Start > Ritul latin > Fără cruce nu există coroană

Fără cruce nu există coroană

30 August 2008
1,267 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Radu Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XXII-a de peste an (Anul A)

O călugăriță explica stațiunile Căii Crucii elevilor din clasa ei. Au ajuns la stațiunea a patra unde Isus în drum spre Calvar își întâlnește mama. Călugărița a explicat că chiar dacă cei doi nu își puteau vorbi unul altuia, mama și fiul comunicau folosindu-se de priviri. “Ce credeți că își spuneau unul altuia?”, i-a întrebat pe copii. Răspunsurile au fost diferite. Un băiat a sugerat că Maria a spus: “Nu e drept”. Alt copil că Isus ar fi spus “De ce eu?” La final o fetiță mai bolnăvicioasă a ridicat și ea mâna, s-a ridicat și a spus: “Soră, cred că știu ce i-a spus Fecioara Maria lui Isus. I-a spus: ‘Continuă, mergi înainte Isus!’” De ce și-ar încuraja o mamă unicul ei fiu să meargă înainte pe calea răstignirii? Deoarece mama înțelegea principiul creștin ce spune că “fără cruce nu există coroană”.

Duminica trecută am citit despre Simon Petru recunoscând și mărturisind că Isus este Mesia, Fiul Dumnezeului cel viu. Acea demonstrație de credință i-a adus numele de Petru, “Piatra”. A fost un moment cheie în parcursul misiunii lui Isus. “De atunci a început Isus să le destăinuiască discipolilor săi că trebuie să meargă la Ierusalim și să sufere multe din partea bătrânilor, a arhiereilor și a cărturarilor, să fie ucis, iar a treia zi să învie” (Matei 16,21).

Credința evreilor din vremea lui Isus aștepta un Mesia care să aducă imediat glorie Israelului în sensul de succes militar, de bogăție și prosperitate. Și discipolii lui Isus erau marcați de această gândire. Astfel că atunci când Petru l-a auzit pe Isus anunțând că trebuie să îndure crucea, s-a gândit imediat că Isus a făcut o greșeală. “Atunci, Petru, luându-l deoparte, a început să-l certe spunând: Să te ferească Dumnezeu, Doamne! Asta nu ți se va întâmpla niciodată!” (vs. 22). Petru îi cerea lui Isus să abandoneze calea îngustă și dificilă (dar “fără cruce nu există coroană”), pentru a alege în schimb calea largă și ușoară a lumii. Și, deși Isus cu câteva clipe înainte îl numise Chefa (Piatra), acum îl privește pe Petru în față și îi spune: “Mergi în urma mea, Satană. Tu ești o piatră de poticnire pentru mine, pentru că nu te gândești la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor” (vs. 23).

Evanghelia lui Cristos este o monedă cu două fețe: crucea și coroana. Dacă vrem să îmbrățișăm o parte, cea glorioasă, și să o respingem pe cealaltă, a suferinței, falsificăm Evanghelia. Același Isus care a spus: “Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă” (Matei 11,28), a spus și “Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea și să mă urmeze. Căci cine vrea să-și salveze viața, o va pierde; cine însă își pierde viața pentru mine, acela o va afla” (Matei 16,24-25). Venim atunci la Isus să fim eliberați de greutăți sau venim ca să ne luăm crucea? Venim la Isus să fim eliberați de greutățile inutile pentru a lua în schimb crucea care duce spre mântuire și glorie.

Provocarea Evangheliei de astăzi este de a spune nu la ceea ce este foarte atrăgător în înțelegerea parțială și lumească a textului biblic, în căutarea gloriei instantanee, pe calea falsă “fără cruce dar cu coroană”. Nu ați auzit spunându-se la televizor: “Doar crezi și totul va merge bine pentru tine?” Isus credea și totuși nu a mers totul bine pentru El; a avut totuși de îndurat crucea. Totul nu a mers bine nici pentru Maria: o sabie a durerii i-a străpuns inima. Nu a mers bine totul nici pentru nenumărați sfinți și sfinte ce ne-au precedat. De ce ar trebui atunci să meargă bine totul pentru mine? În fața dezamăgirilor, pierderilor, bolilor, eșecurilor, răspunsul credinței noastre nu trebuie să fie “De ce eu?”, ci recunoașterea faptului că aceste cruci sunt o condiție necesară pentru gloria noastră viitoare. Lumea este locul purtării crucii. Iar cerul este locul purtării coroanei.

Ritul latin