Predici

Iubiţi credincioşi!

Evanghelia din această duminică relatează cum Isus eliberează o femeie de o boală ce o chinuia de optsprezece ani. Este interesant faptul că Domnul nu îi spune femeii “eşti vindecată”, ci “eşti liberă”. Mai marele Sinagogii se supără pentru că Isus a înfăptuit miracolul în zi de sâmbăta, dar evanghelistul Luca accentuează faptul că Isus este prezent în acel loc şi în zi de sâmbătă tocmai pentru a arăta adevărata valoare şi adevăratul sens al zilei sâmbetei: zi în care omul este chemat să-L preamărească pe Domnul, în mod particular prin atenţia şi grija faţă de aproapele.

Din ataşamentul şi din răspunsul Mântuitorului reiese că ziua de sâmbătă nu este făcută pentru a-l paraliza pe om sau a-l lăsa abandonat cu boala şi necazul lui, ci pentru a-l elibera; mai mult, ziua sâmbetei nu este lăsată de Domnul pentru a-l opri pe om să facă binele, ci pentru a-L preamări pe Domnul prin grija faţă de aproapele, pe Domnul care neîncetat are grijă de toţi oamenii. Isus nu doreşte să abolească legea strămoşilor, legea îşi are importanţa ei, însă Isus ne învaţă că persoanele sunt mai importante decât legea. Isus de fapt clarifică adevăratul sens al legii: toţi oamenii trebuie să respecte legea, dar legea trebuie să respecte demnitatea persoanelor.

Tabloul întâlnirii dintre Isus şi femeie este plin de atenţie din partea Mântuitorului – care ia iniţiativa şi-i dăruieşte darul vindecării acestei femei -, femeie pe care boala a marcat-o până într-atât încât nu mai putea privi în ochi nici o altă persoană. Privirea acestei femei, îndreptată doar spre pământ şi închisă posibilităţii de-a întrezări lumina cerului, arată neputinţa ei de a ieşi singură din boala care a pus stăpânire pe ea, dar şi faptul că ea era singură cu boala ei. Durata lungă a bolii demonstrează faptul că inima acestei femei s-a închis de multă vreme oricărei speranţe de vindecare. De fapt, ea nici nu îndrăzneşte să-I ceară Domnului să o vindece.

Fiecare am putea să ne punem întrebarea: oare câte femei şi câţi bărbaţi gârbovi sunt în jurul nostru prin faptul că nu le acordăm atenţia cuvenită, ori prin indiferenţa şi nepăsarea noastră faţă de ei. Această femeie stă în faţa lui Isus. Este o femeie care s-a resemnat cu boala ei. Prin faptul că o vindecă, Domnul ne învaţă ca să nu ne predăm în faţa bolilor şi a suferinţei ci să ne luptăm pentru a ne vindeca şi a ieşi la lumină, la dialogul cu cei de lângă noi.

Cum s-a apropiat de această femeie şi a vindecat-o, tot aşa Domnul se apropie şi de noi, dar oare inimile noastre sunt chiar aşa de triste şi de închise încât să nu simtă prezenţa Lui şi să-I permită să ne vindece? În momentul în care Isus i-a vorbit, femeia i-a dat Domnului permisiunea ca s-o vindece şi imediat îi mulţumeşte Domnului pentru darul primit. Am auzit din cuvintele Evangheliei că nu toţi cei care erau de faţă s-au bucurat, iar Isus numeşte ipocrite ataşamentul şi reacţia mai marelui Sinagogii. Încă odată Isus se arată ca adevăratul vindecător şi mântuitor al omului.

În încheiere repetăm faptul că Isus nu se opune sâmbetei, ci arată că a sosit Împărăţia lui Dumnezeu, iar sâmbăta este lăsată pentru ca fiecare om să facă voia lui Dumnezeu şi să se vindece, să lucreze la mântuirea proprie şi a celor din jur şi să fie mai bun.

pr. Mihai Tegzeş Ritul bizantin