Predici

În urmă cu câţiva ani, un ministru creştin şi un grup de studenţi din Canada au mers în Kenya pentru un program de studiu de vară. Ei aveau un jeep care să le permită să se deplaseze pe terenul accidentat din ţară. Într-una dintre călătoriile lor vehiculul s-a stricat şi au trebuit să apeleze la serviciile mecanicului satului. Acesta a văzut care era problema, a mers în oraş şi a cumpărat piesele de schimb, apoi s-a întors şi a reparat maşina. Lucrul la maşină i-a luat trei zile întregi. Clericul, care a relatat el însuşi această întâmplare, se temea că va avea foarte mult de plătit pentru serviciile mecanicului. Pentru a-l forţa pe mecanic să se mulţumească cu mai puţin, a mers în toaleta publică, a scos o mare parte din banii pe care îi avea în portofel şi i-a ascuns în şosete. Ideea era ca atunci când mecanicul îi va spune costul, el să îşi deschidă portofelul şi să spună: “Uite, asta e tot ce am”. Aşa că a ieşit de la toaletă şi pe când se pregăteau să plece, i-a spus mecanicului: “Şi acum, cât vă datorăm pentru munca dumneavoastră?” Mecanicul s-a uitat la el şi i-a spus: “Sunteţi un om al lui Dumnezeu. O fac pentru Dumnezeu. El îmi va plăti. Pentru dumneavoastră este pe gratis”. Clericul şi-a încheiat relatarea cu observaţia că mecanicul, prin credinţa lui în Dumnezeu, a depăşit teama de sărăcie şi ataşamentul faţă de bani, lucru pe care el însuşi, în bogăţia lui relativă, nu a reuşit să îl facă.

Evanghelia de astăzi este o continuare a îndrumărilor pe care Isus le-a dat celor doisprezece apostoli când i-a trimis să proclame Vestea cea Bună a Împărăţiei lui Dumnezeu. Valorile Împărăţiei sunt diferite de valorile lumii, în aşa măsură încât oamenii tind să respingă mesajul şi să se întoarcă împotriva mesagerilor. Tradiţia ne spune că aproape toţi apostolii au murit de moarte violentă în martiriu. Unii dintre ei au sfârşit răstigniţi pe cruce, ca şi Petru şi Andrei; decapitaţi, ca Iacob şi Paul; jupuiţi de vii, ca şi Bartolomeu; alţii au fost aruncaţi într-o căldare cu ulei încins, asemenea lui Ioan. Era natural, aşadar, pentru apostoli, să se teamă atunci când Isus i-a trimis să evanghelizeze o lume ostilă. Dacă ar fi cedat în faţa acestei frici, şi-ar fi abandonat misiunea periculoasă pentru a-şi salva pielea.

Aşadar Isus îi instruieşte în Evanghelia de astăzi cu privire la cum să depăşească această teamă paralizantă. Cheia este să privească la Isus ca erou şi model al lor. După cum a spus mai devreme în discursul Său, “nu este discipolul mai presus decât învăţătorul, nici servitorul mai presus decât stăpânul său” (Matei 10,24). Evanghelia identifică două temeri pe care le avea apostolii: teama de acuzaţii false şi de condamnare, şi teama de vătămare trupească şi de moarte. În fiecare dintre aceste cazuri Isus îi învaţă că modalitatea pentru ca să depăşească teama este să se concentreze nu asupra la aici-şi-acum, ci asupra venirii Împărăţiei lui Dumnezeu.

“Nu vă temeţi de ei, căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic secret care nu va fi cunoscut” (versetul 26). Autorităţile care l-au persecutat pe Isus şi pe discipolii săi avea strategiile lor de muşamalizare a adevărului. Ştiau cum să modifice dovezile, să producă mărturii false şi să îi condamne pe cei nevinovaţi. Mulţi dintre apostoli, asemenea Învăţătorului lor, Isus, au avut parte de acuzaţii false, au primit pe nedrept pedepse ruşinoase şi au fost condamnaţi la moarte. Pentru a depăşi această teamă, trebuiau să privească la Isus, care a demonstrat prin învierea Sa din morţi că în cele din urmă orice minciună va fi demascată, adevărul va ieşi la lumină şi se va face din nou dreptate.

“Nu vă temeţi de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul. Temeţi-vă mai degrabă de cel care poate să piardă şi trupul şi sufletul în Gheenă” (versetul 28). Persecuţia era o realitate zilnică pentru primii creştini ca şi pentru Isus însuşi. Ştefan a fost omorât cu pietre pe locul în care a încercat să vestească mesajul lui Isus. Nu este de mirare faptul că Isus le-a spus apostolilor că îi trimite “ca pe nişte oi în mijlocul lupilor” (versetul 10). Lupii violenţi pot să ucidă oile iubitoare de pace, dar nu pot le pot ucide sufletul. Şi acest fapt este demonstrat de învierea lui Isus.

Privind la Isus vedem că încercările şi suferinţele acestei vieţi, în special acelea cu care ne confruntăm când încercăm să trăim şi să împărtăşim credinţa noastră cu ceilalţi, sunt trecătoare. Trebuie, aşadar, să nu cedăm în faţa fricii de a întâlni opoziţie, ştiind că în final adevărul va triumfa asupra minciunii, dreptatea asupra nedreptăţii, şi viaţa veşnică asupra morţii, după cum vedem deja în viaţa, moartea şi învierea Învăţătorului nostru, Isus Cristos.

pr. Ernest Munachi Ezeogu Ritul latin