Start > Ritul bizantin > Convertiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor

Convertiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor

11 January 2009
1,710 afișări

Autor: pr. Mihai Tegzeș
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica după Botezul Domnului

Iubiți credincioși!

La începutul Evangheliei de astăzi observăm cum Isus a lăsat Nazaretul pentru a se îndrepta spre Capernaum, semn pentru apostolul Matei al faptului că El împlinește voința lui Dumnezeu exprimată cu mult timp înainte prin profeția făcută de Isaia: trecerea de la un timp de asuprire la unul de mântuire (Is 8, 23-24). Mai precis, poporului din ținutul Galileii – zonă populată de multe națiuni păgâne, în urma ocupației asiriene din sec. VIII î. Cr. -, și care zăcea în întuneric și în păcate, lumină mare i-a răsărit. În sens biblic “lumina” este semnul lui Dumnezeu care mântuiește; lumina este cea care biruie întunericul care este cauza păcatului și a morții omului.

Imediat după Botez, Mântuitorul nostru începe să predice; intră în perioada Sa de viață definită “viața publică”. Începutul vieții publice a lui Isus nu este caracterizat de săvârșirea vre-unei minuni, ci de o întâlnire cu persoane pe care le va invita să-L urmeze și pe care, în urma unei pregătiri, le va trimite să propovăduiască lumii întregi. Acest fapt ne arată cum Evanghelia a “călătorit” de-a lungul istoriei, pentru a întâlni bărbați și femei pe care să-i cheme la mântuire (la moștenirea Împărăției). Acțiunea lui Isus este hotărâtă, nu este caracterizată de răzgândire sau de vre-o pauză, iar acest lucru reiese cu certitudine din faptul că El, “imediat” întâlnește alți doi frați și-i cheamă și pe ei. Aceștia “repede” (imediat) Îl urmează: credința îi determină să renunțe la obiceiurile lor de-o viață și să apuce pe calea capabilă să le de-a un răspuns clar și un sens deplin legat de scopul vieții lor.

Este important că predicarea începută de Isus nu se va mai întrerupe, ci va fi continuată de-a lungul istoriei de către apostoli, iar mai apoi de episcopi, preoți și credincioși. Acest lucru este un semn clar al faptului că toți oamenii sunt chemați să-L urmeze pe Dumnezeu, să se convertească. “Convertirea” este primul pas pe care este chemat să-l facă fiecare creștin, iar Evanghelia – pe care abia am ascultat-o -, ne învață că ea se realizează prin urmarea lui Cristos. În acest sens, imediat, apostolul Matei, în Evanghelia sa relatează despre “predica de pe munte”, tocmai pentru a sublinia că “mulțime multă de oameni mergea la Isus ca să se vindece”.

De unde a avut Isus atâta putere de convingere? Alegerea Sa de a coborî în mijlocul nostru și empatia Sa, capacitatea Sa de a simți și de a participa la suferințele și la necazurile oamenilor cu care s-a întâlnit: faptul că, “Predica… și vindeca toată boala”, i-a determinat pe oameni să alerge la El, să creadă în El și să-L urmeze. La urma urmei, acesta este felul în care Isus s-a arătat acelor oameni – dar și nouă creștinilor din mileniul trei – ca fiind lumina cea adevărată ce a pătruns în suflete pentru a alunga întunericul păcatului din viața noastră. Dumnezeul nostru, lumina lumii, și lumina care strălucește în întuneric, este un Dumnezeu care se întâlnește cu toată mizeria oamenilor, pentru a o lua asupra Sa și, astfel, a-i purifica pe oameni, a-i vindeca și a-i conduce la sfințenie. De fapt, Matei evidențiază cum Dumnezeu, prin Isus, împlinește mântuirea oamenilor.

Iată cum, în această zonă a Galileii (a păgânilor), zonă considerată întunecată și păcătoasă de către poporul ales, răsare lumina. Iată cum Isus – chiar de la începutul misiunii Sale -, vine ca “lumină” care se opune, și care înlătură întunericul răului și al păcatului. El a venit, a intrat în istorie, a cumpărat-o cu preț scump pentru a o mântui

Un alt element important care se poate desprinde din Evanghelia de astăzi este constituit de faptul că Isus a început să predice: prin piețele și prin sinagogile lor. Acest lucru arată cum Isus dorește ca mesajul Său să ajungă la toți oamenii. De astăzi înainte, pentru noi dorința lui Isus implică să nu ne limităm la a predica doar în Biserică, ci peste tot pe unde trăim; nu doar cu vorba, ci înainte de toate cu fapta. Fiecare trebuie să ne întrebăm dacă am primit lumina cea adevărată. Dacă am primit-o, o ținem doar pentru noi, în mod egoist, sau îi învățăm și pe copiii și pe nepoții noștri cum să devină adevărați creștini și persoane curajoase care nu se tem să răspândească adevărul și dreptatea în lume. Îi încurajăm pe cei de lângă noi să-L urmeze pe Dumnezeu, sau noi dorim să-i luăm locul lui Dumnezeu astfel încât lumea să ne urmeze pe noi și ideile noastre limitate?

Cum de Domnul și-a început misiunea chiar în mijlocul “întunericului”, într-o zonă în care avea cea mai scăzută probabilitate de succes deoarece auditoriul era format în marea lui parte din păgâni? Putem să înțelegem că așa este Domnul; El nu se dă înapoi de la ceea ce este mai greu: începe să predice în zona unde majoritatea oamenilor erau păgâni; oameni care nici nu-L așteptau și nici nu-L doreau. Ce poate să însemne pentru noi acest lucru? Oare comportamentul Mântuitorului nu ar trebui imitat de oricare dintre comunitățile noastre creștine? Oare nu suntem chemați să alergăm după cei “rătăciți” și “atei”? Oare nu trebuie să ieșim dintre zidurile Bisericii pentru a-L re-dărui pe Dumnezeu oamenilor?

Isus s-a hotărât să viziteze acești păgâni, El le dăruiește lumina și exemplul Său. După exemplul lui Isus, cu toții trebuie să răspândim credința în Dumnezeu, începând chiar de la inimile noastre, de multe ori, “necredincioase”: oare nu s-a plictisit Domnul să fie “mult-adorat” în Biserici dar, în același timp, să fie mereu alungat din inimile și din viața noastră și uitat și chiar eliminat din viața politică, economică, culturală și chiar din viața de familie.

Fraților! Faptul că ne adunăm – duminică de duminică – în jurul lui Isus în Biserică, automat implică să-i facem loc în viața noastră de zi cu zi: la locul de muncă și în familie. Să nu uităm de faptul că noi am primit credința de la părinții noștri, și, prin urmare, avem datoria să o transmitem copiilor și nepoților noștri, iar substanța mesajului este: “Convertiți-vă că s-a apropiat Împărăția cerurilor”.

Din Evanghelia de astăzi mai putem nota și faptul că inițiativa îi aparține lui Dumnezeu, iar noi suntem chemați să înțelegem ceea ce El a făcut pentru noi și să-L urmăm. Trebuie să știm că înainte de-a ne cere ceva, înainte de-a ne judeca, Dumnezeul nostru se dă pe Sine ca exemplu. El este Cel care se dăruiește primul, El suferă, El riscă în relația Sa cu noi oamenii. Parcă ne spune prin ceea ce a făcut: “M-am apropiat de voi, înțelegeți acest lucru”? “A înțelege” înseamnă pentru noi să lăsăm totul (preocupările, afacerile, rivalitățile) pentru a re-descoperi esențialul vieții, precum ucenicii din evanghelie, ca să devenim pescari de oameni.

Faptul că s-a apropiat “Împărăția” poate fi văzut fie în sensul că Dumnezeu s-a apropiat și mai mult de om, coborând în mijlocul nostru cu iubirea Sa; dar și faptul că Împărăția este acolo unde Dumnezeu împărățește și unde oamenii respectă poruncile Sale. Expresia “Împărăția cerurilor” este folosită doar de către apostolul Matei, ea arată, nu un loc, ci acțiunea lui Dumnezeu, adică faptul că El este Cel care împărățește peste oameni, dorind să-i facă pe toți părtași ai păcii, dreptății și iubirii Sale. Pentru a participa la această Împărăție este obligatorie convertirea: omul este chemat să întoarcă spatele păcatului pentru a-L urma pe Dumnezeu. Amin.

Ritul bizantin