Start > Ritul latin > A-l întâlni pe Isus într-un străin

A-l întâlni pe Isus într-un străin

4 April 2008
1,807 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a III-a după Paște (Anul A)

Doi discipoli deprimați au părăsit tovărășia apostolilor și a credincioșilor din Ierusalim și s-au îndreptat spre Emaus, pentru a se îndepărta de tot de aceasta. În aceeași zi, seara târziu, ei s-au întors înapoi, plini de bucurie și zel, pentru a se alătura din nou apostolilor și credincioșilor pe care îi părăsiseră mai devreme în acea zi. Ce s-a întâmplat cu ei pentru ca să se producă această dramatică răsturnare de situație? Au întâlnit pe drum un străin – un străin care nu prea arăta ca Isus dar care s-a dovedit în cele din urmă a fi Isus.

“Să nu stai de vorbă cu străinii!” este unul dintre primele sfaturi înțelepte pe care părinții le dau copiilor lor. Și totuși, să ne gândim că dacă Cleopa și tovarășul lui de drum ar fi urmat acest sfat, Isus ar fi trecut pe lângă ei și ei nu ar mai fi avut vreodată întâlnirea transformatoare cu Domnul înviat. Cine știe de câte ori nu a trecut Domnul înviat pe lângă mine și pe lângă tine și noi nu l-am recunoscut și nu am experimentat harul Său transformator, din cauza fricii noastre de străini?

Cleopa și prietenul lui încercau să se îndepărteze de dezastrul scandalos care li s-a întâmplat apostolilor și celor care îl urmau pe Isus odată cu moartea cruntă a Învățătorului lor în mâinile romanilor, pe care credeau că El a venit să îi învingă. Dar chiar dacă se îndepărtau, nu puteau să nu se gândească la ce s-a întâmplat. Au vorbit despre aceasta tot drumul. Vă puteți imagina starea de spirit în care se aflau în timp ce se îndreptau spre un viitor necunoscut în Emaus? Dezamăgire, tristețe și depresie profundă la un loc.

Deodată un străin li se alătură și le spune: “Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le schimbați între voi pe drum?” (Luca 24,17). Cel mai natural răspuns pe care l-am aștepta de la ei ar fi: “Ei, omule, de ce nu-ți vezi de treburile tale?” Acesta este răspunsul tipic pe care îl dau oamenii care acționează după principiul fricii de străini. Dar Cleopa și prietenul lui erau diferiți. Tot ceea ce au spus a fost: “Numai tu ești străin în Ierusalim și nu știi cele petrecute în zilele acestea?” (versetul 18). “Ce anume?”, a întrebat străinul. Și astfel s-a ajuns la un dialog deschis și profund care a aprins inimile lor reci. Toate acestea pentru că au avut încredere într-un străin și au fost dispuși să îi vorbească și să îl lase să le vorbească!

Cleopa și tovarășul lui au împărtășit totul cu străinul. Nu doar au fost deschiși să îi împărtășească frământările lor, ci au mers până la capăt și au împărtășit cu El mâncarea lor și adăpostul de deasupra capului. În decursul acestei împărtășiri a avut loc momentul dezvăluirii și ei au înțeles dintr-odată că cel pe care l-au acceptat în tot acest timp ca pe un străin care avea nevoie de ajutor era într-adevăr Isus, răspunsul la toate întrebările inimilor lor. Această descoperire a faptului că cel în care aveau încredere, Isus Cristos, era într-adevăr viu și nu mort, a dat un nou sens vieților lor, credinței lor și chemării lor. Alungând orice teamă și oboseală s-au ridicat și s-au întors în aceeași noapte să se alăture din nou apostolilor și celor care îl urmau pe Isus, și să le împărtășească vestea cea bună că l-au întâlnit pe Domnul înviat și că l-au întâlnit în persoana unui străin.

Învierea a constituit pentru Isus granița dintre viața pământească când era limitat la forma unui trup de bărbat evreu și o viață nouă în care nu mai era limitat în acest fel. Domnul înviat apare acum în toate felurile de trupuri: bărbat și femeie, alb și negru, tânăr și bătrân, bogat și sărac, bolnav și sănătos, nativ și emigrant, catolic și protestant, creștin și musulman, liberal și democrat și așa mai departe. Deși am putea să îi vedem pe cei care sunt diferiți față de noi ca străini, Evanghelia de astăzi ne lansează provocarea de a începe să îi vedem pur și simplu ca tovarăși de drum. Când ne apropiem de ei cu ospitalitate ajungem la Dumnezeu și atragem asupra noastră binecuvântarea Lui.

Să ne rugăm astăzi pentru harul de a depăși teama paralizantă de străini, pentru curajul de a merge cu inima și cu mâinile deschise către cei care sunt diferiți de noi, știind că chiar dacă străinii pe care îi întâlnim pe drumul nostru nu arată ca Isus, ei pot într-adevăr să se dovedească a fi Isus, asemenea străinului singur de pe drumul spre Emaus.

Ritul latin