Start > Ritul latin > Duminica a XXX-a de peste an (A)

Duminica a XXX-a de peste an (A)

24 October 2008
1,876 afișări

Autor: pr. Ștefan Ciubotaru
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XXX-a de peste an (Anul A)

“Inimă dulce a Omului Dumnezeu / Ardă în pieptu-mi iubirea-ți mereu”

Știu cine este aproapele meu… mi-a spus-o de atâtea ori… mai ales cu vocea samariteanului: “Îngrijește-te de el și ceea ce vei mai cheltui, îți voi da când mă voi întoarce”. Știu și cine este Dumnezeul meu… el este cel care iubește mai întâi, întotdeauna: și în această iubire a sa, iubirea mea față de aproapele își găsește originea și măsura sa. Dar cine este această iubire?

Cele mai multe propoziții despre iubire, fie de aproapele, fie de Dumnezeu, încep așa: “În ziua de azi…”; și când auzi aceste cuvinte deja îți crește tensiunea pentru că știi ce va urma… o altă perlă recentă a omului așișderea.

Mi-am propus să fac abstracție de astfel de propoziții și, în câteva gânduri, să redescoperim iubirea cea adevărată propusă de evanghelia de astăzi în cele două dimensiuni ale sale, cea dumnezeiască, respectiv cea omenească.

Iubirea, a iubi este un act uman: ești om în măsura în care conjugi la prezent verbul a iubi și iubești în măsura în care ești o persoană umană, cu adevărat om. O scurtă paranteză: nu treci examenul de soț, de tată, de persoană consacrată dacă nu treci mai întâi examenul de a fi om. Cazi la examenul de soț, de tată, de preot, de călugăr/călugăriță dacă ai căzut la examenul de a fi om.

În privința iubirii și a efectelor ei există un studiu interesant asupra apei făcut de un cercetător japonez. El a demonstrat că apa interacționează cu cuvintele. Într-un experiment a lipit cuvântul iubire pe un pahar cu apă și cuvântul ură pe un alt pahar și ambele au fost puse să înghețe. Cercetătorul a observat că în paharul pe care era scris cuvântul iubire cristalele de gheață aveau o geometrie și o ordine perfectă. Pe de altă parte cristalele de gheață din celălat pahar erau de un haos și o dezordine incomparabilă.

Dincolo de acest experiment inedit rămâne îndemnul evanghelic care este mult mai profund în motivațiile și efectele sale decât simetria cristalelor de gheață. Iubirea evanghelică este cea care nu numai ordonează, calculează, aranjează dar este cea care energizează, vitalizează, sintetizează întreaga existență a unei persoane umane. Iubirea este și acel pământ viu până la care trebuie să sapi pentru a începe temelia, fundația unei construcții. Iubirea este acel bloc masiv de ciment foarte dur, cu câteva “mustăți” de fier în el, de care va fi legat stâlpul de susținere al viitoarei construcții.

Oare mai este iubirea pentru tine creștinule cea care-ți ordonează viața asemenea cristalelor de gheață? Mai este iubirea cea care îți energizează, vitalizează inima, sufletul și cugetul tău? Mai este iubirea pământul cel viu ce-ți dă stabilitate? Mai este iubirea strucura de rezistență, cuzinetul clădirii vieții tale? Sau poate și răspunsurile tale la aceste întrebări încep tot cu: “În ziua de azi…”

Pentru tine și pentru toți ceilalți mă rog cu cuvintele Apostolului: “Rămâneți înrădăcinați și întemeiați în iubire. Astfel veți putea înțelege, împreună cu toți credincioșii, care este lungimea, lățimea, înălțimea și adâncimea, și veți cunoaște dragostea lui Cristos, care întrece tot ce se poate cunoaște. Atunci veți fi copleșiți de plinătatea lui Dumnezeu. Preamărit să fie cel care prin puterea lui poate realiza în noi infinit mai mult decât suntem în stare să cerem sau și numai să ne închipuim; preamărit să fie, în Biserică și în Cristos Isus, de toate generațiile în vecii vecilor. Amin”

Ritul latin