Start > Ritul latin > Duminica I din Postul Mare (A)

Duminica I din Postul Mare (A)

8 February 2008
1,168 afișări

Autor: pr. Eduard-Mihai Coșa
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica I-a din Post (Anul A)

Celebrăm astăzi primă Duminică din Postul Mare, un timp forte al Anului Liturgic care trebuie trăit cu o intensitate și iubire particulară. Rugăciunea din Prefața zilei ne introduce oarecum în mesajul Postului Mare și al Duminicii de astăzi: căci Isus, lipsindu-se de hrana pământească (…) a consfințit prin postul său acest timp de pocăință și zădărnicind uneltirile ispititorului străvechi, ne-a învățat să îndepărtăm plămada răului.. . (Prefața).

Sf. Augustin scria: în Cristos și tu erai ispitit…; dacă nu s-ar fi lăsat ispitit, nu te-ar fi învățat să lupți și să învingi în momentele când ești ispitit!

Evanghelia ne spune că Mântuitorul a fost ispitit. Ispita este o încercare și face parte din viață; este urmarea libertății noastre.

În prima lectură am citit un fragment din primele pagini ale Creației. Scena prezentării Paradisului pământesc este realitate și simbol în același timp, al tuturor ispitirilor și căderilor omenirii din cursul întregii istorii! Printr-un limbaj popular și cu multe detalii, caracteristic genului literar sapiențial, autorul descrie iubirea lui Dumnezeu și totodată rebeliunea omului. Iată de fapt păcatul: omul nu se mai încrede în Dumnezeu și, în loc să asculte de glasul său, acceptă sugestiile ispititorului: “veți deveni ca Dumnezeu”…, și, încearcă să-și găsească fericirea în creaturi și nu în Creator.

Urmările acestei neascultări a omului sunt nefaste și se resimt în mod constant: “Atunci li s-au deschis ochii la amândoi și au cunoscut că erau goi”.

După păcatul neascultării, omul, experimentând concupiscența, descoperă că este gol, mizerabil, slab în fața ispitelor. În schimbul fericirii pe care și-o imagina, el găsește mizerie, dezordine, durere, violență…. moarte. Se simte dezbinat în el însuși, incapabil să înfrunte răul…, aproape înlănțuit. Aceasta este experiența noastră după păcatul strămoșesc; simțim că avem o vocație înaltă, că suntem chemați să “năzuim spre cele cerești”, dar în același timp facem experiența slăbiciunii și a profundei noastre mizerii simțind nevoia unui ajutor puternic care să ne elibereze de rău.

Ajutorul a venit. … “căci dacă prin greșeala unuia moartea a domnit prin unul, cu mult mai mult, cei care primesc prisosința harului și a darului dreptății vor domni în viață prin unul, ISUS CRISTOS. Spune Cartea Genezei că am fost creați după chipul și imaginea lui Dumnezeu. Cristos este icoana Tatălui, El este și Omul desăvârșit, statura plinătății, spre care tindem și noi. El a venit pentru a împlini planul de iubire al Tatălui și, făcând voința Sa, ne-a deschis și nouă un drum sigur spre El. Cristos este modelul nostru, El este Învățătorul nostru.

La acest început al Postului Mare, Evanghelia ni-l prezintă pe Cristos ca învingător al ispititorului străvechi și model pentru omul din toate timpurile istoriei, care descoperă în atitudinea lui Cristos modul cel mai autentic de a se raporta la creaturi și Creator.

Urmează binecunoscutele ispitiri… și atitudinea fermă a lui Cristos care aderă fără condiții la planul Tatălui. Să reținem faptul că în cele trei ispite pe care satana le întinde Mântuitorului putem descoperi ușor trei mari curse pe care diavolul le insinuează creștinului pe parcursul vieții sale.

“Dacă ești fiul lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să se prefacă în pâini”. Este clasica tentație a posesiei care îl împinge pe om la abuzuri de nedescris, dar, pe care Isus o respinge cu promptitudine. “Nu numai cu pâine trăiește omul, ci și cu tot cuvântul care vine din gura lui Dumnezeu”

Lăcomia, avariția sau aviditatea față de bani și bunuri îl ispitește pe om făcându-l să uite foarte repede și ușor de adevăratele valori, pe care, eventual, le-a primit în tinerețe și în care a crezut mult timp… .

Din păcate, consumismul, care a invadat deja și societatea noastră, face ca omul să se aplece mai mult spre cele materiale, să caute cu tot prețul o viață comodă neglijând în schimb viața spirituală și răsturnând cu ușurință scara valorilor… . E suficient să urmărim în jurul cărui subiect se învârt discuțiile cele mai frecvente, la tv, radio, presă… sau chiar între noi: abordăm problema salariului, a pensiei, a scumpirilor…, ne interesăm de locuri de distracție și de vacanțe, de luptele sindicale și politice, de problemele sociale, dar atât de rar de realitățile de pe urmă, de viața veșnică! “Nu numai cu pâine trăiește omul, ci și cu tot cuvântul care vine din gura lui Dumnezeu”…ne reamintește Cristos.

Îți mulțumim Isuse că ne-ai amintit că scopul vieții noastre nu poate fi banul și bunăstarea…, că vom fi veșnic nemulțumiți și agitați până nu ne vom hrăni din izvorul curat al cuvântului tău.

Periculoasă și ademenitoare este și cea de-a doua ispită: “Dacă ești Fiul lui Dumnezeu aruncă-te jos căci este scris: El va porunci îngerilor săi să vegheze asupra ta…” Este ispita succesului, a ambiției… De ce o viață în umbră și în umilință când e mai la îndemână o viață pe scenă…, printre ovații și aplauze! În monotonia activităților zilnice, printre datoriile adesea ascunse și obositoare, suntem ispitiți să evadăm și să căutăm noul, ceva diferit,…chiar cu prețul unor compromisuri. În loc să ascultăm de vocea interioară și să rămânem fideli voinței lui Dumnezeu, preferăm să ne luăm după vocea lumii, să ne luăm după modă, să intrăm în valul lumii urmând drumul cel larg și lejer cu riscul de a trăda propria demnitate umană și creștină! Și de data asta replica lui Isus este categorică: “să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău!” El nu poate să iasă din planul Tatălui care i-a indicat calea cea strâmtă, drumul dureros al crucii.

Timpul Postului Mare este o ocazie potrivită pentru a ne verifica asupra sincerității intențiilor noastre și ale alegerilor concrete din viața noastră de fiecare zi.

Și, în fine, a III a ispită, cea a puterii, a dorinței de a domina: “toate acestea ți le voi da dacă vei cădea înaintea mea și mi te vei închina”. Este ispita acaparării puterii cu orice preț. O ispită teribilă care produce urmări dezastruoase și de neînchipuit! Să nu ne gândim doar la nivelul marilor puteri, care controlează prin forță armată toată securitatea planetei, dar să ne referim și la micul sector al vieții noastre. Cât de ușor ne lăsăm ispitiți de pofta puterii!…, de a-l folosi pe aproapele, de a ne impune voința chiar în fața celor apropiați, de a-i instrumentaliza, de a-i domina, crezându-ne autosuficienți. Și aici, răspunsul lui Isus este imediat și foarte categoric: “Pleacă de la mine satană, căci este scris: Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai lui să-i slujești”!

Isus ni-L prezintă pe Tatăl ca singurul Dumnezeu, dar nu ca un patron ci ca tată…, prin urmare, a-l adora pe Dumnezeu nu înseamnă să devii slugă ci fiu. Într-o zi, Isus va îngenunchea…, dar, pentru a spăla picioarele ucenicilor, pentru a sluji. Prin acest gest Cristos amintește satanei că în fața lui Dumnezeu, măreția se măsoară numai în iubire, dăruire și slujire. Dacă am înțelege cu toții aceasta, am fi mult mai robuști în fața ispitelor.

Sf. Luca, ne spune în evanghelia sa că “după ce a epuizat toate încercările de a-l ispiti, diavolul s-a îndepărtat de El pentru a se întoarce la timpul fixat”. Momentele de încercare, de suferință și luptă vor reveni în viața lui Isus, ca în Ghetsemani, de exemplu. Dar Isus va rămâne fidel planului Tatălui urmând mereu voința sa.

Cuvântul lui Dumnezeu de astăzi ne cere și nouă să rostim da-ul nostru lui Dumnezeu. Să-l alegem pe El deasupra tuturor lucrurilor, locurilor sau persoanelor. Să ne decidem pentru El.

A ne decide pentru Dumnezeu înseamnă să ne schimbăm mentalitatea noastră cu a Sa, scara noastră de valori cu a Sa. Să-i lăsăm loc Lui în schimbul idolilor noștri. Să ne orientăm viața spre El, ceea ce înseamnă să schimbăm direcția pe care o are viața noastră…, și să nu ne simțim singuri pentru că alături de noi se află Cristos, modelul și învățătorul nostru care a învins puterea satanei și ne garantează și nouă victoria finală. Amin.

Ritul latin