Predici

Cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le poruncise Isus. Şi, văzându-l, i s-au închinat, dar unii se îndoiau. Şi Isus, apropiindu-se le-a vorbit zicând: “Mi s-a dat toată puterea în cer şi pe pământ. Aşadar, mergeţi şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i să păzească toate câte vi le-am poruncit. Şi iată, Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul lumii.” (Mt 28,16-20)

Textul evanghelic citit în sărbătoarea Înălţării glorioase a lui Isus la ceruri ne prezintă de fapt ultima apariţie a lui Isus Cristos înviat celor unsprezece ucenici înainte de a se duce la Tatăl. În cuvintele rostite înaintea celor care, închinându-se până la pământ, îi recunoşteau (deşi îndoielile nu lipseau) domnia, Isus afirmă câteva lucruri fundamentale: 1. prin Învierea preaslăvită şi prin Înălţarea preaglorioasă El şi-a dobândit statutul deplin de Mesia (Cristos) obţinând totodată puterea absolută în cer şi pe pământ; 2. trimiterea în lume a apostolilor pentru a face ucenici prin botez şi prin învăţarea celor poruncite de El avea drept scop continuarea lucrării de constituirea a Poporului pe care mâna Lui îl călăuzeşte; 3. Isus îi asigură de prezenţa Sa, prezenţă pe care ei o vor recunoaşte mai ales prin roadele eforturilor lor. În fond, esenţialul lucrării mântuitoare este săvârşit de Isus devenit Cristos (Regele, Mesia) prin intermediul martorilor trimişi de El.

Pe când se afla [Isus] la masă împreună cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui… “Veţi primi putere, când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, şi-mi veţi fi martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi Samaria şi până la capătul pământului”. Şi spunând acestea, s-a înălţat la cer în văzul lor şi un nor l-a ascuns de ochii lor…

Prea adesea creştinii îşi reprezintă Înălţarea glorioasă a lui Isus ca pe o plecare a unei fiinţa dragi pe care prietenii o însoţesc la aeroport.

De fapt, toate textele acestei sărbători reafirmă misterul Înălţării în obiectivitatea sa dar mai ales în modul în care el ne priveşte pe noi. Acest mister afirmă ascunderea prezenţei sensibile a lui Isus din ochii ucenicilor şi în acelaşi timp deschidere către un alt mod de prezenţă, interioară creştinului şi perceptibilă în credinţa concretizată prin mărturie şi prin atitudine conformă cu cele învăţate de El. Altfel spus, acest mister afirmă dimensiunea universală a mărturiei de credinţă, mărturie înrădăcinată în Botez şi hrănită de iniţierea progresivă în viaţa evanghelică.

pr. Şerban Tarciziu Ritul latin