Predici

Preotul dintr-o parohie de oraş le vorbea copiilor veniţi la cateheză. Le-a spus că el, ca paroh, este asemenea unui păstor, iar credincioşii îi sunt oiţele. A pus apoi întrebarea: “Ce face păstorul pentru oile sale?” Un băieţel din primul rând a ridicat mâna şi a răspuns: “Le tunde”. Adevărat: păstorii iau această meserie pentru a tunde oile, pentru a le mulge. Dar când Biblia vorbeşte despre liderii poporului lui Dumnezeu ca fiind nişte păstori, se referă la faptul că ei trebuie să hrănească şi să apere turma, să fie una cu ea, aşa după cum păstorul de oi este cu turma sa.

Titlul de “păstor” se referă în literatura religioasă ebraică în primul rând la Dumnezeu, care păstoreşte poporul Său. Vedem aceasta de exemplu în psalmul 23: “Domnul este păstorul meu”. Aici Dumnezeu este prezentat ca un păstor fidel şi bun care îşi conduce turma spre bunăstare şi abundenţă (păşuni verzi) şi o păzeşte de orice pericol (valea umbrei morţii), astfel că oile nu mai vor altceva şi nu se tem de rău atunci când sunt înconjurate de inamici (lupi şi lei). Regii, ca reprezentanţi ai lui Dumnezeu, sunt de asemenea referiţi ca păstori. Unii dintre ei au însă doar titlul, nu şi calităţile de păstor. În loc să hrănească turma încredinţă lor, se hrănesc pe ei înşişi. Dumnezeu ridică profeţi asemenea lui Ezechiel, care îi denunţă pe astfel de păstori.

“Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Vai de păstorii lui Israel, care s-au păstorit pe ei înşişi! Păstorii nu trebuia ei oare să păstorească turma? Dar voi aţi mâncat grăsimea şi cu lâna v-aţi îmbrăcat; oile cele grase le-aţi junghiat, iar turma n-aţi păscut-o. Pe cele slabe nu le-aţi întărit; oaia bolnavă n-aţi lecuit-o şi pe cea rănită n-aţi legat-o; pe cea rătăcită n-aţi întors-o şi pe cea pierdută n-aţi căutat-o, ci le-aţi stăpânit cu asprime şi cruzime. Şi ele, neavând păstor, s-au risipit şi, risipindu-se, au ajuns mâncarea tuturor fiarelor câmpului. De aceea rătăcesc oile Mele prin toţi munţii şi pe tot dealul înalt; împrăştiatu-s-au oile Mele peste toată faţa pământului şi nimeni nu îngrijeşte de ele şi nimeni nu le caută.” (Ezechiel 34,2-6)

Cine spune că Biblia este ruptă de realitatea actuală? Nu sună aceste cuvinte ca o descriere a turmei de astăzi a lui Cristos? Nu avem noi şi acum păstori care sunt mai interesaţi de confortul lor decât de progresul spiritual al credincioşilor încredinţaţi lor? Nu avem noi slujitori cu colar alb care ar sluji în birourile sau bisericile lor, dar fără să facă vreun pas afară, să iasă în întâmpinarea celor slabi, bolnavi, străini? Nu avem noi autorităţi ecleziale ce conduc cu forţă şi asprime? Nu este poporul lui Dumnezeu risipit peste munţi şi dealuri în căutarea hranei spirituale?

Datorită infidelităţilor păstorilor faţă de chemarea lor divină, Dumnezeu a promis poporului Său că El însuşi va fi păstorul lor, Bunul lor Păstor (Ezechiel 34,15-16). Această promisiune a fost împlinită în Isus care s-a declarat Bunul Păstor care a venit “ca (turma) viaţă să aibă şi din belşug să aibă” (Ioan 10,10). El este Bunul Păstor care îşi pune în joc viaţa pentru a-şi apăra turma. În acele zile, noaptea păstorii îşi strângeau turmele în nişte ocoluri, ei culcându-se pe pragul intrării în ocol, astfel ca dacă vreun animal dorea să atace oile să aibă prima dată de a face cu ei.

Înainte ca Isus să părăsească lumea aceasta, i-a încredinţat lui Petru sarcina de a hrăni mieluşeii şi de a îngriji de oile Sale (Ioan 21,15-16). Păstorirea turmei lui Dumnezeu este o sarcină continuă, încredinţată Bisericii în întregime, cu Petru în frunte. Astăzi, când celebrăm Duminica Bunului Păstor, trebuie să ne punem două întrebări importante. (1) Sunt eu un membru fidel al turmei lui Dumnezeu? Doar acele oi care merg după păstor pot spera să ajungă la păşunile verzi şi să fie ferite de lupii cei răi. (2) Cum aş putea participa mai îndeaproape la lucrarea păstoririi turmei lui Dumnezeu? Episcopii şi păstorii, precum şi cateheţii, toţi participă în forme diferite la păstorirea turmei lui Dumnezeu. Cum pot fi eu un păstor mai bun din starea mea, îndreptându-mi atenţia şi gesturile spre cei săraci şi de la marginea Bisericii şi societăţii, pentru ca prin mine să audă glasul iubitor al lui Isus, Păstorul cel Bun?

pr. Ernest Munachi Ezeogu Ritul latin