Start > Ritul latin > A II-a Duminică din Advent (pt. copii)

A II-a Duminică din Advent (pt. copii)

5 December 2008
897 afișări

Autor: pr. Pietro Righetto
Copyright: Editura Sapientia
Duminica a II-a din Advent (Anul B)

1. Introducere

Să pregătim niște “paie” pentru leagănul lui Isus!

După o lungă perioadă de viață în comun, petrecută în studiu și meditație, trei ucenici l-au părăsit pe bătrânul lor maestru pentru a-și începe misiunea în lume.

Zece ani mai târziu, cei trei ucenici s-au întors să îl viziteze pe maestru. Bătrânul călugăr le-a cerut să se așeze în jur, pentru că durerile îl împiedicau să se ridice.

Fiecare a început să-și povestească propria experiență.

- Eu, a început primul, cu o tresărire de orgoliu, am scris multe cărți și am vândut milioane de exemplare.

- Ai umplut lumea de hârtie, a spus maestrul.

- Eu, a început să spună al doilea, cu mândrie, am predicat în mii de locuri.

- Tu ai umplut lumea cu cuvinte, a spus maestrul.

A luat cuvântul și al treilea.

- Eu ți-am adus această pernă ca să-ți pui pe ea picioarele bolnave, a spus el.

- Tu, a spus zâmbind maestrul, l-ai găsit pe Dumnezeu.

2. Tema

Ce face Domnul dacă nu îl primești în inima ta?

3. Mesajul zilei

Viața este pregătire.

- Când o mamă așteaptă un copil, pregătește multe lucruri.

- Se fac pregătiri pentru o călătorie, pentru sosirea unei persoane dragi… Ar trebui să se pregătească un examen.

- Duminica trecută am fost invitați să veghem. Să veghem nu înseamnă doar să privim dacă sosește cineva, ci și să facem tot ce trebuie pentru a fi pregătiți. Nu este suficient să știm că sosește Isus, trebuie să ne pregătim să îl primim bine.

Poporul evreu se pregătește pentru venirea lui Mesia.

- Profetul Isaia le dă evreilor vestea consolantă: “Sclavia a luat sfârșit: sosește eliberatorul puternic și bun”. Cine este acest eliberator puternic și bun?

- Profetul Isaia continuă: “În deșert pregătiți calea Domnului!” A pregăti un drum pentru Domnul înseamnă a scoate din inimă tot ceea ce nu îi place și a-l primi imediat cu iubire.

Biserica se pregătește pentru venirea lui Cristos glorios.

- Sfântul Petru ne spune: “Totul trece repede: numai Dumnezeu este veșnic. Domnul întârzie să apară pentru a ne aduce împărăția sa, pentru că are răbdare”. De ce are răbdare? Din două motive: pentru a le lăsa timp celor răi să se convertească; pentru a le lăsa timp celor buni să se pregătească bine. Cum ne pregătim bine? Trăind departe de păcat și umplându-ne, în schimb, de credință, evlavie și dragoste. Trăind ca martori ai evangheliei.

Trebuie să ne pregătim inima pentru venirea lui Isus.

- cu credința și iubirea Mariei;

- cu supunerea slujitoare a lui Iosif;

- cu rugăciunile lui Zaharia și ale Elisabetei;

- cu dorința sinceră a lui Simeon și a Anei;

- privind cerul, asemenea magilor.

Ce dezamăgire să vezi plecând trenul, pentru că ai ajuns târziu!

Ce figură proastă să primești un oaspete important și să nu fii gata!

Ce sfaturi ne dă Ioan Botezătorul?

4. Exemple

a) Îmi povestea un preot:

O fetiță mi-a încredințat un plic pentru săraci. Mi-a spus: “Este plicul meu cu economii”.

Mă gândeam că înăuntru erau zece mii de lire. “A treisprezecea” parte aparține săracilor.

Am deschis plicul: era un milion. Mi-a dat mult de gândit.

Acea fetiță a văzut cu siguranță acele invitații pentru petrecerea vacanței în străinătate. A trecut cu siguranță prin fața vitrinelor atrăgătoare; și ea a visat cu siguranță la o haină nouă frumoasă, la un echipament de mare sau de munte, sau la știu eu ce. Câteva gânduri a avut cu siguranță, ca toți ceilalți, și ca toți ceilalți s-a gândit și la o strategie comună: să închidă gura conștiinței, dând conținutul săracilor, și să se bucure în “sfântă libertate”.

Toți suntem obișnuiți cu ipocrizia. Comunismul ne-a deformat pe toți. Inventăm, fără remușcări, noi nevoi și mii de șiretlicuri pentru a face rost de bani.

Dar ea a rezistat, a spus nu. Am văzut-o mai târziu: era plină de fericire.

b) Se povestește că, împreună cu păstorii care au alergat la grotă, erau și Adam și Eva: îl doriseră atât de mult pe Mântuitor!

Umili, au îngenuncheat în afara grotei. Din când în când priveau darurile sincere pe care păstorii le puneau în fața Domnului nou-născut.

Ce cadou frumos ar fi putut să îi ofere ei Pruncului Isus?

Se priveau în față și, când s-a făcut puțină liniște, s-au ridicat și s-au apropiat de Cel așteptat de neamuri.

S-au prosternat profund, ca pentru a cere marea iertare.

Când Maria le-a cerut să se ridice, aveau lacrimi în ochi. Atunci Adam a prins curaj: a scos din traista lui un fruct foarte frumos, deja mușcat: fructul binelui și al răului din paradisul pierdut și s-a rugat astfel:

- Doamne, iertare: nu avem altceva să îți oferim decât păcatul nostru!

Maria a luat din mâinile lui Adam acel dar și l-a pus la picioarele Fiului.

Când Maria i-a însoțit pe Adam și pe Eva spre ieșirea din peșteră, aceștia erau oameni noi! (Sijoestrem).

Ritul latin