Start > Ritul latin > Duminica 4 din Postul Mare (B) – lectio divina

Duminica 4 din Postul Mare (B) – lectio divina

21 March 2009
1,354 afișări

Autor: FSC
Copyright: FSC
Duminica a IV-a din Post (Anul B)

TEXTUL BIBLIC: Ioan 3, 14-21

14 “După cum Moise a înălțat șarpele în pustiu, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul Omului, 15 pentru ca oricine crede în el să aibă prin el viață veșnică.

16 Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unul-născut, pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică. 17 Căci Dumnezeu a trimis pe Fiul său în lume, nu ca să osândească lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el.

18 Cine crede în el nu este osândit; dar cine nu crede este deja osândit, pentru că nu a crezut în numele Fiului unul-născut al lui Dumnezeu. 19 Iar judecata este aceasta: când lumina a venit în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. 20 Căci cine săvârșește răul urăște lumina și nu vine la lumină, ca să nu i se dea în vileag faptele. 21 Dar cine face adevărul vine la lumină, pentru ca să se vadă că faptele sale sunt săvârșite în Dumnezeu.

1 – LECTURA

Ce spune textul?

Piste pentru lectură

Iubiți prieteni:

Textul evanghelic din această duminică se poate subîmpărți în trei părți:

- Reflecție cu privire la “a înălța” (versetele 14-15).

- Planul de iubire a lui Dumnezeu față de lume (versetele 16-17)

- Acceptarea sau refuzarea planului de iubire a lui Dumnezeu de către lume (versetele 18-21).

Vom merge pe părți, încercând să aprofundăm fiecare din aceste trei părți.

Versetele 14-15 amintesc de un episod foarte semnificativ din Vechiul Testament în Cartea Numerelor 21,4-9 unde, în fața realității păcatului și a murmurării poporului, Dumnezeu trimite niște șerpi mistuitori (probabil că se face aluzie la usturimea pe care-o provoacă atunci când mușcă), care mușcau și provocau moartea multora. Atunci când membrii poporului își recunosc păcatul lor și cer iertare, Dumnezeu le dă ca “remediu” să privească un șarpe de aramă pus pe vârful unui stâlp ținut de Moise. Toți cei care erau mușcați, privind la acest semn erau vindecați. Astfel, așa cum “medicamentul” din Vechea Alianță a fost să privească șarpele înălțat, în Noua Alianță “medicamentul” va fi Fiul Omului înălțat care dă viață veșnică tuturor celor care cred în el. Ioan recreează și aprofundează în manieră simbolică episodul din Vechiul Testament pentru a-l referi la răstignirea și glorificarea lui Cristos. Isus mort și înviat va fi “noul medicament” pentru a vindeca infirmitatea păcatului și moartea spirituală în inima oamenilor. Astfel așa cum șarpele era un semn de mântuire care vindeca pe cei care-l priveau, Crucea va fi semn de mântuire pentru cei care-o contemplă.

Versetele 16-17 ne revelează adevăratele intenții ale lui Dumnezeu, care au de-a face cu iubirea. Dumnezeu atât de mult iubește lumea încât îl dă pe propriul său Fiu pentru ca toți să aibă viață veșnică, pentru a mântui și nu pentru a osândi persoanele. Ce important este să recuperăm pentru experiența noastră religioasă acest aspect: Dumnezeu vrea ca lumea să se mântuiască, Dumnezeu nu vine să osândească lumea. Dumnezeu este Iubire cu literă mare și acestea sunt adevăratele sale intenții și nu altele. Să ni le amintim mereu: motivul trimiterii Fiului este iubirea… Dumnezeu nu rămâne în “vorbe goale” ci realizează fapte concrete: îl dă din iubire pe propriul Fiu unic… Dumnezeu nu se complace în situația păcătoasă a omului, nici nu vine ca judecător implacabil ci, datorită iubirii mari pe care o are față de noi, caută să restaureze în noi imaginea deteriorată de păcat.

În versetele 18-21 sunt prezentate cele două răspunsuri posibile ale oamenilor din lume în fața planului și a propunerii lui Dumnezeu: să creadă sau să nu creadă; lumina sau întunericul; adevărul sau minciuna; poruncile și faptele bune sau păcatul… Dumnezeu îl face pe om liber și omul alege de care parte să stea, pentru ce pune pariu… De hotărârea omului depinde mântuirea sau osândirea. Aici credința și necredința se confruntă în mod violent. Motivul necredinței sunt “faptele rele”, “răul”; pentru asta păcătosul evită Lumina. În răspunsul de credință se realizează însăși judecata lui Dumnezeu cu privire la fiecare dintre oameni. Chiar aici intră în joc responsabilitatea și buna folosire a libertății… Este un text evanghelic neliniștitor. Percepem cu claritate că judecata finală nu este așa de departe. Trebuie să ne decidem, trebuie să alegem, trebuie să intrăm în joc în mod serios.

Pentru a ține cont: În teologia evangheliei după Ioan, Crucea este Înălțare și Glorificare. Nu are nuanța sinistră și rușinoasă pe care o are o evangheliile sinoptice (mai ales în Marcu). A fi înălțat pe Cruce este în același timp Glorie și Înălțare a Fiului Omului. În acest eveniment se revelează gloria Tatălui, atașamentul său și marea sa iubire. În Ioan, realitatea istorică a Crucii Domnului este deja “inundată” de forța învierii. În felul acesta se poate înțelege că Isus este glorificat în momentul Crucii.

Alte texte biblice pentru a confrunta: Num 21,4-9; In 1,5.10-11; In 16,33; In 15,8-17; In 14,17-19.

Pentru a continua aprofundarea acestor teme se poate vedea în dicționarul biblic cuvântul “Șarpe”.

Întrebări pentru lectură

- A se vedea In 3,1-13 pentru a percepe sensul întregii relatări: Cu cine este Isus? Despre ce vorbesc în aceste prime versete?

- Ce a făcut Moise în deșert?

- De ce și pentru ce a făcut asta?

- Ce are de-a face gestul lui Moise cu viața lui Isus?

- Ce înseamnă că Isus este “înălțat”?

- De ce îl dă Dumnezeu pe Fiul său unic?

- Pentru ce (cu ce scop) l-a trimis Dumnezeu pe Fiul său în lume?

- Ce i se întâmplă celui care crede în Fiul lui Dumnezeu?

- Ce i se întâmplă celui care nu crede în Fiul lui Dumnezeu?

- Cum se realizează judecata lui Dumnezeu?

- Cine preferă întunericul în locul Luminii?

- De ce unii urăsc lumina și se îndepărtează de ea?

2 – MEDITAȚIA

Ce-mi spune? Ce ne spune?

Întrebări pentru meditație

- Sunt conștient că realitatea păcatului din lume reprezentat de șarpe mă “mușcă” și mă “îmbolnăvește”?

- În ce lucruri descopăr că lumea se depărtează prin murmurări în deșertul vieții sale?

- Ce implică pentru mine astăzi că Fiul Omului “este înălțat”?

- Contemplu Crucea lui Cristos ca pe un “medicament” pentru bolile mele?

- Sunt capabil să privesc Crucea Domnului din perspectiva glorificării și înălțării? Mă apropii de El?

- În ce moduri concrete percep că Crucea lui Cristos este remediu pentru greșelile și păcatele mele?

- Ce implicație are pentru mine astăzi că Dumnezeu atât de mult iubește lumea încât îl trimite pe Fiul său unic?

- Sunt conștient de iubirea necondiționată pe care o are Dumnezeu față de mine?

- Percep că această iubire se exprimă în dăruirea lui pentru ca să am viață veșnică și să nu mor?

- Sunt martor entuziast și adevărat că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său pentru a osândi lumea ci pentru a o mântui?

- Care este răspunsul meu la această propunere de iubire din partea lui Dumnezeu?

- Cred sau nu cred; caut să cred sau caut să nu cred? Alimentez sau nu alimentez credința mea? Mă depărtez de necredință sau caut s-o măresc?

- Înțeleg că Dumnezeu realizează “judecata” în funcție de răspunsul meu? Înțeleg că Domnul nu vrea osândirea mea însă va respecta răspunsul meu pentru că m-a făcut liber?

- Îl primesc pe Domnul ca Lumină și Adevăr? Caut să mă apropii de Cristos ca Lumină a vieții mele?

- Cad ispitei de a mă depărta de Lumină de teamă să nu fie descoperite faptele mele rele, sau mă las purificat de obscuritățile și întunecimile mele?

3 – RUGĂCIUNEA

Ce-i spun? Ce-i spunem?

Pentru a trezi răspunsul rugăciunii vom citi două pasaje din aceeași evanghelie după Ioan care descriu situația Domnului în momentul Crucii.

Ioan 19,28-29

Moartea lui Isus

28 După aceea, știind Isus că toate s-au săvârșit, pentru ca Scriptura să se împlinească până la sfârșit, a spus: «Mi-e sete». 29 Era acolo un vas plin cu oțet; soldații au pus în isop un burete muiat în oțet, i l-au apropiat de gură. 30 După ce a luat oțetul, Isus a spus: «Totul s-a împlinit». Apoi, plecându-și capul, și-a dat duhul.

Ioan 19,35-37

Se împlinește Scriptura

35-37 Cel care a văzut dă mărturie pentru ca și voi să credeți. Mărturia sa este adevărată și el știe că spune adevărul. De fapt toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească acest cuvânt al Scripturii: «Nu-i veți zdrobi nici un os». Și în alt loc al Scripturii se spune: «Ei vor ridica ochii spre cel pe care l-au străpuns».

4 – CONTEMPLAȚIA

Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Pentru a interioriza Cuvântul din această duminică propunem să se ia o Cruce de lemn sau din alt material, un Crucifix sau o imagine tipărită cu Crucea Domnului și să se contemple…

A privi Crucea contemplând-o și lăsând ca Domnul să vorbească, să mângâie, să hrănească, să purifice în lumina a ceea ce ne-a făcut să medităm și să ne rugăm cu Cuvântul Vieții.

5 – ACȚIUNEA

La ce mă angajez? La ce ne angajăm?

Propuneri personale

- A încerca să contemplu zilnic Crucea Domnului ca medicament spiritual care mă depărtează de rău în toate formele sale.

- A mă decide în mod serios să mă depărtez de întuneric pentru a mă apropia mereu de Lumină.

Propuneri comunitare

- A dialoga în grupul tău de tineri despre realitatea crucii în ambientele de tineri. Care sunt principalele “cruci” ale tinerilor astăzi?

- A căuta mereu să fim martori entuziaști ai iubirii lui Dumnezeu față de toți oamenii din lume.

Ritul latin