Predici

TEXTUL BIBLIC: Ioan 2, 13-25

Isus merge la templu

13 Apropiindu-se Paştele iudeilor, Isus s-a urcat la Ierusalim. 14 În templu i-a găsit pe negustorii de boi, de oi şi de porumbei şi pe schimbătorii de bani şezând. 15 A făcut un bici din funii şi i-a izgonit pe toţi afară din templu, împreună cu oile şi boii, a aruncat pe jos banii schimbătorilor şi le-a răsturnat tarabele, 16 iar celor ce vindeau porumbei le-a zis: «Luaţi astea de aici şi nu faceţi din casa Tatălui meu o casă de negustorie!»

17 Ucenicii lui şi-au amintit atunci acest cuvânt al Scripturii: «Râvna casei tale mă consumă».

18 Iudeii au luat cuvântul şi i-au zis:

- Prin ce semn ne arăţi că ai dreptul să faci astfel de lucruri?

19 Drept răspuns Isus le-a spus:

- Distrugeţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica din nou.

20 Iudeii i-au zis:

- În patruzeci şi şase de ani s-a zidit templul acesta, şi tu îl vei ridica în trei zile?

21 Dar el vorbea despre templul trupului său. 22 Prin urmare, când a înviat din morţi, ucenicii lui şi-au adus aminte că le spusese cuvintele acestea şi au crezut în Scriptură şi în cuvintele pe care le spusese Isus.

Isus îi cunoaşte pe toţi

23 Pe când Isus era în Ierusalim, la sărbătoarea Paştelui, mulţi au crezut în el, văzând minunile pe care le făcea. 24-25 Dar Isus nu avea încredere în ei pentru că îi cunoştea pe toţi şi nu avea nevoie să-i dea cineva mărturie despre oameni, fiindcă el însuşi ştia ce este în om.

1 – LECTURA

Ce spune textul?

Piste pentru lectură

Dragi prieteni:

Marile religii de astăzi şi din toate timpurile au “temple” pentru a da cult Dumnezeului lor. Părinţii noştri în credinţă numesc “sinagogă” templele lor actuale, fraţii islamici numesc “moschee” locurile lor sacre, iar creştinii în generale le dăm titlul de “biserică”.

Ce este, în definitiv un “templu”? Pentru marile religii este întotdeauna un spaţiu sacru unde omul se întâlneşte cu Dumnezeul său. Această mică definiţie densă este aplicabilă la fiecare dintre cele trei exemple pe care le-am dat în paragraful anterior. Mi se pare important să reţinem această definiţie pentru că ne dă cheia pentru a înţelege relatarea sacră pe care trebuie s-o comentăm astăzi.

La un prim nivel, textul evanghelic din această duminică poate să ne surprindă puţin, văzând în Isus o atitudine aşa de fermă şi hotărâtă prin alungarea celor care vindeau animale şi schimbau bani la poarta templului. La o simplă vedere riscăm să “interpretăm greşit” relatarea crezând că e vorba de o simplă problemă de a nu amesteca economicul şi cultul. În realitatea sensul textului este mult mai profund.

Acest episod este relatat în cele patru evanghelii. Cei trei sinoptici (Mt, Mc şi Lc) îl pun la sfârşitul activităţii publice a lui Isus atunci când deja este aproape Paştele său. Evanghelia după Ioan, pe care o avem propusă astăzi, plasează această scenă la începutul activităţii revelatoare a lui Isus.

Templul era centrul credinţei şi al spiritualităţii poporului din Vechea Alianţă. Pentru aceasta, evlavia israelitului este profund marcat de devoţiunea şi iubirea faţă de templu. Această realitate o ilustrează frumoasele reflecţii pe care le fac Psalmii, pelerinajele, orientarea spre sanctuarul din Ierusalim a sinagogilor şi a celor care se roagă în orice parte a lumii.

Isus dă valoare templului până acolo încât îl numeşte “casa Tatălui meu” (cf. versetul 16) şi-l iubeşte cu pasiune (cf. versetul 17). Niciodată nu respinge templul, însă aşa cum face cu Legea însăşi pe care nu a venit ca s-o abolească, caută să ducă toate la împlinire. A duce la împlinire implică un pas, o nouă realitate care este bine descrisă în episodul de astăzi.

Evanghelistul Ioan foloseşte foarte multe mijloace literare în compunerea evangheliei sale. Unul din aceste mijloace cercetătorii Bibliei îl numesc “înţelegerea greşită ioanee”. În ce constă? Pentru a întări o idee, mai ales o idee profundă, teologică şi spirituală, evanghelistul face ca Isus să se joace cu câteva cuvinte care au un dublu sens sau o dublă semnificaţie. De exemplu, în 4,31-34: Isus vorbeşte de o mâncare pe care discipolii n-o cunosc şi ei cred că le-a adus cineva de mâncare, în realitate Isus se referă la împlinirea voinţei Tatălui; şi tot aşa multe alte texte.

În relatarea de astăzi o este “înţelegere greşită” cu privire la templu. Iudeii vorbesc despre templul material (versetul 20) şi Isus vorbeşte despre templul care este trupul său (versetul 21). Marele templu din Ierusalim este “spaţiu” al întâlnirii omului cu Dumnezeu, însă Isus se prezintă ca noul templu, noul “spaţiu” de întâlnire între om şi Dumnezeu. Isus Cristos Dumnezeu adevărat şi om adevărat este Templul cu majusculă, cel care “purifică”, “curăţă” şi duce la împlinire templul anterior, templul din Vechea Alianţă.

Pornind de la Isus mort şi înviat, nou Templu, dobândesc sens templele noastre de piatră, bisericile noastre, unde pe bună dreptate ne adunăm pentru a celebra moartea şi învierea Domnului până când el va veni din nou.

În definitiv, în acest text percepem un Cristos care vine să purifice templul înlocuind un “cult vechi”, care avea nevoie de sângele jertfelor şi de banii oferiţi, cu un “cult nou” în care el însuşi este Templu, spaţiu de întâlnire cu Dumnezeu realizat în unicul sacrificiu făcut o dată pentru totdeauna. În felul acesta Domnul “plăteşte” cu moartea şi învierea sa “impozitul” pe care iudeul trebuia să-l plătească în mod constant pentru a da cult lui Dumnezeu.

Ioan relatează şi în acelaşi timp interpretează episodul dându-ne o sinteză teologică a întregului mister al lui Cristos mort şi înviat care se va desfăşura în restul evangheliei. În definitiv, invitaţia este de a trăi un cult autentic, nou, profund, vital, profund înrădăcinat în persoana lui Isus… Un cult în “duh şi adevăr”, aşa cum va spune acelaşi evanghelist în 4,23.

Pentru a ţine cont: Legea lui Mose cerea ca animalele care urmau să fie jertfite să nu aibă nici o meteahnă. De vreme ce mulţi iudei veneau de departe, trebuiau să cumpere animalele de lângă templu.

Orice israelit cu vârstă mai mare de 20 de ani trebuia să plătească impozitul la templu cu nişte monede speciale (nu romane) care în perioada lui Isus deja nu se mai făceau. Pentru aceasta era necesar ca să fie schimbate la intrările în templu.

Alte texte biblice pentru a confrunta: Mt 21,12-13; Mc 11,15-17; Lc 19,45-46.

Pentru a continua aprofundarea acestor teme se poate vedea în dicţionar cuvântul “templu” (sanctuar).

Întrebări pentru lectură

- Unde se îndreaptă Isus?

- Ce sărbătoare este aproape?

- Cu cine se întâlneşte Isus în templul din Ierusalim?

- Ce face? Care este atitudinea sa?

- Ce spune?

- Ce îşi amintesc ucenicii?

- Ce îl întreabă conducătorii iudeilor pe Isus?

- Cum răspunde Domnul?

- În ce mod reacţionează conducătorii iudeilor?

- Ce reflecţie fac ucenicii lui Isus după acest episod?

- Care este reacţia celor care sunt în Ierusalim?

- Ce atitudine are Isus face de aceste persoane care sunt Ierusalim? De ce?

2 – MEDITAŢIA

Ce-mi spune? Ce ne spune?

Întrebări pentru meditaţie

- Ce loc ocupă “templul” în viaţa mea?

- Ce implică pentru mine faptul de a face parte dintr-o Biserică, dintr-o parohie, dintr-un centru de cult, dintr-o comunitate eclezială, dintr-un centru comunitar?

- Unde descopăr că se află accentul principal al templului după cum mă învaţă Isus? În edificiul material sau în “templul spiritual” care este comuniunea adunată în numele lui Cristos “noul Templu”?

- Mă descopăr eu ca “templu al lui Dumnezeu” în Cristos?

- Descopăr constant că parohia, comunitatea mea este “templul lui Dumnezeu” în Cristos Isus?

- Ce implicaţii are pentru mine faptul de a-mi aminti că Cristos vine să purifice templu, să purifice cultul?

- Sunt conştient că trăiesc în timpurile noului cult în care Cristos este centrul vieţii mele religioase?

- Dau importanţă “templului material” ca spaţiu în care se celebrează moartea şi învierea Domnului?

- Caut, pe cât posibil, să fac în aşa fel încât templul material unde îmi trăiesc credinţa să fie îngrijit şi aranjat aşa cum se cuvine?

- Colaborez, în măsura posibilităţilor mele, la “întreţinerea cultului” şi a “templelor” din Biserica mea?

3 – RUGĂCIUNEA

Ce-i spun? Ce-i spunem?

Pentru a lumina rugăciunea noastră, oferim câteva fragmente de texte luate din Cartea Psalmilor:

Ps 5,7-9

7 Tu îi nimiceşti pe cei mincinoşi.

Domnul îl dispreţuieşte pe cel care varsă sânge

şi pe cel care înşeală.

8 Dar eu, prin îndurarea ta cea mare,

voi intra în casa ta şi

te voi adora cu teamă în templul tău cel sfânt.

9 Doamne, povăţuieşte-mă în dreptatea ta,

înaintea duşmanilor mei!

Netezeşte calea ta înaintea mea.

Ps 27,4-6

4 Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut:

să locuiesc în casa Domnului

în toate zilele vieţii mele,

ca să privesc frumuseţea Domnului

şi să vizitez sanctuarul său.

5 El mă va adăposti în adăpostul lui

în ziua nenorocirii,

mă va adăposti în ascunzătoarea cortului său,

mă va ridica pe o stâncă.

6 Şi acum, să se înalţe capul mea

deasupra duşmanilor ce mă înconjoară,

iar eu voi jertfi în cortul lui jertfe de laudă;

voi cânta şi-l voi preamări pe Domnul.

Ps 65,5

5 Fericit este acela pe care tu îl alegi

şi ţi-l apropii:

el va locui în curţile tale.

Ne vom sătura cu bunătăţile casei tale

cu sfinţenia templului tău.

Desigur, se va putea continua prezentând texte din psalmi care vorbesc despre templu, despre casa Domnului, despre sanctuar sau chiar despre Ierusalim care, în unele texte, face referinţă directă la templu.

Lăsăm aceste trei texte pentru ca să poată ajuta în desfăşurarea celui de-al treilea pas din Lectio divina a noastră.

4 – CONTEMPLAŢIA

Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Propunerea pentru contemplaţie constă în a merge în propriul templu, în propriul loc de cult, în capelă, în biserică, şi a repeta în manieră senină, profundă şi ritmică fraza din versetul 17:

Râvna casei tale mă consumă…

Râvna casei tale…

Râvna casei tale…

5 – ACŢIUNEA

La ce mă angajez? La ce ne angajăm?

Propuneri personale

- A căuta să participi mai activ la cultul din “templul” tău.

- A cerceta vechimea, întemeietorii şi a căuta câteva date istorice despre “templul” la care participi.

Propuneri comunitare

- Investighează cu grupul tău de tineri cu privire la originea şi sensul templelor în cele trei mari religii monoteiste. Faceţi o sinteză despre sinagogă, biserici şi moschei.

- Încercaţi să luaţi contact cu câţiva tineri evrei sau islamici pentru a împărtăşi şi a dialoga cu ei ceea ce aţi investigat.

FSC Ritul latin