Start > Ritul latin > Acum este ceasul să vă treziți din somn!

Acum este ceasul să vă treziți din somn!

30 November 2007
1,474 afișări

Autor: pr. Ștefan Ciubotaru
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica I-a din Advent (Anul A)

Liturgia din această Duminică, prima din Advent, este întrepătrunsă de virtutea speranței și a prudenței, virtuți care ne orientează viața spre realitățile viitoare, spre realitățile care vor veni. Ele ne asigură că suntem deja bogați în avuții viitoare. Toată această orientare escatologică a vieții noastre creștine este traducerea liturgică, eclezială, a revelației înseși. De fapt, așa cum tot Vechiul Testament este orientat spre Cristos, mesianismul reprezentând însăși coloana sa vertebrală, la fel tot Noul Testament și toată viața Bisericii este proiectată spre Domnul venit care vine necontenit în mijlocul nostru.

“Acum este ceasul să vă treziți din somn!” Această siguranță a “venirii Celui Venit” ne întărește ca să ne situăm existențial față de cele două lumi cărora le aparținem, aceea a angajărilor temporale în care ne aflăm, și aceea a vieții veșnice în care am fost introduși deja prin botez. Nu există nici o antinomie într-o viață orientată autentic spre Cristos. Pentru cine se străduiește să-l primească pe Cristos în Cuvânt și sacrament, pentru cel care trăiește în Cristos, după cum spune sfântul apostol Paul, “grijile față de îndatoririle prezente” nu vor constitui o piedică în drumul nostru spre întâmpinarea Fiului lui Dumnezeu. Dimpotrivă, din unirea cu Domnul, unire stimulată și intensificată de ascultarea Cuvântului și de comuniunea euharistică, ne vom însuși acea cunoaștere a înțelepciunii cerești, acea “înțelepciune a inimii” care ne va lumina și ne va trezi pentru a putea descoperi adevărata menire a lucrurilor din această lume și valoarea realităților cerești, realități pe care “încă din această viață să le iubim și să căutăm mereu la cele ce dăinuie veșnic” (Rugăciunea după Împărtășanie). Așadar, ceea ce risca să fie un somn al credinței, un obstacol, o piedică, o amorțeală, o adormire, în unirea noastră cu Domnul devine astfel o trambulină de lansare spre Domnul.

“Acum este ceasul să vă treziți din somn!” Fraților, știm (mai mult sau mai puțin) în ce timp ne găsim, ne aflăm. Ne aflăm într-un timp al vieții de noapte, al somnului început la ore mici, al cearcănelor omniprezente etc. Oare acum ar fi timpul să ne trezim din somn? Acum să fie deșteptarea? Acum trebuie să deschidem ochii?

“Acum este ceasul să vă treziți din somn!” În timp ce mulți dintre noi cred că somnul este o întindere temporală în care nu se întâmplă nimic, somnul este, de fapt, cel puțin din punct de vedere neurologic, o perioadă de timp foarte aglomerată. Deși importanța somnului nu poate fi discutată, oamenii de știință nu cunosc cu exactitate de ce este atât de important pentru supraviețuirea noastră. Asta în ceea ce privește somnul fizic.

Un preot predica la o Liturghie când observă cum, în prima bancă, un domn adormise deja. Preotul se supără și ridică puțin vocea ca să-l trezească însă, cum acesta nu se trezea, îi spuse unui ministrant:

-«Trezește-l pe domnul acela.»

-«Da’ de ce?» răspunse. «Dumneavoastră l-ați adormit, iar eu să-l trezesc?»

Uneori suntem noi, preoții, cei care-i adormim pe oameni. Un preot, care studia într-un oraș spaniol, timp de un an s-a dedicat vizitării bisericilor și ascultării predicilor. Spunea că ajunsese la o concluzie: “în biserici ar trebui să existe un caiet de reclamații”.

Însă și credinciosul care asistă la Liturghia duminicală trebuie, în multe cazuri, să-și schimbe atitudinea în momentul ascultării lecturilor și a predicii. Trebuie să căutăm să aplicăm cuvântul Domnului la viața noastră zilnică și să căutăm hrană pentru întreaga săptămână.

“Acum este ceasul să vă treziți din somn!” Cu ce dispoziție și interes ascult această parte din Liturghie? Mă las răpus de adormire, somnolență, amorțeală? Sufletul este mai viu, mai plin de viață, cu poftă de viață sau lehamitea este nota dominantă în viața mea, nu se prinde nimic de mine din ceea ce aud în biserică, totul intră pe o ureche și iese pe alta?

Somnul este esențial vieții. Animalele de laborator private de somn au murit. Nici oamenii nu par sa fie imuni la efectele lipsei de somn care le amenință traiul. Un sondaj condus de American Cancer Society concluzionează faptul că oamenii ce dorm mai puțin de 6 ore pe noapte sau care dorm mai mult de 9 ore, au avut o rată a morții cu 30% mai mare decât cei care dorm în mod obișnuit 7 – 8 ore. Chiar și cei care au dormit mai puțin de 6 ore și în general nu au avut probleme de sănătate au avut o rată a morții de 1,8 ori mai mare decât cei ce au dormit orele “normale”. Stresul este boala omului modern, iar somnul – un remediu la îndemână contra acestei boli. Din păcate, ritmul trepidant în care trăim ne împiedică să dormim suficient. Iar stresul merge mână în mână cu deficitul de somn. Comisia națională pentru studiul afecțiunilor somnului din SUA a făcut o statistică în ceea ce privește deficitul de somn în anul 2005. S-a dovedit că în SUA deficitul de somn a fost de 106 miliarde de ore, iar la nivel mondial, această cifră a ajuns la 2.321 de miliarde de ore. “Acum este ceasul să vă treziți din somn!”

Îndemnul la veghere, la trezire este cum nu se poate mai nimerit după ce aproximativ o lună de zile nu am avut pe buze decât “odihna veșnică…” (poate nu numai pe buze). Da, este timpul să ne trezim din somn chiar dacă fiind oameni recenți până-n măduva oaselor am început să ne îndoim și de binefacerile somnului liniștit și odihnitor, acel somn, o rara avis pentru mulți dintre noi, în care-și reface puterile nu numai trupul dar și sufletul. Da, este timpul să ne trezim din somn chiar dacă n-am reușit decât să ne prefacem că ne odihnim sufletul (ați trage sufletul) și sufletul nostru suferă de oboseală cronică. Da, este timpul să ne trezim din somn chiar dacă suntem mai obosiți sufletește decât înainte de a adormi și evident dăm vina pe saltea, pe paturi, pe așternuturi, pe digestie, etc. Aveau dreptate cei care au pus într-un hotel următorul afiș: “Dacă nu ați dormit bine la noi, nu dați vina pe paturile noastre, dar mai degrabă pe sufletele voastre!””Acum este ceasul să vă treziți din somn!”

Închei cu o rugăciune:

Ne fie odihna și somnul în pace;
Cât timp trupul nostru puterea-și reface,
Și-i noapte adâncă, și bezna domină,
Ne fii tu, Cristoase, în beznă lumină.

Să lăsăm culcușul dulce, somnul să-l gonim din pleoape,
Am dormit destul, acuma, iată, ziua e aproape.
Când, vestind sfârșitul nopții, zorii zilei se arată,
Totodată ni s-arată chipul tău, preabune Tată.

Când ziua și noaptea încep să se-ngâne,
Din nou ne-ndreptăm către tine, Stăpâne.
Din ochi somnul nostru alungă-l afară
Și dă-ne o minte vioaie și clară.

Căința ne-ndeamnă cu tainice șoapte
Să rupem din somnul cel dulce de noapte;
Ne-ndeamnă să cerem, cuprinși de durere,
Iertare cu inimi și buze sincere.

Vestitorul de lumină cântec în văzduh sloboade,
Anunțând ivirea zilei adormitelor noroade;
Însuși Domnul ne-ntrerupe tihna dulce și domoală,
El ne-alungă somnul nopții și la muncă iar ne scoală.

El ne spune: “Părăsească fiecare paturi, perne,
Pe când noaptea încă pacea și-ntunericul îl cerne.
Sunt aproape, bat la ușă, orice suflet să m-adaste
Priveghind în rugăciune, înfrânare, gânduri caste,

Ca atunci când va apare aurora dulce, blândă,
Anunțând sfârșitul nopții și a soarelui izbândă,
Bucuroși și plini de râvnă pentru muncă să fiți gata,
Cu speranța că în ceruri veți primi cândva răsplata”.

Glasul nostru, ca și gândul, liberat de somn și vise,
Preamărind pe Domnul vieții către cer înalțe-ni-se,
Iar cu cetele de îngeri, totdeauna-n ceruri treze,
Adorând pe Creatorul, cânte inima, vegheze.

Somnul care ne încearcă, tu alungă-ni-l, Cristoase,
Risipește, Doamne, bezna minții noastre-ntunecoase.
Ne-a închis păcatu-n temniți ferecate cu zăbrele;
La lumină tu ne scoate, rupe lanțurile grele.

O, Cristoase, îți aducem jertfa buzelor curate;
Rugăciunea de-nchinare tu primește-o, împărate.
Tată veșnic, de asemeni, îți aducem fiecare,
Ca și ție, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare.

(din Liturgia Orelor)

Mulțumesc Domnului pentru că “a ținut deschise pleoapele ochilor mei…” (Ps 76). Amin.

Ritul latin