Start > Ritul latin > Duminica Paștelui (pentru copii)

Duminica Paștelui (pentru copii)

27 February 2009
1,136 afișări

Autor: pr. Pietro Righetto
Copyright: Editura Sapientia
Învierea Domnului (Anul B)

1. Introducere

În ziarul La Croix din 9 iunie 1963, George Huber a relatat acest episod emoționant.

Ioan XXIII trecea dintr-un salon în altul la căpătâiul copiilor bolnavi din spitalul Bambino Gesù de per Gianicolo. Zâmbea către acea mică lume bolnavă, iar ei îi răspundeau tot cu un surâs… Dintre copii, unii îl strigau; “Papa Givanni, vino aici!”, sau mai simplu; “Giovanni, Giovanni!”. Sfântul Părinte s-a oprit la căpătâiul unui copil cu numele de Angelo: “Ia uită-te, te cheamă Angelo? Și eu odată purtam acest nume. Apoi m-au pus să-l schimb. M-au pus să iau un altul!” Când a ajuns la patul micuțului Carmin Lemma, care orbise în urma unei meningite, papa nu a reușit să-și stăpânească lacrimile. “Tu ești Papa”, zise băiatul, “Eu știu, chiar dacă nu te văd”.. Papa s-a așezat pe patul lui și l-a mângâiat îndelung pe micul “orb”.

Și noi trebuie să-i spunem lui Isus: “Tu ai înviat; Tu ești Domnul! Noi credem chiar dacă nu te vedem”.

2. Tema

Aleluia! Isus cel înviat anunță astăzi tuturora: “Am înviat și sunt lângă tine; dă-mi mâna și să mergem împreună!” Aleluia!

3. Mesajul zilei

Catehetul sau lectorul: Astăzi, copii, cu toții putem participa la bucuria lui Isus cel înviat; toți: buni și răi; bogați și săraci, deoarece Domnul îi iubește pe toți și vrea ca toți să participe la victoria sa asupra păcatului și asupra morții. Să mergem cu toții cu seninătate la Isus cel înviat; nimeni să nu aibă frică, nimeni să nu fie trist: cel care ne iartă și ne mântuiește s-a ridicat din mormânt! Mântuitorul ne-a eliberat!

- Isus a înviat: toată durerea din lume a dobândit un sens.

- Isus a înviat: orice păcat este iertat.

- Isus a înviat: el dăruiește tuturora viața sa dumnezeiască și nemuritoare.

Și iată că Isus cel înviat se apropie de fiecare dintre voi și vă vorbește:

- Isus: Am înviat și sunt lângă tine: dă-mi mâna și să mergem împreună!

- Copilul: De ce ai venit la mine?

- Isus: Pentru că te iubesc!

- Copilul: Isuse, ce ai venit să-mi aduci?

- Isus: Am venit să-ți aduc iubirea care nu moare! Am venit să te eliberez de păcat. Cu mine nu trebuie să-ți mai fie frică! Eu am învins răul, tot răul! Am învins durerea, toată durerea lumii! Am învins iadul! Eu l-am învins pentru totdeauna pe diavol! Eu am învins moartea, moartea ta, moartea celor dragi ai tăi, moartea tuturor oamenilor! Eu astăzi vreau să-ți aduc în dar viața mea: viața lui Dumnezeu!

- Copilul: Isuse, eu nu înțeleg toate darurile tale minunate, dar îți mulțumesc din inimă; cu tine alături nu mai am nici o teamă. Spune-mi, până când vei rămâne cu mine?

- Isus: Mereu, pentru toată viața și pentru toată veșnicia!

- Copilul: Nu te vei sătura de mine, care adesea sunt așa de capricios?

- Isus: Nu, niciodată: am înviat ca să trăiesc mereu cu tine, lângă tine!

- Copilul: Și dacă am să fiu obraznic, și dacă… am să te părăsesc?

-

- Isus: Chiar dacă, atunci când vei crește mare, te vei îndepărta de mine, eu nu te voi părăsi nicicând, nici dacă prin răutatea ta vei deveni cel mai mare delincvent. Voi sta lângă tine, ca să te ajut să devii mai bun, ca să te fac fericit! Astăzi, ziua de Paști, este ziua învierii mele, dar e și ziua învierii tale. Vrei să reînnoiești făgăduințele tale de la botez, vrei să fii mereu prietenul meu?

- Copilul: Da, Isuse: ajută-mă să fiu prietenul tău fidel pentru totdeauna. Vreau să rămân cu tine, prinde-mă de mână și să mergem împreună pentru tot restul vieții mele!

4. Exemple

a) Cel care trăiește asemenea lui Isus în umilință și are încredere în Dumnezeu are speranța în nemurire.

În bucătăria regelui erau un vas de lut și un vas de fier. Acesta din urmă, mândru pentru că era din fier, lua deseori în râs vasul din lut:

- Nu valorezi nimic, ești fragil, te spargi imediat!

- Chiar dacă sunt din lut, răspundea celălalt, totuși pot să fiu util și sunt fericit să lucrez aici, în bucătăria regelui.

- Eu, vasul de fier, nu vreau să stau lângă tine: dacă te ating, te sparg!

- Eu, în schimb, replica vasul de lut, sunt fericit că stau lângă tine și nu îți port pică.

Dar vasul de fier a încheiat:

- Pleacă de lângă mine, sărman vas de lut: foarte curând vei fi făcut cioburi!

… Cu trecerea timpului, regatul a decăzut și palatul s-a prăbușit. Abandonate printre ruine, secole la rând, cele două vase au dispărut, acoperite de praf, în inima pământului.

Într-o zi, excavând pământ, a fost descoperit vasul de lut.

- Uite ce vas vechi! a strigat cineva cu uimire.

- Ce frumos! au exclamat ceilalți.

Imediat l-au curățat de praf și l-au spălat. Atunci, vasul și-a redobândit toată strălucirea.

- Vă mulțumesc tuturor, a spus atunci vasul de lut, m-ați curățat și sunt fericit. Dar lângă mine este prietenul meu: vasul de fier!

Au căutat, dar în zadar! A fost consumat de rugină de-a lungul timpului. Au găsit doar câteva fragmențele ruginite.

Doar umilul vas de lut a avut bucuria de a trăi din nou în mijlocul oamenilor (S. Danieli).

b) Ca în povești.

O principesă frumoasă, după ce nu a ascultat sugestia Principelui răului, a căzut într-un somn profund, rece ca moartea, întunecat ca moartea. Starea de har fusese pierdută, climatul lumii ei minunate s-a deranjat pentru totdeauna din cauza păcatului. Dar Principele cerului, îndrăgostit de ea, a vrut cu orice preț să o trezească din acea toropeală de moarte. A învins toată rezistența, toată cruzimea dușmanilor lui. A fost arestat, biciuit, încoronat cu spini, ucis, dar și mort a găsit puterea de a ajunge până la principesa adormită în grădina morții… I-a mângâiat fruntea. Și iată că ea s-a trezit și a început o viață nouă, alături de salvatorul ei… Era Isus, Mântuitorul întregii omeniri. Era Isus, mântuitorul vieții noastre.

c) Povestește Wilfrid Monod că s-a oprit în fața vitrinei unui comerciant de opere de artă, unde era expus un tablou care reproducea Răstignirea: a observat că un băiat îmbrăcat în zdrențe contempla intens aceeași pictură. Făcând-o pe ignorantul, l-a întrebat pe băiat cine era cel de pe cruce: “Este Mântuitorul nostru, Isus Cristos”, a răspuns micuțul și a explicat: “Aceia sunt soldații romani, și femeia care plânge este mama lui”. Monod a rămas uimit de tonul încrezător al băiatului: “L-au omorât, domnule. Chiar l-au omorât”, spunea în timp ce adultul se îndepărta. Dar după acești câțiva pași, acesta s-a auzit strigat: “Domnule, Domnule!” și băiatul a fugit după el: “Dar priviți, el a înviat. Da, domnule, el a înviat”. Și era triumfător în vestirea lui de credință (R. Francisco).

d) Sfat practic

Într-un climat de bucurie maximă, încercați să faceți viu mesajul lui Isus înviat. Sugerez o omilie dialogată. Începe, cum este indicat în “sugestii”, un cititor, invitând solemn toți copiii la bucurie. Apoi să se înceapă un dialog între Isus înviat (= celebrantul în solemnitatea hainelor sale liturgice) și un copil. Să se încheie cu un cântec de bucurie sau cu aplauze îndelungi și senine.

Ritul latin