Start > Ritul latin > Sfințirea Bazilicii din Lateran

Sfințirea Bazilicii din Lateran

8 November 2008
737 afișări

Autor: pr. Șerban Tarciziu
Copyright: Actualitatea creștină
Sfințirea Bazilicii din Lateran

Apropiindu-se Paștele iudeilor, Isus s-a urcat la Ierusalim. În templu i-a găsit pe negustorii de boi, de oi și de porumbei și pe schimbătorii de bani șezând. A făcut un bici din funii și i-a izgonit pe toți afară din templu… și le-a zis: “Luați astea de aici și nu faceți din casa Tatălui meu o casă de negustorie!”… Iudeii au luat cuvântul și i-au zis: “Prin ce semn ne arăți că ai dreptul să faci astfel de lucruri?” Drept răspuns Isus le-a spus: “Distrugeți templul acesta și în trei zile îl voi ridica din nou”… Dar el vorbea despre templul trupului său. (In 2,13-22)

Sărbătoarea Sfințirii Bazilicii din Lateran are menirea de a atrage atenția asupra centrului unității Bisericii Catolice. Acest centru a fost vizibil stabilit odată cu construirea și consacrarea bazilicii de pe domeniul familiei Laterani, domeniu oferit de către Constantin cel Mare papei Silvestru în jurul anului 320.

Liturgia Cuvântului din această sărbătoare pune în relief două teme biblice: cea a consacrării edificiului însuși, rezervat cultului lui Dumnezeu – această temă situându-se în prelungirea celei a dedicării Templului de la Ierusalim, considerat drept “casa lui Dumnezeu” – și cea a Bisericii considerată drept comunitatea credincioșilor, adevărat templu spiritual constituit astfel de prezența Duhului Sfânt.

Gestul lui Isus de a-i fi alungat din templul de la Ierusalim pe negustorii de animale destinate jertfelor și dialogul pe care Mântuitorul îl are cu iudeii, pun în scenă o construcție plină de semnificație. Într-adevăr, expulzarea animalelor din Templu lasă să se înțeleagă că timpul jertfelor a apus și că singura jertfă agreată de Dumnezeu este Jertfa unică și definitivă a lui Cristos (v. “distrugeți templul acesta…”). În plus, Isus vorbește despre trupul său ca despre Templu pe care, distrus de iudei, îl va reclădi în trei zile. Acest nou Templu va fi în același timp expresia “locului” în care se va actualiza în mod constant Jertfa Crucii dar și cea a “ecclesiei”/(comunității) celor răscumpărați și renăscuți la o viață nouă.

Fraților, voi sunteți templul construit de Dumnezeu. Ca un arhitect iscusit, prin harul ce mi-a fost dat de Dumnezeu, eu am pus temelia, alții continuă construcția. Important e ca fiecare să ia seama cum construiește. Nimănui nu-i este îngăduit să pună altă temelie decât aceea care există deja: adică Isus Cristos. Nu știți voi, oare, că sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? Dacă cineva distruge templul lui Dumnezeu și Dumnezeu îl va distruge pe el. Căci templul lui Dumnezeu este sfânt iar acest templu sunteți voi. (1Cor 3,9b-11.16-17)

În lectura a doua a acestei sărbători sfântul Pavel (Paul) privilegiază și definește tema Bisericii considerată drept comunitatea credincioșilor pe care o exprimă, totuși, în termenii alegorici ai edificării Templului. Într-adevăr, ca orice templu, comunitatea ecclesială are un “constructor”, Dumnezeu, o “temelie”, Isus Cristos, un “arhitect”, apostolul. Acest “templu al lui Dumnezeu” este sfânt datorită Duhului lui Dumnezeu care locuiește în el.

Prin urmare, totul trebuie concureze în bisericile noastre la frumusețea derulării liturgice, dar mai întâi totul trebuie să devină expresia credinței în prezența vie a Domnului printre credincioșii săi. Și dacă acest lucru se cere oricărei biserici de pe pământ, cu atât mai mult se cere acest lucru acelei Bazilici chemate să exprime catolicitatea.

Ritul latin