Start > Ritul bizantin > Ce ne spune genealogia lui Cristos

Ce ne spune genealogia lui Cristos

21 December 2007
2,705 afișări

Autor: Diverși alți autori
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica dinaintea Nașterii Domnului (a tuturor Părinților celor ce din veac bine I-au plăcut lui Dumnezeu)

Dragi frați și surori, astăzi este Duminica tuturor Părinților. Astăzi îi comemorăm pe cei care au făcut în parte posibil misterul întrupării lui Dumnezeu. Acești Părinți nu doar au așteptat venirea lui Mesia, ci au și prezis-o prin profeții și prin diverse semne. De aceea, când celebrăm Duminica acestor Părinți, înainte de sărbătoarea Nașterii lui Cristos, noi recunoaștem zelul și credința lor fermă în venirea lui Mesia, pe care au putut-o vedea cu ochii marii lor credințe.

Printre acești Părinți se numără: Adam, strămoșul tuturor, primul care a primit vestea bună a venirii Mântuitorului; Abel, care a fost ucis de fratele său pentru credința și devotamentul lui față de Dumnezeu; Noe, care pentru credința lui profundă a devenit tatăl neamurilor după potop; Avraam și cei doisprezece Patriarhi, a căror credință este cunoscută și recunoscută și acum; Moise, care a fost vocea lui Dumnezeu și conducătorul poporului israelian; David, regele din al cărui descendent trebuia să se nască Cristos, conform profețiilor; Daniel, care a prezis nașterea imaculată a lui Cristos dintr-o Fecioară; trei tineri, a căror salvare miraculoasă dintr-un cuptor încins a demonstrat posibilitatea nașterii dintr-o Fecioară; numeroși profeți, a căror profeții au oferit cele mai bune îndrumări pentru aflarea adevăratului Mesia.

Ca moștenitori ai credinței lor, noi creștinii trebuie să o păstrăm și să o transmitem generației următoare așa cum acești Părinți ne-au transmis-o nouă. Ei au fost capabili să depășească nenumărate tentații și în unele cazuri persecuții doar pentru că au crezut în unicul Dumnezeu adevărat, Care le-a promis mântuirea. Sf. Pavel, în lectura de astăzi din Epistolă, ne-a arătat prin ce au trecut Sfinții Părinți pentru credința lor. Prin credință, ei “au biruit împărății [Moise, David], au făcut dreptate, au dobândit făgăduințele, au astupat gurile leilor [Daniel], au stins puterea focului [cei trei tineri], au scăpat de ascuțișul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în război, au întors taberele vrăjmașilor pe fugă… Alții au suferit batjocură și bici, ba chiar lanțuri și închisoare; au fost uciși cu pietre, au fost puși la cazne, au fost tăiați cu fierăstrăul, au murit uciși cu sabia…” (Evrei 11,33-38). Fiind slujitorii lui Dumnezeu, ei au fost respinși de oameni. Cu toate acestea, cel mai interesant fenomen din viețile lor a fost acela că deși au îndurat astfel de persecuții, ei nu au primit promisiunea, mântuirea prin Mesia (Evrei 11,39). Toți au murit cu speranța că va veni timpul în care îl vor vedea pe Acela pe care nu l-au putut vedea cât au fost încă în viață.

Viețile lor sunt o mare lecție pentru noi cei care știm că Dumnezeu și-a împlinit promisiunea în Isus. Părinții noștri au îndurat toate persecuțiile teribile doar pentru speranța că ar putea să vadă împlinită promisiunea. Acest lucru ar trebui să ne facă extrem de recunoscători pentru credința pe care am primit-o de la ei. Sf. Pavel Apostolul în Epistola lui către Evrei ne amintește “să lepădăm orice povară și păcatul ce grabnic ne împresoară” (Evrei 12,1), și să privim la Isus, care a luat asupra Sa natura noastră umană, a înălțat-o la cer și așezat-o la dreapta lui Dumnezeu Tatăl.

Trebuie să ne amintim toate acestea pentru că ne dau tăria de a continua călătoria noastră pe pământ și de a supraviețui numeroaselor dificultăți de pe drumul nostru către împărăția cerurilor. Duminica de dinaintea Nașterii Domnului nostru conține un mesaj clar semnificativ, că Dumnezeu ne este fidel nouă, poporului Său; așadar, noi la rândul nostru trebuie să adăugăm toată puterea noastră pentru ca să rămânem poporul Său prin sinceră devoțiune și dedicare Lui. În întruparea Sa, Fiul lui Dumnezeu s-a umilit pe sine. Aveam nevoie de prezența și ajutorul Lui, și El a venit să ne ajute.

Genealogia lui Cristos, așa cu o redă Sf. Matei Evanghelistul, trebuie să ne amintească marele mister prin care noi toți am primit o șansă egală de a ne întoarce la Dumnezeu. El a luat creaturile Lui iubite într-o călătorie prin vieți dificile pentru a ne arăta cât de nenorocită poate fi viața fără Dumnezeu. Aveam nevoie de această cunoaștere pentru a deveni mai fideli lui Dumnezeu. Cu toate acestea, după cum vedem în exemple din zilele noastre, marea majoritate a oamenilor aleg să se bazeze pe ei înșiși și să își crească mândria lor personală, în loc să se bazeze pe Dumnezeu. În fiecare an, auzim tot mai mult declarații revoltătoare împotriva lui Dumnezeu și a Cristosului Său. Se pare adesea că omenirea a uitat credința strămoșilor noștri și s-a întors spre auto-venerare.

Cine dacă nu creștinii vor continua să fie sarea pământului? Cine dacă nu creștinii vor continua să fie mult dorita lumină a lumii? Facem noi acest lucru? Mulți dintre noi mai degrabă ar tăcea decât să vestească tuturor mântuirea deoarece avem atât de puțină credință. Celebrarea de astăzi ne înalță spiritul și ne amintește că dacă nu facem nimic, ascundem lumina lui Cristos sub obroc (Matei 5,15) în loc să o facem să strălucească în jur cu faptele bune ale credinței noastre. Să ne trezim din visele noastre și să ne preocupe cea mai ușoară sarcină, aceea de a da mărturie despre Mântuitorul nostru înaintea aproapelui, prin viața noastră dedicată. Să o facem privind la exemplele strămoșilor noștri. Să îl preamărim pe Isus Cristos ca Fiul lui Dumnezeu întrupat și să celebrăm nașterea lui cum se cuvine. Fie ca lumina înțelepciunii lui Dumnezeu să ne lumineze inimile. Amin.

Ritul bizantin