Start > Ritul latin > Ispite și încercări

Ispite și încercări

8 February 2008
2,267 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica I-a din Post (Anul A)

Leul african și pisica sălbatică seamănă foarte mult la înfățișare, și totuși sunt diferiți. O străveche teorie africană explică astfel acest lucru. Aceeași leoaică a dat naștere la mai mulți pui, dintre care unii sunt cu adevărat lei în inima lor iar unii nu sunt. Cum știe leoaica mamă să îi deosebească? La câteva luni după nașterea puilor, chiar înainte ca ei să fie înțărcați, leoaica mamă părăsește culcușul și apoi, într-un moment neașteptat, apare cu un răget puternic, ca și când ar fi un dușman care îi atacă pe pui. Unii dintre pui se apără și înfruntă cu curaj presupusul dușman, în timp ce alții părăsesc culcușul cu coada între picioare. Puii care au rămas pe poziție pentru a înfrunta pericolul se dovedesc a fi lei adevărați. Cei care fug se dovedesc a fi simple pisici sălbatice, lei falși. Așa cum încercarea deosebește leii adevărați de cei falși, la fel îi deosebește pe creștinii adevărați de cei falși.

În Vechiul Legământ, Dumnezeu a pus poporul Israel la încercare în deșert. Ei nu au făcut față acestei încercări, ceea ce a făcut să devină necesar un nou legământ. În lectura evanghelică de astăzi îl vedem pe Isus, cel care aduce Noul Legământ, fiind supus la o nouă încercare în deșert. El rămâne pe poziție și înfrânge dușmanul, arătând astfel că este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Chiar înainte de Ispitirea lui Isus, Matei a pus relatarea botezului Lui, în care o voce din cer a declarat despre El: “Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi-am găsit mulțumirea” (Matei 3,17). Părăsind apele baptismale ale Iordanului pentru a porni în ministerul lui public ca Fiul Uns al lui Dumnezeu, El a trebuit să treacă printr-o încercare. Nici un fiu al lui Dumnezeu nu poate scăpa de încercări, deoarece acesta este mijlocul prin care se face deosebire între un fiu adevărat al lui Dumnezeu și unul fals. După cum ne avertizează Ben Sirah, “Fiule! Când vrei să te apropii să slujești Domnului Dumnezeu, gătește-ți sufletul tău spre ispită” (Sirah 2,1).

Putem înțelege oarecum și ne simțim mai confortabil cu ideea de test sau încercare decât cu ideea de ispită. De fapt, testul sau încercarea sau ispita sunt unul și același lucru. Când vedem situația ca venind de la Dumnezeu, care dorește ca noi să trecem cu bine de ea, o numim test sau încercare. Și când o vedem ca venind de la cel rău, care dorește ca noi să dăm greș, o numim ispită. Dar atât încercările cât și ispitele sunt trăite de noi exact în același fel: ca o situație în care principiul răului (diavolul) și principiul binelui (Duhul Sfânt) se luptă în noi pentru loialitatea noastră, și cel pentru care votăm câștigă și devine stăpânul vieții noastre până când răsturnăm acea decizie.

Isus este supus la trei încercări. Prima, a preface pietrele în pâine, este legată de felul în care folosim darurile, talentele și abilitățile date nouă de Dumnezeu. Ispita este aceea de a ne folosi darurile pentru traiul nostru. Dar Paul ne spune că darurile spirituale sunt date persoanelor individuale “spre binele tuturor” (1Corinteni 12,7). Mai târziu în ministerul Său public, Isus a înmulțit pâinea pentru a-i hrăni pe alții. Dar nu a făcut-o pentru a se hrăni pe sine. Ne vedem talentele și abilitățile, meseriile și profesiile, ca mijloace pentru a-i sluji pe alții sau pur și simplu ca un mijloc pentru a ne asigura noi traiul?

În a doua încercare, Isus este ispitit să dovedească faptul că este Fiul lui Dumnezeu sărind de pe coama templului și lăsând îngerii să îl prindă, așa cum s-a promis în Scriptură: “Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale. Pe mâini te vor înălța ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău” (Psalm 90,11-12). Deși Isus crede pe deplin cuvântul lui Dumnezeu, El nu vrea să îl pună pe Dumnezeu la încercare. Acest lucru contrastează puternic cu cazul unui student din Nigeria care afirma că a fost renăscut, și pentru a o dovedi a sărit în cușca leului de la grădina zoologică, deoarece Biblia promite că nimic nu le poate face rău fiilor lui Dumnezeu. Poate sufletul lui se află acum în cer, dar trupul lui a asigurat în acea zi o masă specială pentru leii flămânzi.

În a treia ispitire, diavolul îi promite lui Isus toate împărățiile lumii dacă i se va închina lui. Isus dorește desigur ca lumea întreagă să îl recunoască, dar va obține acest lucru prin adorarea unui dumnezeu fals? Putem să ne urmărim scopurile prin orice mijloace? Scopul scuză oare mijloacele? Isus spune că nu. El rămâne statornic și fidel lui Dumnezeu, respingând scurtăturile oferite de diavol. Și în final atinge un scop mai glorios decât acela oferit de diavol: “Mi-a fost dată toată puterea în cer și pe pământ” (Matei 28,18).

Astăzi, trebuie să înțelegem că și noi, ca fii ai lui Dumnezeu, ne aflăm constant sub încercare. Încercați să răspundeți la aceste întrebări: Ați continua să credeți în Dumnezeu indiferent dacă primiți sau nu acel lucru pentru care v-ați rugat întotdeauna? Ați mai crede că Dumnezeu vă iubește dacă voi sau cei dragi ai voștri ați contracta o boală incurabilă, și Dumnezeu nu v-ar vindeca în ciuda tuturor rugăciunilor voastre? Îl puneți uneori pe Dumnezeu la încercare spunând: “Dacă faci acest lucru pentru mine, te voi sluji, dar dacă nu, nu mai vreau să am de-a face cu tine”? Isus ne arată astăzi că a-l sluji pe Dumnezeu înseamnă a ne încredința Lui necondiționat și în orice situație.

Ritul latin