Predici

1. Introducere

O femeie s-a dus la fântână: o mică oglindă tremurândă, foarte limpede printre arborii pădurii. În timp ce cobora ulciorul pentru a scoate apă, a observat în apă un fruct mare, roşiatic, atât de frumos încât parcă spunea: “Ia-mă!”

A întins mâna ca să îl ia, dar fructul a dispărut şi a reapărut abia când femeia şi-a scos mâna din apă. Lucrul acesta s-a întâmplat de două sau de trei ori. Atunci femeia a început să scoată apă ca să sece fântâna. A lucrat îndelung, privind mereu spre fructul misterios; dar când a reuşit să scoată toată apa, şi-a dat seama că fructul nu mai era. Dezamăgită din cauza iluziei, era gata să plece, când a auzit un glas din arbori: “De ce cauţi jos? Fructul este sus…” Femeia a ridicat ochii şi a văzut atârnând de o creangă deasupra fântânii fructul frumos al cărui reflex l-a văzut în fântână… (Povestire din insula Zanzibar).

Nu trebuie să privim doar spre pământ; trebuie să acordăm timp suficient şi pentru a privi în sus, să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu şi să trăim ca fii ai săi, în aşteptarea intrării în împărăţia sa.

2. Tema

“Aceasta este dorinţa inimii mele: să merg în lumina Domnului”.

3. Mesajul zilei

Suntem în Postul Mare. Pentru a ne încuraja să îl urmăm cu entuziasm pe Isus ispitit şi suferind, Biserica ne invită şi să privim spre Isus glorios, Isus transfigurat.

După luptă, bucuria şi victoria sigură. Fiecare noapte se termină cu zorii şi din nou cu soarele.

Pe chipul lui Isus străluceşte gloria Tatălui.

- Isus este încoronat cu glorie şi cu strălucire: este ridicat Domnul peste întreg universul. Într-adevăr, Tatăl ne spune: “Acesta este Fiul meu preaiubit în care îmi aflu toată bucuria: de el să ascultaţi!”

- Pe chipul lui Isus străluceşte gloria divinităţii.

- Este Fiul lui Dumnezeu, înfăptuieşte operele lui Tatălui: vindecă bolile, învinge diavolul, potoleşte furtuna, învie morţii. Răspândeşte vestea cea bună.

- Pe chipul lui Isus străluceşte lumina sfinţeniei.

- Nimeni nu are un suflet mai nobil decât al lui; este supus Tatălui. Nimeni nu este mai bogat în virtuţi decât el: amintim atenţia lui deosebită faţă de suferinţa umană, sărăcia vieţii lui, iubirea sa faţă de cei păcătoşi, capacitatea lui de a scruta inimile, loialitatea lui, fascinaţia lui divină…

- Pe chipul lui Isus străluceşte lumina iubirii celei mai mari.

- Dacă din iubire faţă de om chipul lui Isus este suferind, pe de altă parte, străluceşte datorită asemănării cu Dumnezeu = Iubire. Ne iubeşte mai mult decât orice: ne iubeşte până la a-şi da viaţa pentru noi.

Străluceşte pe chipul nostru gloria Tatălui. De ce?

- Suntem creaturi strălucite ale lui Dumnezeu.

- “Doamne, cine este omul să te gândeşti la el?… Cu puţin l-ai făcut mai mic decât pe îngeri; l-ai încununat cu slavă şi cu măreţie: i-ai dat putere peste toate creaturile…” (Ps 8).

- Suntem fiii lui Dumnezeu!

- “Cât de mare este iubirea pe care ne-a arătat-o nouă Dumnezeu: suntem realmente fiii săi… Vom fi asemănători cu El!” (1In 3,1-2).

- Să oglindim lumina lui Isus.

- “Va veni să ne viziteze un soare de sus, pentru a-i lumina pe cei care zac în întuneric şi în umbra morţii”.

- Suntem flori… de noapte: când va apărea soarele, culorile noastre vor străluci. Suntem diamante… în întuneric… Suntem chibrituri, veioze stinse; dar când va ajunge la noi “curentul” lui Isus, vom străluci!

Să părăsim întunericul păcatului şi al răului. Să ne reînnoim lumina Botezului nostru. Dumnezeu este bucuria noastră. Noi suntem slava lui Dumnezeu!

4. Exemple

Prin Isus transfigurat, fiecare copil trebuie să întrevadă destinul său divin şi veşnic, în ciuda împrejurărilor dureroase ale vieţii. Urmarea lui Isus până pe Calvar înseamnă participarea şi la învierea sa.

a) Ludovic al IX-lea, regele Franţei, care a ajuns la cinstea altarelor, discuta într-o zi probleme de stat cu un ambasador.

Acesta, care printre altele era şi un adulator abil, i-a spus regelui:

- Maiestate, vă felicit pentru că v-aţi născut în acest regat preanobil şi înfloritor.

La care suveranul a răspuns:

- Nu aceasta este adevărata mea glorie, ci faptul că m-am născut în credinţa cea adevărată; şi ţin să fiu numit “Ludovic de Poissy” pentru că aceea este localitatea în care am fost botezat.

Şi se semna: Ludovic de Poissy, din respect şi recunoştinţă pentru sfântul Botez.

b) “În casa mea sunt două camere, două paturi, o fereastră mică şi o pisică albă.

În casa mea mâncăm numai seara, când tăticul meu se întoarce acasă, cu sacoşa plină de pâine şi de peşte uscat.

În casa mea suntem săraci, dar tăticul meu are privirea senină, mama mea are privirea senină, fratele meu are privirea senină, eu am ochii senini, şi chiar şi pisica are privirea senină.

Când suntem toţi aşezaţi la masă, în casa noastră parcă a coborât cerul” (o fetiţă de 8 ani din Costarica).

c) Un băiat numit Erasmus Jacob, s-a întors acasă dând şuturi unei pietre transparente găsite în râul Orange.

Mama, după ce a strigat la el: “Îţi vei strica pantofii”, a luat piatra în mână. Părea sticlă foarte tare. Le-a arătat-o vecinilor. Un comerciant aflat în trecere a cumpărat-o pentru câţiva bănuţi şi în Città del Capo a intrat la un bijutier, a aruncat-o pe masă şi a spus:

- Uitaţi-vă puţin la ea. Poate că valorează ceva.

Bijutierul a înţeles imediat şi l-a chemat pe patron.

- Unde aţi găsit acest diamant? a întrebat acesta.

- Diamant? Nu mă luaţi în râs. L-am cumpărat de la un băieţel din Kimberly care se distra dându-i şuturi. I-am dat o jumătate de liră sterlină şi mă tem că am făcut o afacere foarte proastă.

- Acesta valorează o mie de lire sterline! a replicat expertul.

Zvonul s-a răspândit, ziarele au scris despre el. Câteva sute de persoane au început să răscolească nisipurile de la Orange, câmpiile din Kimberly. Şi puţin mai târziu, un păstor a găsit o piatră transparentă, foarte mare: un diamant de 81 de carate. Din vânzarea lui a cumpărat 500 de oi, zece vaci şi un cal.

A fost o explozie, un potop. Mii de căutători au întors pe dos malurile Orangelui. Alţii au intrat mai în adânc, unde specialiştii spuneau că există un teren vulcanic. În câteva nopţi s-a ridicat un oraş de barăci. Alte diamante, mereu alte diamante erau scoase din pământ… (C. Daniele-D. Zanella).

Noi suntem “diamantele lui Dumnezeu”; să nu ne subevaluăm, chiar dacă părem cioburi de sticlă.

d) Le putem sugera copiilor noştri, mai ales în timpul acestui post, să păstreze o oarecare demnitate, amintindu-le că sunt copii ai lui Dumnezeu:

- în cuvinte: “Gata cu înjurăturile!”

- în acţiune: “Gata cu lipsa de educaţie!”

pr. Pietro Righetto Ritul latin