Start > Ritul latin > A III-a Duminică din Advent (pt. copii)

A III-a Duminică din Advent (pt. copii)

5 December 2008
596 afișări

Autor: pr. Pietro Righetto
Copyright: Editura Sapientia
Duminica a III-a din Advent (Anul B)

1. Introducere

Numai cel care are credință, cel care iubește, poate să îl recunoască în Pruncul din Betleem pe așteptatul Mântuitor.

La sfârșitul ultimului război, în gara din Verona, ajunge, în sfârșit, și se oprește trenul care îi aduce acasă pe prizonierii eliberați din lagărele de concentrare. Toți coboară cu bucurie, se întâlnesc, se îmbrățișează și se sărută. A rămas un prizonier în tren; coboară cu grijă; la un moment dat, se apropie hotărât de o femeie și o îmbrățișează emoționat. Este mama care îl privește în ochii întunecați și exclamă: “Ești orb, fiul meu! Cum ai putut să mă vezi?” “Mamă – a răspuns el – inima mea te-a recunoscut”.

2. Tema

Dacă nu ești atent, Isus vine și tu nu-ți dai seama.

3. Mesajul zilei

Viața creștină este convertire

- Fără Isus – infern dur; cu Isus – paradis veșnic.

- Trebuie să ne bucurăm, pentru că Isus este aproape: este Emanuel. La sosirea lui Isus “izbucnesc” de bucurie Elisabeta, Zaharia, Iosif, Maria, Îngerii, Simeon, chiar și Ioan Botezătorul încă înainte de a se naște, păstorii, magii etc. Toți, cu excepția celor care sunt separați de Dumnezeu și, asemenea lui Irod, nu vor să știe de Isus.

- Pentru a putea simți cu adevărat bucuria Crăciunului, trebuie să ne convertim la Isus.

Convertire la bucurie.

- Nu noi ne mântuim prin eforturile și cu sacrificiile noastre: ci Mesia, plin de Duhul Sfânt, ne mântuiește, îi mântuiește pe toți, chiar și pe cei mai mizeri, chiar și pe cei mai abandonați.

- Dumnezeu ne iubește cu adevărat!

- Biblia nu conține o recomandare: “Fiți buni și vă voi mântui!”, ci un dar: “Vă mântuiesc pe toți, pentru că vă iubesc”, chiar dacă a fi bun trebuie să fie răspunsul nostru dat iubirii Tatălui. A ne converti la bucurie înseamnă a recunoaște imensa milostivire a lui Dumnezeu, a accepta darurile sale cu umilință, asemenea Mariei, care se bucură în Dumnezeu, Mântuitorul ei.

Convertire la recunoștință.

- A spune “mulțumesc” este semn de bună creștere; trebuie să ne convertim la recunoștință, trebuie să începem să fim educați de Dumnezeu. Dar ce daruri ne-a oferit Dumnezeu? Acestea: seninătatea sufletului în har, Duhul Sfânt, pacea, siguranța unei mântuiri totale, suflet și trup, a unei mântuiri veșnice.

- Cine ne asigură că Dumnezeu ne-a oferit toate aceste daruri? Credința în Isus.

Convertire la credință.

- La sosirea lui Isus, lumina lumii, unii l-au primit cu credință, în timp ce alții au preferat să rămână în întuneric.

- A avea credință în Isus înseamnă a recunoaște că el este Fiul lui Dumnezeu, mai mare decât Ioan Botezătorul, solul său; înseamnă a deveni și noi ca Ioan Botezătorul: glasuri ale lui Dumnezeu, mesagerii săi; înseamnă, mai ales, a recunoaște că Isus astăzi este în mijlocul nostru: “În mijlocul vostru este cineva pe care nu îl cunoașteți”.

4. Exemple

a) Rudolf, conte de Augsburg, s-a dus într-o zi la vânătoare, însoțit de mulți nobili. Deodată, a început o ploaie puternică. Atunci contele, dând pinteni calului, în timp ce căuta un loc de refugiu, s-a întâlnit cu un preot care mergea pe jos, pe o cărare noroioasă, ducându-l pe Isus Euharisticul spre casa unui bolnav. Rudolf, văzând aceasta, a coborât repede și, cu un act de reverență profundă, s-a apropiat de ministrul lui Dumnezeu și i-a spus:

- Nu vreau să se spună vreodată că eu am trecut călare și dumneavoastră, cu Mântuitorul meu, pe jos!

Și urcându-l pe preot pe cal, plin de bucurie, l-a însoțit pe Isus pe jos până la umila căsuță a bolnavului (cf. Tesoro di racconti edificanti).

b) Aeroportul unui oraș din Orientul Îndepărtat a fost lovit într-o zi de o furtună puternică. Pasagerii traversau în fugă pista pentru a urca într-un DC3 gata de decolare pentru un zbor intern.

Un misionar, ud tot, a reușit să găsească un loc comod alături de o ferestruică.

Decolarea era foarte aproape și un om din echipaj a închis ușa grea a avionului. Ploaia continua să cadă pe pistă.

Deodată, s-a văzut un om care alerga spre avion, apărându-se cât putea mai bine cu un impermeabil. Întârziatul a bătut energic la ușa avionului, cerând să intre. Stewardesa i-a explicat prin semne că era prea târziu. Omul a dublat numărul bătăilor în ușa avionului. Stewardesa a încercat să îl convingă să renunțe.

Nici o șansă: omul insista și cerea să intre. Până la urmă, stewardesa a cedat și a deschis ușa. A întins mâna și l-a ajutat pe pasagerul întârziat să urce, dar a rămas cu gura căscată. Acel om era pilotul avionului (B. Ferrero).

Ritul latin