Start > Ritul latin > Despre credință, apartenență și comportament

Despre credință, apartenență și comportament

10 January 2008
2,556 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Radu Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica I-a de peste an - Botezul Domnului (Anul A)

Un tânăr din Boston a mers să se angajeze la o bancă din Chicago. Banca i-a cerut să vină cu o scrisoare de la fostul loc de muncă din Boston. Cei din Boston nu știau cum să îl mai laude pe tânăr. Tatăl lui era un om faimos în oraș, iar soția lui o distinsă doamnă. Părinții și bunicii lui făcuseră parte dintre primele familii din oraș. Așa că i-au dat fără ezitare o recomandare. Încă una lungă. După câteva zile, banca din Chicago a trimis o notă celei din Boston: “Mulțumim pentru scrisoarea de recomandare. Nu avem însă nevoie de tânăr pentru înmulțirea speciei, ci pentru muncă.” Nici Dumnezeu nu are nevoie de scrisori de recomandare și nici măcar să fim excepționali (sau din familii excepționale). El acceptă pe oricine – din orice familie, națiune sau rasă ar fi – care se teme de El și face dreptatea (Fapte 10,35).

A doua lectură de astăzi este din Faptele Apostolilor: o predică a lui Petru ținută în casa centurionului roman Cornelius înainte de a-l boteza pe acesta și pe prietenii lui. Este o lectură potrivită sărbătorii Botezului Domnului, care este un model de botez pentru fiecare creștin. Această scurtă lectură atinge ceea ce am putea numi cele trei aspecte ale botezului creștin: credința, apartenența și comportamentul.

“Atunci Petru, deschizându-și gura, a spus: Într-adevăr, acum înțeleg că Dumnezeu nu este părtinitor, ci în orice națiune, cel care se teme de el și face dreptatea îi este plăcut.”

Prima parte a lecturii vorbește despre apartenență. Botezul este o primire în casa lui Dumnezeu. În Vechiul Testament Dumnezeu îi alesese pe evrei. Cine se năștea evreu aparținea automat poporului lui Dumnezeu. Ne-evreii, neamurile, erau automat excluse de la această binecuvântare. Criteriul apartenenței la Dumnezeu era nașterea. Dar în Noul Testament lucrurile s-au schimbat. Acum Dumnezeu nu preferă vreun neam înaintea altuia. Petru își dă seama că “Dumnezeu nu este părtinitor, ci în orice națiune, cel care se teme de el și face dreptatea îi este plăcut”. Isus uniformizează situația. Prin botez noi alegem să devenim popor al lui Dumnezeu, copii ai lui Dumnezeu, în mod egal iubit de Dumnezeu. Ce se întâmplă după, dacă noi vom deveni sfinți sau păcătoși, depinde nu de prezența sau absența iubirii lui Dumnezeu ci de cât de mult îl iubim și cât de mult facem binele.

“El a trimis fiilor lui Israel cuvântul său, care aduce vestea cea bună a păcii prin Isus Cristos. Acesta este Domnul tuturor. Voi știți ceea ce s-a petrecut în toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul pe care l-a predicat Ioan.”

A doua parte a acestei lecturi este despre credință. Botezul înseamnă acceptarea mesajului trimis de Dumnezeu poporului lui Israel, același mesaj vestit de Isus Cristos în Iudeea, începând cu Galileea. Este mesajul de pace între omenire și Dumnezeu, între evrei și neamuri, între orice tabere oponente din familia umană. Acest mesaj al lui Dumnezeu ne este adresat nouă. De aceea trebuie să îl cunoaștem, să îi înțelegem aplicațiile practice, să îl trăim în viața noastră de zi cu zi. Nu ajunge să ne considerăm ca numărându-ne între copiii lui Dumnezeu: trebuie și să cunoaștem și să trăim mesajul pe care Dumnezeu îl adresează copiilor Lui.

“Dumnezeu l-a uns pe Isus din Nazaret cu Duhul Sfânt și cu putere. Acesta a trecut făcând bine și vindecându-i pe toți cei care erau stăpâniți de diavol, pentru că Dumnezeu era cu el.”

Ultima parte a lecturii este despre comportament. Asemenea lui Isus, și noi suntem unși prin botez cu Duhul Sfânt și cu putere, pentru ca să mergem și să facem bine și să îi vindecăm pe toți cei oprimați de spiritele rele. Ungerea noastră nu este nici decorativă nici de recompensă: este o mandatare. Prin botez noi suntem însărcinați să fim membri/membre ai lui Cristos, adică brațele, picioarele urechea, gura lui Cristos. Noi devenim alți Cristoși. Este o sarcină impresionantă. Din fericire avem alături Duhul Său Sfânt. Dumnezeu însuși este cu noi, așa după cum a fost și cu Isus, așa că nu trebuie să ne temem de sarcina enormă ce ne stă înainte, pentru că cu Dumnezeu totul este posibil.

Ritul latin