Predici

1. Introducere

Să pregătim nişte “paie” pentru leagănul lui Isus!

După o lungă perioadă de viaţă în comun, petrecută în studiu şi meditaţie, trei ucenici l-au părăsit pe bătrânul lor maestru pentru a-şi începe misiunea în lume.

Zece ani mai târziu, cei trei ucenici s-au întors să îl viziteze pe maestru. Bătrânul călugăr le-a cerut să se aşeze în jur, pentru că durerile îl împiedicau să se ridice.

Fiecare a început să-şi povestească propria experienţă.

- Eu, a început primul, cu o tresărire de orgoliu, am scris multe cărţi şi am vândut milioane de exemplare.

- Ai umplut lumea de hârtie, a spus maestrul.

- Eu, a început să spună al doilea, cu mândrie, am predicat în mii de locuri.

- Tu ai umplut lumea cu cuvinte, a spus maestrul.

A luat cuvântul şi al treilea.

- Eu ţi-am adus această pernă ca să-ţi pui pe ea picioarele bolnave, a spus el.

- Tu, a spus zâmbind maestrul, l-ai găsit pe Dumnezeu.

2. Tema

Ce face Domnul dacă nu îl primeşti în inima ta?

3. Mesajul zilei

Viaţa este pregătire.

- Când o mamă aşteaptă un copil, pregăteşte multe lucruri.

- Se fac pregătiri pentru o călătorie, pentru sosirea unei persoane dragi… Ar trebui să se pregătească un examen.

- Duminica trecută am fost invitaţi să veghem. Să veghem nu înseamnă doar să privim dacă soseşte cineva, ci şi să facem tot ce trebuie pentru a fi pregătiţi. Nu este suficient să ştim că soseşte Isus, trebuie să ne pregătim să îl primim bine.

Poporul evreu se pregăteşte pentru venirea lui Mesia.

- Profetul Isaia le dă evreilor vestea consolantă: “Sclavia a luat sfârşit: soseşte eliberatorul puternic şi bun”. Cine este acest eliberator puternic şi bun?

- Profetul Isaia continuă: “În deşert pregătiţi calea Domnului!” A pregăti un drum pentru Domnul înseamnă a scoate din inimă tot ceea ce nu îi place şi a-l primi imediat cu iubire.

Biserica se pregăteşte pentru venirea lui Cristos glorios.

- Sfântul Petru ne spune: “Totul trece repede: numai Dumnezeu este veşnic. Domnul întârzie să apară pentru a ne aduce împărăţia sa, pentru că are răbdare”. De ce are răbdare? Din două motive: pentru a le lăsa timp celor răi să se convertească; pentru a le lăsa timp celor buni să se pregătească bine. Cum ne pregătim bine? Trăind departe de păcat şi umplându-ne, în schimb, de credinţă, evlavie şi dragoste. Trăind ca martori ai evangheliei.

Trebuie să ne pregătim inima pentru venirea lui Isus.

- cu credinţa şi iubirea Mariei;

- cu supunerea slujitoare a lui Iosif;

- cu rugăciunile lui Zaharia şi ale Elisabetei;

- cu dorinţa sinceră a lui Simeon şi a Anei;

- privind cerul, asemenea magilor.

Ce dezamăgire să vezi plecând trenul, pentru că ai ajuns târziu!

Ce figură proastă să primeşti un oaspete important şi să nu fii gata!

Ce sfaturi ne dă Ioan Botezătorul?

4. Exemple

a) Îmi povestea un preot:

O fetiţă mi-a încredinţat un plic pentru săraci. Mi-a spus: “Este plicul meu cu economii”.

Mă gândeam că înăuntru erau zece mii de lire. “A treisprezecea” parte aparţine săracilor.

Am deschis plicul: era un milion. Mi-a dat mult de gândit.

Acea fetiţă a văzut cu siguranţă acele invitaţii pentru petrecerea vacanţei în străinătate. A trecut cu siguranţă prin faţa vitrinelor atrăgătoare; şi ea a visat cu siguranţă la o haină nouă frumoasă, la un echipament de mare sau de munte, sau la ştiu eu ce. Câteva gânduri a avut cu siguranţă, ca toţi ceilalţi, şi ca toţi ceilalţi s-a gândit şi la o strategie comună: să închidă gura conştiinţei, dând conţinutul săracilor, şi să se bucure în “sfântă libertate”.

Toţi suntem obişnuiţi cu ipocrizia. Comunismul ne-a deformat pe toţi. Inventăm, fără remuşcări, noi nevoi şi mii de şiretlicuri pentru a face rost de bani.

Dar ea a rezistat, a spus nu. Am văzut-o mai târziu: era plină de fericire.

b) Se povesteşte că, împreună cu păstorii care au alergat la grotă, erau şi Adam şi Eva: îl doriseră atât de mult pe Mântuitor!

Umili, au îngenuncheat în afara grotei. Din când în când priveau darurile sincere pe care păstorii le puneau în faţa Domnului nou-născut.

Ce cadou frumos ar fi putut să îi ofere ei Pruncului Isus?

Se priveau în faţă şi, când s-a făcut puţină linişte, s-au ridicat şi s-au apropiat de Cel aşteptat de neamuri.

S-au prosternat profund, ca pentru a cere marea iertare.

Când Maria le-a cerut să se ridice, aveau lacrimi în ochi. Atunci Adam a prins curaj: a scos din traista lui un fruct foarte frumos, deja muşcat: fructul binelui şi al răului din paradisul pierdut şi s-a rugat astfel:

- Doamne, iertare: nu avem altceva să îţi oferim decât păcatul nostru!

Maria a luat din mâinile lui Adam acel dar şi l-a pus la picioarele Fiului.

Când Maria i-a însoţit pe Adam şi pe Eva spre ieşirea din peşteră, aceştia erau oameni noi! (Sijoestrem).

pr. Pietro Righetto Ritul latin