Start > Ritul bizantin > Vindecarea paraliticului

Vindecarea paraliticului

3 April 2009
1,939 afișări

Autor: pr. Ioan Abadi si pr. Alexandru Buzalic
Copyright: Editura Unitas
Duminica a II-a din Post

În Palestina, pe malul de miazănoapte al Lacului Ghenazaret, se află orașul Capernaum. Isus Hristos, a locuit deseori în Capernaum. Acolo a predicat și a făcut numeroase minuni, astfel, că Evanghelistul Matei numește Capernaumul locul lui Isus Hristos (cf. Matei 9, 1). Evanghelistul Marcu descrie minunea vindecării paraliticului în Capernaum. Hristos-Mântuitorul predica într-o casă, iar cei ce-L ascultau au umplut casa și locul din fața clădirii în care El se afla. În acele momente patru bărbați au adus într-o targă un paralitic, «au desfăcut acoperișul casei unde era Isus și, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul» (Marcu 2, 4).

La timpul respectiv casele din Palestina aveau în exterior scări, prin intermediul cărora se putea ajunge pe acoperiș. Locuitorii Palestinei deseori se odihneau pe acoperișuri iar de la un perete la altul se aflau scânduri, distanța între ele fiind mică, de aceea oamenii au putut atât de ușor să-l lase pe paralitic în apropierea lui Isus.

Văzând credința slăbănogului și speranța acestor bărbați, Isus S-a adresat paraliticului spunându-i: «Fiule, iertate îți sunt păcatele tale!» (Mc. 2, 5). Să fim atenți, Isus nu spune: “Eu, vreau, ca tu să fii vindecat”, sau “Ridică-te și mergi”, ci spune: “Fiule, iertate îți sunt păcatele tale”. De ce? Pentru că învățătorii în lege ai lui Israel au fost convinși, că fiecare neputință constituie o pedeapsă pentru păcatele comise. Rabinii învățau că bolnavul nu poate scăpa de neputințele lui atâta timp cât păcatele nu-i sunt iertate.

Între cei care se aflau prezenți în casă erau și membrii conducerii superioare evreiești, așa numitul sinedriu, care ascultau permanent ce spune Isus pentru a-L prinde greșind cu ceva. Auzind cuvintele rostite de Hristos, acești învățători au început să cârtească între ei: “Cum poate Hristos să spună astfel de cuvinte? Căci numai singur Dumnezeu poate să ierte păcatele! Acesta se face pe sine Dumnezeu! Este o blasfemie!”.

Dumnezeiescul Mântuitor a știut cugetele lor și de aceea a spus: «De ce cugetați acestea în inimile voastre? Ce este mai ușor a zice slăbănogului: Iertate îți sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă» (Marcu 2, 8-9). “Spuneți că acest paralitic a păcătuit și pentru păcatele sale Dumnezeu a pedepsit neputința lui. Învățați, că el nu va fi sănătos, atâta timp, cât Dumnezeu nu-i iartă păcatele. Eu i-am spus slăbănogului: «Iertate îți sunt păcatele», iar voi deja mă condamnați că mi-am însușit puterea lui Dumnezeu de a ierta păcatele. De aceea vă întreb: Ce este mai ușor? A ierta păcatul, sau a reda sănătatea omului nefericit. Dar ca și o mărturie, că am dreptul de a ierta păcatele și că am puterea de a reda sănătatea am intervenit asupra paraliticului nefericit”. Atunci Isus, privind la bolnav, a strigat cu voce puternică: «Ridică-te, ia-ți patul tău și mergi la casa ta». În acel moment paraliticul și-a luat patul său și a ieșit din casă sub privirile tuturor”. De aceea poporul s-a minunat și a spus:«Asemenea lucruri nu am văzut niciodată!» (Matei 2, 11-12).

Isus i-a redat paraliticului nu numai sănătatea corpului, ci și pe cea sufletească. Deseori, Liturghia noastră, Îl numește, “Doctorul sufletelor și corpurilor noastre”. Medicul Ceresc – Hristos-Mântuitorul – vindecă întotdeauna rănile sufletești ale omului care apelează la El cu credință și iubire. Evanghelistul Luca mărturisește că foarte mulți oameni din Iudeea dar și din ținuturile Tirului și ale Sidonului au venit la Isus, «Și cei chinuiți de duhuri necurate se vindecau. Și toată mulțimea căuta să se atingă de El că putere ieșea din El și-i vindeca pe toți» (Luca 6, 18-19). Să fim atenți la cuvintele evanghelistului, care spune că: «putere ieșea din El și-i vindeca pe toți» (Luca 6, 18 – 19).

Isus Hristos nu s-a schimbat, Apostolul Pavel spune: «Isus Hristos, ieri și azi și în veci, este același» (Evrei 13, 8). De două mii de ani Hristos-Mântuitorul vindecă rănile sufletești a milioane și milioane de oameni de pe întreaga noastră planetă.

În cartea “Speranța Noastră” preotul Dimitrie Bulko descrie, cum în Moscova numeroși comuniști apelau la el în ascuns pentru sfat și ajutor sufletesc. Ne oferă exemple mișcătoare legate de convertirea alcoolicilor, drogaților, desfrânaților și ateilor, care L-au cunoscut pe Isus Hristos, aflând astfel fericirea să devină alți oameni prin convertire.

Iată un astfel de exemplu. Un tânăr, într-o scrisoare expediată preotului descrie cum căzuse într-o gravă depresie. Căutând sfat și ajutor la prieteni și psihiatrii, nu a aflat. Apoi a început să consume peste măsură băuturi alcoolice pentru a uita de boala sa, dar după fiecare beție starea lui se agrava. Ajunsese la momentele în care considera că viața lumii în care trăiește nu prezintă nici o importanță și că ar fi mai bine să termine cu ea sinucigându-se. Din fericire, într-o zi, a ajuns în mâinile sale Noul Testament al Domnului Isus Hristos. “Am început să citesc această cărticică și ea a făcut cunoscut sufletului meu o nouă lume, lumea bucuriei, lumea fericirii, despre care eu nici nu am visat. Am citit și am citit, și fiecare cuvânt al acestei cărticele, fiecare cuvânt al lui Isus Hristos, a fost asemenea unui balsam pentru sufletul meu. Depresia mea a trecut aflând o fericire deplină în Isus Hristos. Am crezut în Isus și m-am botezat. Am renunțat la comunism, merg la biserică și nu mă tem de nimic. Cu Isus îmi este foarte bine, cu Hristos sunt nesfârșit de fericit. Am dorit chiar să urmez seminarul teologic, dar nu s-a putut, în schimb, ajut cu plăcere la toate lucrările bisericești, pentru că îmi place foarte mult să mă aflu în preajma lui Isus. În Hristos am aflat deplina fericire și pace”.

Hristos este același și așteaptă să ne vindece de rănile corporale și sufletești, însă noi suntem în suferință… Înseamnă că noi ne-am schimbat și nu mai avem credința înaintașilor noștri. Să apelăm cu încredere la vindecătorul Ceresc, Mântuitorul nostru. El este cel mai bun prieten al nostru. El ne înțelege pe fiecare dintre noi. Să căutăm mângăiere, ajutor și sfat la Domnul! «Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea» - spune Isus și ne așteaptă dăruindu-se prin Sfântul Sacrament al Euharistiei (Ioan 7, 37). Isus Hristos nu este departe de noi. El este cu noi, lângă noi: «Sunt cu voi în toate zilele» (Matei 28, 20). Mântuitorul ne invită pe toți cu cuvinte duioase: «Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați, iar Eu vă voi alina» (Matei 11, 28). Plini de încredere și speranță să ne deschidem inimile împietrite de păcat și să primim harul trimis de Dumnezeu atunci când avem nevoie de vindecare.

Rugăciune

Iubire nespusă a Dumnezeului nostru!… Ce m-ai învățat pe mine, o Iubire necreată? M-ai învățat, ca asemenea Mielului nevinovat să suport cu răbdare nu numai cuvinte aspre și amare, dar și cele care dor și care lovesc tare, greutățile și nedreptățile. Iar Tu prin aceasta vrei să mă înveți ce înseamnă iertarea, să fiu nevinovat și fără reproșuri, să nu fac nimănui nimic rău, nu numai celor care nu mă asupresc, dar deasemenea și celor care mă desconsideră. Vrei, ca să mă rog și pentru cei ce-mi voiesc răul, precum o fac față de cei mai buni prieteni ai mei, care-mi fac bine și-mi aduc mari servicii. Și dorești, să fiu răbdător și liniștit, nu numai suportând loviturile și desconsiderările vieții mele, ci întotdeauna și în toate lucrurile care se opun voinței mele, așa precum Tu ai voit, ca în nimic să nu fie voia Ta ci numai voința Tatălui Tău…

O, Preadulce iubire a lui Isus, cât este de minunată iertarea ta, față de păcatele noastre, fă să se împlinească întotdeauna în noi voința Ta, precum o îndeplinesc permanent îngerii și toți sfinții Tăi în cer! Amin.

După Sfânta Ecaterina de Siena

Ritul bizantin