-Mântuitorul predica într-o casă, iar cei ce-L ascultau au umplut casa şi locul din faţa clădirii în care El se afla. În acele momente patru bărbaţi au adus într-o targă un paralitic, «au desfăcut acoperişul casei unde era Isus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul» (Marcu 2, 4).

La timpul respectiv casele din Palestina aveau în exterior scări, prin intermediul cărora se putea ajunge pe acoperiş. Locuitorii Palestinei deseori se odihneau pe acoperişuri iar de la un perete la altul se aflau scânduri, distanţa între ele fiind mică, de aceea oamenii au putut atât de uşor să-l lase pe paralitic în apropierea lui Isus.

Văzând credinţa slăbănogului şi speranţa acestor bărbaţi, Isus S-a adresat paraliticului spunându-i: «Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!» (Mc. 2, 5). Să fim atenţi, Isus nu spune: “Eu, vreau, ca tu să fii vindecat”, sau “Ridică-te şi mergi”, ci spune: “Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale”. De ce? Pentru că învăţătorii în lege ai lui Israel au fost convinşi, că fiecare neputinţă constituie o pedeapsă pentru păcatele comise. Rabinii învăţau că bolnavul nu poate scăpa de neputinţele lui atâta timp cât păcatele nu-i sunt iertate.

Între cei care se aflau prezenţi în casă erau şi membrii conducerii superioare evreieşti, aşa numitul sinedriu, care ascultau permanent ce spune Isus pentru a-L prinde greşind cu ceva. Auzind cuvintele rostite de Hristos, aceşti învăţători au început să cârtească între ei: “Cum poate Hristos să spună astfel de cuvinte? Căci numai singur Dumnezeu poate să ierte păcatele! Acesta se face pe sine Dumnezeu! Este o blasfemie!”.

Dumnezeiescul Mântuitor a ştiut cugetele lor şi de aceea a spus: «De ce cugetaţi acestea în inimile voastre? Ce este mai uşor a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă» (Marcu 2, 8-9). “Spuneţi că acest paralitic a păcătuit şi pentru păcatele sale Dumnezeu a pedepsit neputinţa lui. Învăţaţi, că el nu va fi sănătos, atâta timp, cât Dumnezeu nu-i iartă păcatele. Eu i-am spus slăbănogului: «Iertate îţi sunt păcatele», iar voi deja mă condamnaţi că mi-am însuşit puterea lui Dumnezeu de a ierta păcatele. De aceea vă întreb: Ce este mai uşor? A ierta păcatul, sau a reda sănătatea omului nefericit. Dar ca şi o mărturie, că am dreptul de a ierta păcatele şi că am puterea de a reda sănătatea am intervenit asupra paraliticului nefericit”. Atunci Isus, privind la bolnav, a strigat cu voce puternică: «Ridică-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta». În acel moment paraliticul şi-a luat patul său şi a ieşit din casă sub privirile tuturor”. De aceea poporul s-a minunat şi a spus:«Asemenea lucruri nu am văzut niciodată!» (Matei 2, 11-12).

Isus i-a redat paraliticului nu numai sănătatea corpului, ci şi pe cea sufletească. Deseori, Liturghia noastră, Îl numeşte, “Doctorul sufletelor şi corpurilor noastre”. Medicul Ceresc – Hristos-Mântuitorul – vindecă întotdeauna rănile sufleteşti ale omului care apelează la El cu credinţă şi iubire. Evanghelistul Luca mărturiseşte că foarte mulţi oameni din Iudeea dar şi din ţinuturile Tirului şi ale Sidonului au venit la Isus, «Şi cei chinuiţi de duhuri necurate se vindecau. Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El că putere ieşea din El şi-i vindeca pe toţi» (Luca 6, 18-19). Să fim atenţi la cuvintele evanghelistului, care spune că: «putere ieşea din El şi-i vindeca pe toţi» (Luca 6, 18 – 19).

Isus Hristos nu s-a schimbat, Apostolul Pavel spune: «Isus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi» (Evrei 13, 8). De două mii de ani Hristos-Mântuitorul vindecă rănile sufleteşti a milioane şi milioane de oameni de pe întreaga noastră planetă.

În cartea “Speranţa Noastră” preotul Dimitrie Bulko descrie, cum în Moscova numeroşi comunişti apelau la el în ascuns pentru sfat şi ajutor sufletesc. Ne oferă exemple mişcătoare legate de convertirea alcoolicilor, drogaţilor, desfrânaţilor şi ateilor, care L-au cunoscut pe Isus Hristos, aflând astfel fericirea să devină alţi oameni prin convertire.

Iată un astfel de exemplu. Un tânăr, într-o scrisoare expediată preotului descrie cum căzuse într-o gravă depresie. Căutând sfat şi ajutor la prieteni şi psihiatrii, nu a aflat. Apoi a început să consume peste măsură băuturi alcoolice pentru a uita de boala sa, dar după fiecare beţie starea lui se agrava. Ajunsese la momentele în care considera că viaţa lumii în care trăieşte nu prezintă nici o importanţă şi că ar fi mai bine să termine cu ea sinucigându-se. Din fericire, într-o zi, a ajuns în mâinile sale Noul Testament al Domnului Isus Hristos. “Am început să citesc această cărticică şi ea a făcut cunoscut sufletului meu o nouă lume, lumea bucuriei, lumea fericirii, despre care eu nici nu am visat. Am citit şi am citit, şi fiecare cuvânt al acestei cărticele, fiecare cuvânt al lui Isus Hristos, a fost asemenea unui balsam pentru sufletul meu. Depresia mea a trecut aflând o fericire deplină în Isus Hristos. Am crezut în Isus şi m-am botezat. Am renunţat la comunism, merg la biserică şi nu mă tem de nimic. Cu Isus îmi este foarte bine, cu Hristos sunt nesfârşit de fericit. Am dorit chiar să urmez seminarul teologic, dar nu s-a putut, în schimb, ajut cu plăcere la toate lucrările bisericeşti, pentru că îmi place foarte mult să mă aflu în preajma lui Isus. În Hristos am aflat deplina fericire şi pace”.

Hristos este acelaşi şi aşteaptă să ne vindece de rănile corporale şi sufleteşti, însă noi suntem în suferinţă… Înseamnă că noi ne-am schimbat şi nu mai avem credinţa înaintaşilor noştri. Să apelăm cu încredere la vindecătorul Ceresc, Mântuitorul nostru. El este cel mai bun prieten al nostru. El ne înţelege pe fiecare dintre noi. Să căutăm mângăiere, ajutor şi sfat la Domnul! «Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea» - spune Isus şi ne aşteaptă dăruindu-se prin Sfântul Sacrament al Euharistiei (Ioan 7, 37). Isus Hristos nu este departe de noi. El este cu noi, lângă noi: «Sunt cu voi în toate zilele» (Matei 28, 20). Mântuitorul ne invită pe toţi cu cuvinte duioase: «Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, iar Eu vă voi alina» (Matei 11, 28). Plini de încredere şi speranţă să ne deschidem inimile împietrite de păcat şi să primim harul trimis de Dumnezeu atunci când avem nevoie de vindecare.

Rugăciune

Iubire nespusă a Dumnezeului nostru!… Ce m-ai învăţat pe mine, o Iubire necreată? M-ai învăţat, ca asemenea Mielului nevinovat să suport cu răbdare nu numai cuvinte aspre şi amare, dar şi cele care dor şi care lovesc tare, greutăţile şi nedreptăţile. Iar Tu prin aceasta vrei să mă înveţi ce înseamnă iertarea, să fiu nevinovat şi fără reproşuri, să nu fac nimănui nimic rău, nu numai celor care nu mă asupresc, dar deasemenea şi celor care mă desconsideră. Vrei, ca să mă rog şi pentru cei ce-mi voiesc răul, precum o fac faţă de cei mai buni prieteni ai mei, care-mi fac bine şi-mi aduc mari servicii. Şi doreşti, să fiu răbdător şi liniştit, nu numai suportând loviturile şi desconsiderările vieţii mele, ci întotdeauna şi în toate lucrurile care se opun voinţei mele, aşa precum Tu ai voit, ca în nimic să nu fie voia Ta ci numai voinţa Tatălui Tău…

O, Preadulce iubire a lui Isus, cât este de minunată iertarea ta, faţă de păcatele noastre, fă să se împlinească întotdeauna în noi voinţa Ta, precum o îndeplinesc permanent îngerii şi toţi sfinţii Tăi în cer! Amin.

După Sfânta Ecaterina de Siena

pr. Ioan Abadi si pr. Alexandru Buzalic Ritul bizantin