Predici

Isus a spus mulţimii această parabolă: “Împărăţia cerurilor este asemenea unui om care a semănăt sămânţă bună în ogorul său. Dar în timp ce toţi dormeau, a venit duşmanul său şi a semănat negină printre grâu şi s-a dus. Cand a crescut paiul şi a dat în spic, atunci s-a văzut şi neghina… [Stăpânul a spus servitorilor]: Lăsaţi-le să crească împreună până la seceriş. În timpul secerişului voi spune secerătorilor: Pliviţi mai întâi neghina, legaţi-o în snopi ca să o ardem, iar grâul adunaţi-l în hambarul meu…”. (Mt 13,24-43)

Ca o completare a înţelegerii naturii Împărăţiei cerurilor, cea de-a doua parabolă din Mt 13 îşi propune să ilustreze, în această duminică, problema coexistenţei grâului şi a neghinei semănate printre grâu de către duşmanul semănătorului. Această imagine ascunde în spatele ei o adevărată “competiţie” între grâul angajat spre rodire bună şi neghina care tinde să înăbuşe rodirea grâului. Această competiţie se prelungeşte până la seceriş. Abia atunci se va alege rodul spre a fi pus în hambar, în timp ce nerodnicia sau ceea ce a provocat-o este sancţionată prin neacceptare în hambar.

Prin două alte parabole – cea a seminţei de muştar care, deşi mică, atunci când e semănată devine un arbust şi cea a plămadei destinată să dospească aluatul unei femei – Isus ilustrează acea “vitalitate” pe care Dumnezeu o pune în toţi cei angajaţi în programul de rodire bun. Aceste “precizări” sunt menite să cultive încrederea în sprijnul pe care Dumnezeu îl acordă celor care vor să facă Cuvântul să rodească în viaţa lor.

Fraţilor, Duhul Sfânt vine în ajutorul slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie. Duhul Sfânt intervine pentru noi prin strigăte negrăite, iar Dumnezeu, care vede adâncul inimilor cunoaşte gândurile Duhului Sfânt: el ştie că, intervenind pentru credincioşi, Duhul vrea ceea ce vrea Dumnezeu. (Rm 8,26-27)

În cele două versete ale celei de-a doua lecturi, sfântul Paul (Pavel) explică în mod şi mai clar modul în care Duhul Sfânt consolidează lucrarea divină de rodire bună. Într-adevăr, noi suntem slabi şi această constatare, uneori, ne deprimă. Duhul Sfânt, însă, susţine orice iniţiativă bună a credinciosului, chiar şi atunci când el nu ştie de ce are nevoi sau nu ştie ce să ceară în rugăciunea lui.

Prin urmare, cei care înţeleg importanţa trăirii Cuvântului evanghelic trebuie să ştie că au în persoana Duhului Sfânt un aliat fidel şi puternic care să îi susţină în asumarea responsabilităţilor zilnice, în “rodirea bună”.

pr. Şerban Tarciziu Ritul latin