Start > Ritul latin > A II-a duminică din Post (pentru copii)

A II-a duminică din Post (pentru copii)

27 February 2009
776 afișări

Autor: pr. Pietro Righetto
Copyright: Editura Sapientia
Duminica a II-a din Post (Anul B)

1. Introducere

O femeie s-a dus la fântână: o mică oglindă tremurândă, foarte limpede printre arborii pădurii. În timp ce cobora ulciorul pentru a scoate apă, a observat în apă un fruct mare, roșiatic, atât de frumos încât parcă spunea: “Ia-mă!”

A întins mâna ca să îl ia, dar fructul a dispărut și a reapărut abia când femeia și-a scos mâna din apă. Lucrul acesta s-a întâmplat de două sau de trei ori. Atunci femeia a început să scoată apă ca să sece fântâna. A lucrat îndelung, privind mereu spre fructul misterios; dar când a reușit să scoată toată apa, și-a dat seama că fructul nu mai era. Dezamăgită din cauza iluziei, era gata să plece, când a auzit un glas din arbori: “De ce cauți jos? Fructul este sus…” Femeia a ridicat ochii și a văzut atârnând de o creangă deasupra fântânii fructul frumos al cărui reflex l-a văzut în fântână… (Povestire din insula Zanzibar).

Nu trebuie să privim doar spre pământ; trebuie să acordăm timp suficient și pentru a privi în sus, să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu și să trăim ca fii ai săi, în așteptarea intrării în împărăția sa.

2. Tema

“Aceasta este dorința inimii mele: să merg în lumina Domnului”.

3. Mesajul zilei

Suntem în Postul Mare. Pentru a ne încuraja să îl urmăm cu entuziasm pe Isus ispitit și suferind, Biserica ne invită și să privim spre Isus glorios, Isus transfigurat.

După luptă, bucuria și victoria sigură. Fiecare noapte se termină cu zorii și din nou cu soarele.

Pe chipul lui Isus strălucește gloria Tatălui.

- Isus este încoronat cu glorie și cu strălucire: este ridicat Domnul peste întreg universul. Într-adevăr, Tatăl ne spune: “Acesta este Fiul meu preaiubit în care îmi aflu toată bucuria: de el să ascultați!”

- Pe chipul lui Isus strălucește gloria divinității.

- Este Fiul lui Dumnezeu, înfăptuiește operele lui Tatălui: vindecă bolile, învinge diavolul, potolește furtuna, învie morții. Răspândește vestea cea bună.

- Pe chipul lui Isus strălucește lumina sfințeniei.

- Nimeni nu are un suflet mai nobil decât al lui; este supus Tatălui. Nimeni nu este mai bogat în virtuți decât el: amintim atenția lui deosebită față de suferința umană, sărăcia vieții lui, iubirea sa față de cei păcătoși, capacitatea lui de a scruta inimile, loialitatea lui, fascinația lui divină…

- Pe chipul lui Isus strălucește lumina iubirii celei mai mari.

- Dacă din iubire față de om chipul lui Isus este suferind, pe de altă parte, strălucește datorită asemănării cu Dumnezeu = Iubire. Ne iubește mai mult decât orice: ne iubește până la a-și da viața pentru noi.

Strălucește pe chipul nostru gloria Tatălui. De ce?

- Suntem creaturi strălucite ale lui Dumnezeu.

- “Doamne, cine este omul să te gândești la el?… Cu puțin l-ai făcut mai mic decât pe îngeri; l-ai încununat cu slavă și cu măreție: i-ai dat putere peste toate creaturile…” (Ps 8).

- Suntem fiii lui Dumnezeu!

- “Cât de mare este iubirea pe care ne-a arătat-o nouă Dumnezeu: suntem realmente fiii săi… Vom fi asemănători cu El!” (1In 3,1-2).

- Să oglindim lumina lui Isus.

- “Va veni să ne viziteze un soare de sus, pentru a-i lumina pe cei care zac în întuneric și în umbra morții”.

- Suntem flori… de noapte: când va apărea soarele, culorile noastre vor străluci. Suntem diamante… în întuneric… Suntem chibrituri, veioze stinse; dar când va ajunge la noi “curentul” lui Isus, vom străluci!

Să părăsim întunericul păcatului și al răului. Să ne reînnoim lumina Botezului nostru. Dumnezeu este bucuria noastră. Noi suntem slava lui Dumnezeu!

4. Exemple

Prin Isus transfigurat, fiecare copil trebuie să întrevadă destinul său divin și veșnic, în ciuda împrejurărilor dureroase ale vieții. Urmarea lui Isus până pe Calvar înseamnă participarea și la învierea sa.

a) Ludovic al IX-lea, regele Franței, care a ajuns la cinstea altarelor, discuta într-o zi probleme de stat cu un ambasador.

Acesta, care printre altele era și un adulator abil, i-a spus regelui:

- Maiestate, vă felicit pentru că v-ați născut în acest regat preanobil și înfloritor.

La care suveranul a răspuns:

- Nu aceasta este adevărata mea glorie, ci faptul că m-am născut în credința cea adevărată; și țin să fiu numit “Ludovic de Poissy” pentru că aceea este localitatea în care am fost botezat.

Și se semna: Ludovic de Poissy, din respect și recunoștință pentru sfântul Botez.

b) “În casa mea sunt două camere, două paturi, o fereastră mică și o pisică albă.

În casa mea mâncăm numai seara, când tăticul meu se întoarce acasă, cu sacoșa plină de pâine și de pește uscat.

În casa mea suntem săraci, dar tăticul meu are privirea senină, mama mea are privirea senină, fratele meu are privirea senină, eu am ochii senini, și chiar și pisica are privirea senină.

Când suntem toți așezați la masă, în casa noastră parcă a coborât cerul” (o fetiță de 8 ani din Costarica).

c) Un băiat numit Erasmus Jacob, s-a întors acasă dând șuturi unei pietre transparente găsite în râul Orange.

Mama, după ce a strigat la el: “Îți vei strica pantofii”, a luat piatra în mână. Părea sticlă foarte tare. Le-a arătat-o vecinilor. Un comerciant aflat în trecere a cumpărat-o pentru câțiva bănuți și în Città del Capo a intrat la un bijutier, a aruncat-o pe masă și a spus:

- Uitați-vă puțin la ea. Poate că valorează ceva.

Bijutierul a înțeles imediat și l-a chemat pe patron.

- Unde ați găsit acest diamant? a întrebat acesta.

- Diamant? Nu mă luați în râs. L-am cumpărat de la un băiețel din Kimberly care se distra dându-i șuturi. I-am dat o jumătate de liră sterlină și mă tem că am făcut o afacere foarte proastă.

- Acesta valorează o mie de lire sterline! a replicat expertul.

Zvonul s-a răspândit, ziarele au scris despre el. Câteva sute de persoane au început să răscolească nisipurile de la Orange, câmpiile din Kimberly. Și puțin mai târziu, un păstor a găsit o piatră transparentă, foarte mare: un diamant de 81 de carate. Din vânzarea lui a cumpărat 500 de oi, zece vaci și un cal.

A fost o explozie, un potop. Mii de căutători au întors pe dos malurile Orangelui. Alții au intrat mai în adânc, unde specialiștii spuneau că există un teren vulcanic. În câteva nopți s-a ridicat un oraș de barăci. Alte diamante, mereu alte diamante erau scoase din pământ… (C. Daniele-D. Zanella).

Noi suntem “diamantele lui Dumnezeu”; să nu ne subevaluăm, chiar dacă părem cioburi de sticlă.

d) Le putem sugera copiilor noștri, mai ales în timpul acestui post, să păstreze o oarecare demnitate, amintindu-le că sunt copii ai lui Dumnezeu:

- în cuvinte: “Gata cu înjurăturile!”

- în acțiune: “Gata cu lipsa de educație!”

Ritul latin