Start > Ritul bizantin > Duminica Vameșului și a Fariseului

Duminica Vameșului și a Fariseului

14 February 2008
1,591 afișări

Autor: IPS Ioan Ploscaru
Copyright: Editura Viața Creștină
Duminica a XXXIII-a după Rusalii (a Vameșului și Fariseului)

Duminica de astăzi se numește “Duminica Vameșului și a Fariseului“. Foarte probabil că mulți dintre dumneavoastră nu știți ce înseamnă acest titlu. Cuvântul fariseu vine de la cuvântul aramaic “faras” și înseamnă ales, om mare, așa că pe vremea lui Isus, fariseii erau considerați oameni aleși. Fariseii căutau laudele lumii, nu se rugau în casă, ci ieșeau la colțurile ulițelor și se rugau cu voce tare, ca oamenii să spună: “Ce om bun, evlavios”, dar ei în suflet nu erau așa. De aceea, Isus le zice: “Vai vouă fariseilor fățarnici, că sunteți ca mormintele spoite, care dinafară sunt curate, dar înăuntru sunt pline de putreziciune”.

Dacă mergem într-un cimitir, vedem cavouri frumoase de marmură, cu flori și fotografii, candele care ard permanent, dar dacă am deschide un astfel de mormânt am vedea oase goale și duhoare de cadavre, de aceea Isus Cristos le zice fariseilor: “voi sunteți ca mormintele (…)”. Mântuitorul le dă sfaturi apostolilor: “Voi să nu fiți ca fățarnicii, care se duc la colțurile străzilor să fie lăudați, ci când vă rugați, intrați în cameră și rugați-vă în ascuns, iar Dumnezeu cel ce vede toate va răsplăti la arătare. Când postiți, să nu faceți ca fariseii care-și smolesc fețele cu alifie să pară triști și slăbiți, să știe lumea că ei postesc, ci când postiți, spălați-vă fața și nu vă arătați oamenilor că postiți, căci Dumnezeu care vede în ascuns, va răsplăti la arătare”.

Fariseii s-au ridicat de la început împotriva lui Isus Cristos, din trei motive: că stă la masă cu vameșii și păcătoșii, că nu ține sâmbăta și că iartă păcatele. “Cum poate Isus să ierte păcatele?”. Isus a spus paraliticului coborât prin acoperișul casei: “Iertate îți sunt păcatele”, adică, “Eu îți iert păcatele”. Fariseii, care erau de față, s-au indignat: “Cum poate acesta să ierte păcatele? Este altceva dacă cineva îți iartă o datorie de bani, pe care o va plăti el, dar să ierți păcatele, aceasta nu se poate”. Isus i-a întrebat pe farisei: “Ce-i mai ușor, să zici ți se iartă păcatele, sau să zici unui paralitic ridică-te, ia-ți patul și du-te la casa ta?”. Amândouă erau lucruri mari, căci numai Dumnezeu poate ierta păcatele și tot numai Dumnezeu poate vindeca pe cineva la comandă. Dar, Isus continuă: “Ca să știți că Fiul Omului are putere de a ierta păcatele, zise paraliticului, ia-ți patul și du-te acasă!”. Această minune era într-o zi de sâmbătă și fariseii s-au scandalizat.

Tot așa, au urmărit fariseii pe Isus la vindecarea femeii gârbove, care a venit la templu. Isus i-a zis doar atât: “Stai drept”; femeia s-a vindecat. Toți s-au scandalizat că a vindecat-o sâmbătă, ca și cum a vindeca dintr-o boală pe cineva ar fi o muncă. Isus nu a muncit, a spus doar un cuvânt. Oare prin aceasta a călcat sâmbăta? Isus a vindecat pe orbul din naștere, despre care părinții lui s-au temut de farisei să recunoască vindecarea.

Fariseii îl acuzau pe Isus că mănâncă cu vameșii și păcătoșii. Pe timpul acela, evreii erau sub stăpânire romană, iar vameșii, care erau evrei, adunau impozitul. Impozitele se plăteau la poduri și în piețe, pentru marfa adusă. Orașele erau înconjurate de ziduri, iar la porțile orașelor se aflau vameșii care încasau taxele de intrare. Vameșii vărsau sumele încasate în visteria romanilor, de aceea evreii îi considerau trădători.

Levi, Apostolul Matei de mai târziu, era vameș. Isus l-a văzut stând la vamă și i-a zis doar atât: “Vino după Mine”. El a lăsat totul: banii, averea și a mers după Isus. Poate pentru a-și lua adio de la prieteni, a făcut o masă la care a invitat pe ceilalți vameși, dar și pe Isus și apostolii Săi. Când au văzut fariseii că Isus a acceptat să meargă la masă cu vameșii, au zis ucenicilor: “De ce Învățătorul vostru mănâncă la masă cu vameșii?”. Isus le răspunde: “Nu sănătoșii au nevoie de doctor, ci bolnavii; am venit să chem la pocăință pe cei păcătoși, nu pe cei drepți”.

Isus trecea într-o zi prin lanurile de semănături. Era ziua sabatului, iar ucenicii fiind flămânzi, au început să smulgă spice de grâu, le sfărâmau și mâncau boabele. Fariseii, care urmăreau pe Isus în permanență, i-au zis: “De ce ucenicii tăi adună spice sâmbăta?”. Isus le răspunde: “N-ați citit că David, când a flămânzit, a intrat în templu și a mâncat din pâinile punerii înainte, care nu era voie să le mănânce decât marii preoți?”.

Fariseii cer lui Isus să dovedească că el este Mesia. Cum să dovedească? Să le dea o minune din cer? Isus le spune: “Poporul acesta cere semn din cer, însă nu i se va da semn, decât semnul lui Iona prorocul, căci precum Iona a stat în pântecele peștelui trei zile, tot așa Fiului Omului va sta în pântecele pământului trei zile!”.

Fariseii întreabă de un alt lucru, prin care vor să-l prindă pe Isus cum respectă legea: “Este voie ca omul să se despartă de femeia sa pentru orice pricină?”. Isus îi întreabă ce zice Scriptura. “La început Dumnezeu a creat bărbatul și femeia”, adică un bărbat și o femeie. Dacă Dumnezeu ar fi crezut că bărbatului îi trebuie trei femei, i-ar fi făcut trei femei, sau dacă femeii i-ar fi trebuit doi bărbați, ar fi făcut doi bărbați. “Iată, va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, se va alipi de femeia sa și vor fi amândoi un singur trup. Ceea ce Dumnezeu a împreunat, omul să nu despartă”. Isus readuce căsătoria la sfințenia ei originală. El continuă: “Cel ce-și lasă femeia și se căsătorește cu alta păcătuiește, femeia lăsată dacă se căsătorește cu altul păcătuiește”. Când unul dintre soți moare, cel rămas văduv se poate căsători, dar divorț în biserică nu există.

Altă acuză ce aduceau fariseii lui Isus era dacă poporul evreu este obligat să plătească bir romanilor, sau nu. Dacă zicea că este bine, atunci ar fi spus că este prieten cu Cezarul, iar dacă ar fi spus să nu plătească, l-ar fi dat pe mâna autorităților ca trădător. Fariseii au venit la Isus și l-au întrebat: “Învățătorule, știm că nu cauți la fața omului, se cade a plăti dare Cezarului, sau nu?”. Isus le răspunse: “Pentru ce mă ispitiți? Aduce-ți-mi un ban! Al cui este chipul? Al Cezarului. Așadar, dați Cezarului ce este al cezarului și ce este a lui Dumnezeu lui Dumnezeu!”.

În evanghelia de azi, citim că doi oameni s-au suit la templu să se roage, un fariseu și un vameș. Înaintând în templu, fariseul se ruga așa: “Doamne, îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate, nu sunt ca acest vameș”. Vameșul sta departe, nu îndrăznea nici ochii să-i ridice spre cer; își bătea pieptul, zicând: “Dumnezeule, fii milostiv mie păcătosului”. Isus continuă: “Vă spun că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela” (Lc. 18, 14-14). Vameșul a știut să se umilească, pe când fariseul căuta laudele și prețuirea oamenilor, și s-a întors acasă plin de orgoliu și mândrie.

Isus încheie: “Oricine se înalță pe sine va fi smerit, iar cel ce se smerește pe sine va fi înălțat!”. Amin!

Ritul bizantin