Start > Ritul bizantin > Veniți la ospățul pregătit de Dumnezeu

Veniți la ospățul pregătit de Dumnezeu

12 December 2008
2,213 afișări

Evanghelia de astăzi afirmă că fericirea adevărată constă în a lua parte la Banchetul organizat de Dumnezeu în Împărăția Sa. În mentalitatea Vechiului Testament, “banchetul” simbolizează mântuirea pe care Dumnezeu o dăruiește tuturor popoarelor. Din conținutul pericopei pe care astăzi am ascultat-o, reiese că cele trei categorii de oameni răspund printr-un refuz categoric invitației la banchetul dat de Domnul. Motivul refuzului constă în faptul că: bogatul este subordonat în chip fatal doar avuțiilor sale; negustorul, chiar dacă este priceput cu comerțul, nu este capabil de a evalua ceea ce este mai important pentru sufletul său; cei căsătoriți, orbiți doar de a plăcea partenerului de viață, nu simt nevoia de a-L întâlni pe Dumnezeu. Pentru ei: averea, comerțul și partenerul de viață, sunt mult mai importante decât Dumnezeu.

Evanghelistul dorește să corecteze mentalitatea conform căreia fiecare om își câștigă mântuirea în urma unei vieți trăite după bunul plac și independent de voința și respectarea poruncilor lui Dumnezeu. Mai mult, Sfântul Luca evidențiază că “participarea la banchet” sau mântuirea este un dar, o invitație pe care Dumnezeu o face oamenilor din iubire gratuită pentru ei. De fapt, la o sărbătoare, nu atât meniul, cât persoanele care sunt prezente și ne bine-dispun ne determină să ne simțim bine.

O altă idee esențială care se poate deduce din pericopa de astăzi este: “participarea la împărăție nu ține cont de cine a reușit în viață, ci mai cu seamă de cei care au acceptat invitația”. Mântuitorul nostru îi declară “fericiți” pe cei care fac binele în mod dezinteresat. El specifică faptul că fericirea lor deplină se va realiza în “Împărăție” și se va asemăna cu participarea la un banchet. Aceste idei sunt explicate de Mântuitorul în evanghelia de astăzi. Totuși, noi rămânem uimiți deoarece cei invitați nu doresc să se bucure, nu sunt interesați de fericire. În ciuda faptului că invitații refuză participarea la “banchet” pe motive de avere, comerț și plăcere, Domnul nu se predă, ci se adresează săracilor, abandonaților, cu alte cuvinte, categoriilor de oameni pe care cultura noastră căutătoare de succes le disprețuiește.

Primul motiv al refuzului este bogăția: fiecare om este atras de lucrurile la care ține, iar acestea devin pentru el comoara inimii sale. În pilda semănătorului este evidentă aluzia că averea devine stăpână pe omul bogat, îl face sclav și-l împiedică să se roage, să se maturizeze și să urmeze poruncile (să se apropie de Domnul). Al doilea motiv invocat de cei care au refuzat invitația Domnului este comerțul. Se pare că negustorul este preocupat doar de cum să câștige din ce în ce mai mult, adică de cantitate, în dauna calității produselor sale și în dauna celorlalți oameni. Astfel se comercializează și lucruri urâte și lucruri dăunătoare, se vând și oameni și chiar pe Isus suntem gata să-L trădăm și să-L vindem pentru un câștig meschin. Mai grav este faptul că preocupările unor astfel de oameni îi îndepărtează de aproapele și de Dumnezeu. Al treilea motiv este partenerul de viață. Evanghelistul ne învață și pe noi că partenerul de viață nu trebuie să fie pentru nimeni un obstacol în drumul către Dumnezeu.

Slujitorul – cuvânt ce apare de cinci ori doar în textul pe care azi l-am ascultat – trimis în lume de Tatăl nu este nimeni altul decât Isus Cristos, care s-a făcut pe sine om, din iubire față de Dumnezeu și față de toți oamenii. În urma insistențelor lui Dumnezeu, două feluri de oameni iau parte la banchetul Său: săracii și păgânii, adică cei care erau excluși de la mântuire de către mai marii poporului și de către învățații vremii. Din “dreptul” de a participa la “banchet” pe baza invitației gratuite a lui Dumnezeu, trebuie să înțelegem că toți aceia care au dorit să-și câștige mântuirea după reguli strict umane, stabilite doar după bunul lor plac, au rămas afară. Prin urmare toți aceia care se bazează doar pe propriile lor puteri vor rămâne afară până când nu se vor socoti în rândul săracilor, păcătoșilor, ultimilor; până când nu vor dori și nu vor accepta ajutorul și mântuire lui Dumnezeu.

Un om care se convertise de curând și începuse să guste pacea sufletească ce-i venea din rugăciune, aștepta ca cineva să-și dea seama de schimbarea sa și să-l admire. Spre surprinderea sa a înțeles că i s-a prezentat Isus și i-a cerut – pentru o adevărată convertire – să renunțe la tot: orgoliu, dorința de faimă, așteptări de mulțumire… Mai apoi acest creștin recunoștea: “Doar cei care sunt liberi cu adevărat, pot iubi cu adevărat și se pot bucura cu adevărat”.

Ritul bizantin