Predici

Se spune că lui John F. Kennedy îi plăcea foarte mult o anume poveste. În timpul campaniei prezidenţiale din 1960 o folosea adesea pentru a-şi încheia discursurile. Este povestea Colonelului Davenport, membru al Camerei Reprezentanţilor din Connecticut, în 1789. Într-o zi, în cadrul unei sesiuni a Camerei, cerul din Hartford, capitala statului Connecticut, a devenit deodată întunecat şi noros. Unii dintre reprezentanţi au privit pe ferestre şi au crezut că este un semn că a venit sfârşitul lumii. S-a iscat o zarvă între reprezentanţii care cereau suspendarea imediată a şedinţei. Dar Davenport s-a ridicat şi a spus: “Domnilor, Ziua Judecăţii se poate să fi venit sau nu. Dacă nu, nu este cazul suspendăm şedinţa. Dacă da, aleg să fiu găsit făcându-mi datoria”. Şi sesiunea a continuat.

Evanghelia de astăzi vorbeşte despre venirea Domnului la sfârşitul lumii şi despre cum să ne pregătim pentru ea. În lumea noastră de astăzi, există două mari greşeli pe care oamenii le fac cu privire la venirea Domnului. Una este aceea de a se pregăti pentru ea cu o nelinişte paranoică. Cealaltă este aceea de a nu se gândi la ea şi a nu face nimic în legătură cu ea. Ce ne spune Evanghelia despre sfârşitul lumii şi cum trebuie să ne pregătim pentru el? Evanghelia foloseşte două imagini pentru a arăta că “nu ştiţi în ce zi vine stăpânul vostru” (Matei 24,42b). Una este potopul care i-a luat pe nepregătite pe oamenii din timpul lui Noe. Cealaltă este analogia cu un hoţ în noapte, care vine întotdeauna neanunţat. Venirea Domnului şi sfârşitul lumii, după cum ştim noi, se va petrece dintr-odată şi pe neaşteptate. Va fi neanunţată, spre surprinderea unei lumi care nu se va aştepta la aşa ceva.

Asemenea unui gospodar înţelept, aşadar, ni se cere să veghem şi să fim gata. Ce înseamnă acest lucru? Nu înseamnă să ascultăm şi să ne tulburăm în legătură cu profeţiile şi viziunile despre sfârşitul timpului care s-au înmulţit în zilele noastre. Mai degrabă, aşa cum a spus pe bună dreptate Colonelul Davenport, să fim mai sârguincioşi şi fideli în datoriile noastre ca fii responsabili ai lumii şi ai lui Dumnezeu. Primii creştini foloseau somnul ca o expresie figurativă pentru viaţa permisivităţii păcătoase. Paul spune în 1Tesaloniceni 5,6-8: “Aşadar, să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să nu ne pierdem cumpătul. Căci cei care dorm, noaptea dorm, iar cei care se îmbată, noaptea se îmbată. Însă noi, fiind fii ai zilei, să nu ne pierdem cumpătul, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a iubirii, având drept coif speranţa mântuirii”.

A fi treji, aşadar, înseamnă a trăi o viaţă de slujire fidelă a Domnului, urmând poruncile Domnului şi rămânând în harul său. De fapt, pasajul evanghelic de astăzi este urmat de parabola servitorului înţelept, care îndeplineşte cu fidelitate poruncile stăpânului său în timp ce acesta este plecat într-o călătorie. Stăpânul se întoarce pe neaşteptate şi îşi găseşte servitorul urmând poruncile pe care i le-a dat. În acelaşi fel, nu există un mod mai bun de a ne pregăti pentru venirea neaşteptată a Domnului la sfârşitul timpului decât împlinirea poruncilor lui în vieţile noastre de zi cu zi.

De ce este nefolositor pentru noi să alergăm să căutăm un calendar pentru sfârşitul timpurilor şi pentru venirea Domnului? Deoarece de fapt Ziua cea mare a Domnului poate veni pentru fiecare dintre noi individual în orice zi, la orice oră. Ziua în care murim este ziua în care apărem în faţa lui Dumnezeu. De ce să îmi fac griji pentru Ziua Domnului peste doi sau trei ani când nu sunt sigur nici măcar de ziua de mâine? Pentru fiecare dintre noi există o Zi individuală a Domnului, ziua în care vom apărea pentru judecata personală înaintea lui Dumnezeu , şi există o Zi generală a Domnului, ziua judecăţii generale a întregii omeniri. Ziua Domnului este la fel de aproape de fiecare dintre noi ca şi ziua morţii noastre, care poate fi orice zi. Începând astăzi un nou ciclu al anului de har al Bisericii, să ne hotărâm să ne ferim de paranoia zilei de apoi pe de o parte, şi de nepăsare nesăbuită pe de altă parte. Să ne hotărâm să fim întotdeauna treji în spirit trăind o viaţă de credinţă şi iubire în slujba Domnului, astfel încât oricând va veni El să fim gata să îl urmăm în gloria eternităţii.

pr. Ernest Munachi Ezeogu Ritul latin