Start > Ritul latin > A V-a duminică din Post (pentru copii)

A V-a duminică din Post (pentru copii)

27 February 2009
1,229 afișări

Autor: pr. Pietro Righetto
Copyright: Editura Sapientia
Duminica a V-a din Post (Anul B)

1. Introducere

Nimeni nu are o iubire mai mare decât cel care își dă viața pentru prieteni (In 15,13).

20 iulie 1941, un prizonier din blocul 14 din Auschwitz nu răspunde la apel: a reușit să fugă. Comandantul lagărului ordonă scoaterea a zece deținuți.

Dintre cei sortiți morții, unul izbucnește în plâns:

- Copilașii mei… soția mea…

Atunci, dintre deținuții înțepeniți în locurile lor, se desprinde hotărât numărul 16670 și cere:

- Eu nu am copii. Aș vrea să îl înlocuiesc pe tovarășul care plânge. A fost acceptat.

A fost aruncat împreună cu ceilalți în buncăr pentru a muri de foame. I-a însoțit pe colegii lui, unul câte unul, în ceruri, ușurându-i cu încrederea în Dumnezeu și cu rugăciunea.

La 14 august a fost exterminat cu o injecție de acid fenic și aruncat în cuptoarele crematoriului. Se numea pr. Maximilian Kolbe, franciscan polon, fondatorul Armatei Albe: două milioane de credincioși care doresc ca zâmbetul Mamei lui Dumnezeu să facă lumea mai umană.

În 1971, la Sfântul Petru, la beatificarea pr. Maximilian, cel mai emoționat era fostul sergent polon Francisc Gajownieczek, salvat de gestul de iubire maximă, apărut în lagărul morții din Auschwitz.

2. Tema

Isus moare din iubire față de toți oamenii.

3. Mesajul zilei

Isus moare din iubire.

- Inima poruncește deseori lucruri pe care mintea întârzie să le înțeleagă.

- Bunătatea, deseori, poruncește lucruri care depășesc dispozițiile legii.

- Cunosc un băiat la care a țipat învățătoarea, pentru că a vorbit în timpul orei. Ce spusese? Îl atenționase pe colegul său de bancă să nu se sprijine de spătarul scaunului, pentru că era o pată de cerneală. Normal, învățătoarea nu ar fi făcut lucrul acesta dacă ar fi știut motivul delictului. Dumnezeu ne vorbește în prima lectură despre o alianță nouă, nu scrisă pe sulurile Legii, ci în inimi: “Voi pune legea mea în sufletele lor, o voi scrie în inima lor”.

- Isus urma doar legea inimii, de aceea a intrat deseori în conflict cu conducătorii religioși evrei ai timpului său. Spuneau: “Nu îți este permis să ierți… Nu este permis să mergi cu cei răi etc.” În schimb, Isus mergea la cei care aveau cea mai mare nevoie de iubire. De aceea, a fost condamnat la moarte, ca trădător al religiei.

Isus moare pentru toți.

- Isus a avut conflicte cu conducătorii evreilor și pentru că nu putea înghiți discriminările religioase, morale și sociale: Dumnezeul cerului este Tatăl tuturor; toți oamenii sunt egali în fața Lui și frați între ei.

- Evreii, deținători ai adevăratei religii, făceau discriminări, de exemplu, cu păgânii idolatri.

- Isus, în schimb, i-a iubit și a vrut să îi aibă lângă el. La nașterea lui au venit magii; la Nazaret a lăudat văduva din Sarepta și pe Naaman sirianul; a spus că nu a găsit niciodată o credință atât de mare ca aceea a centurionului, care îi cerea cu umilință vindecarea slujitorului său; la picioarele crucii, primul care a îngenuncheat a fost conducătorul soldaților; din Ierusalim i-a trimis pe apostolii săi în toată lumea…

- Crucea lui Isus are patru brațe, câte puncte cardinale sunt. Acum, Isus vrea de la noi orice efort pentru a îndepărta orice contrast între creștini și necreștini; catolici și evangheliști; albi, negri și galbeni etc; între bogați și săraci; între nord și sud; între buni și răi.

În Evanghelia de astăzi, Isus își exprimă voința clară de a deschide ușile familiei lui Dumnezeu tuturor oamenilor care primesc cuvântul lui.

4. Exemple

Doar de la Dumnezeu poate veni curajul de a înfrunta tulburări și încercări numeroase, după cum ne demonstrează martirii creștini. Ne încredem doar în valorile supranaturale. Citim în “Actele canonizării” sfântului Carol Lwanga și ale celor douăzeci și unu de însoțitori, paji ai regelui Mwanga, în timpul persecuției din 1885-1887 în Uganda, că Kizito, cel mai tânăr dintre glorioșii martiri, cu puțin timp înainte de a fi condus la tortură, a zis că se teme că nu va rezista la durere, dar va reuși dacă prietenul Carol îi va ține strâns mâna. Acesta i-a ținut-o strâns cu bucurie, spunând: “Fii liniștit. Cu cealaltă mână mă țin de bunul Isus” (R. Francisco).

Ritul latin